luni, 13 decembrie 2010

Intr-adevar, cand toti jucatorii au lasat cartile pe masa eu avem cea mai proasta mana. N. castigase cu o chinta royala, iar restul il secondau. Toata lumea se uita la mine, pentru ca se asteptau ca eu sa castig. A.I. zambea fals si ingrijorat, eu mi-am mai turnat inca un pahar si l-am baut insetat. `V-a parasit norocul sau profesionalismul?` m-a intrebat N. aprinzandu-si o tigara `Eu...`am inceput eu hotarat ca de aceasta data sa ii spun ca nu stiu sa joc `El are obiceiul ca la primul joc sa ofere altcuiva ocazia de a castiga. Chestie de profesionisti...`m-a intrerupt prietenul meu mintind cu nerusinare si calcandu-ma pe picior.`Chestie de profesionisti, ai auzit?` o intreba N. pe fata care incuviinta cuminte din cap, desi privirea ei exprima contrariul. `Sa mai jucam o mana.` propuse tipul cu inele pe degete.Dealerul a impartit din nou carti si norocul rezervase pentru mine un full (dupa cum aveam sa aflu mai tarziu ca se numeste combinatia formata din trei carti de un fel si doua de alt fel ).Intuitia imi spunea sa refuz sa schimb carti asa ca mi-am relaxat muschii fetei,si am inceput sa-mi observ adversarii. N., injura printre dinti, barbatul cu inele rupsese tigara intre dinti si tutunul i se imprastiase pe haine, ceilati doi isi aratau unul altuia cartile. `Sa pariem!` striga N. incercand sa-si ascunda ingrijorarea cu un zambet stirb `Eu ma retrag.` zise sec omul cu tigara, scuturandu-si nervos jacheta. `Pariaza mult!` mi-a soptit A. la ureche `Cinci sute de mii!` am propus eu calm `Am spus mult!` mormai A. `Intreci masura.` i-am raspuns eu enervat de tupeul lui.`Cinci sute de mii...pe ce?` intreba N. surprins `Pe cartile din mana mea.` am raspuns eu calm, fara a sezisa ca era ridicol ceea ce spusesem. Inainte de orice reactie o voce dureros de cunoscuta s-a auzit in spatele nostru `Ati indraznit sa mai veniti?` era batausul din seara precedenta. Privirea mea incarcata de ciuda si nervi a intalnit privirea resemnata a lui A. `Imbraca-te!` mi-a spus el tare si s-a ridicat de pe scaun. Eu mi-am imbracat repede paltonul si m-am ridicat la randul meu `Va place bataia.` a concluzionat grasul si i-a aplicat o palma lui A.I., care a ripostat aplicandu-i o lovitura cu piciorul intr-o zona mai sensiblia. Grasul a cazut in genunchi injurandu-ne de mama gatuit. Eu analizam posibilitatile de a ajunge la usa cand, am fost lovit cu un scaun in spate si am cazut gemand. Fara indoiala,situatia era mult mai grava decat credeam eu, batausul venise si cu ajutoare.In clipa urmatoare prietenul meu a cazut langa mine sub loviturile generos oferite de grasul violent.
Spatele ma durea si m-a cuprins o furie ciudata care m-a facut sa ma ridic rapid si cu o mana sa-l ridic si pe A.I., ametit si plin de sange. `Incearca sa ajungi la usa` i-am spus eu si luand la randul meu un scaun am inceput sa-i lovesc pe cei din jur pana cand, piesa de mobilier, greu incercata si de alte astfel de intalniri `prietenoase` , s-a sfaramat de spatele masiv al grasului. Aproape taraindu-se ajunsese la usa si ma privea disperat stergandu-si siroaiele de sange. Profitand de bataia generala starnita am alergat la usa, l-am impins pe A. pe scari, am coborat si eu repede ignorand protestele lui si lunadu-l in spinare am iesit din curtea acelei minunate locatii. Afara era ger iar zapada de pe trotuarul necuratat imi ingreuna mersul . Nu sunt o persoana violenta si mereu mi s-a parut bataia o pornire animalica, jignitoare pentru noi oamenii si in momentele acelea o blestemam mai mult decat oricand. Strada era evident neluminata si multumeam in gand lunii care imi lumina relativ drumul; A.I. era destul de greu pentru o persoana de talia lui, eu respiram aerul rece care imi usca pieptul, ma durea spatele si nasul, simturile mele erau in alerta si incercam sa depuistez eventualii pasi din urma mea. Nu mai puteam continua, eram obosit, infuriat, ingrijorat asa ca am deschis o poarta cu piciorul, i-am dat drumul lui A., care a cazut cu zgomot pe zapada si m-am asezat si eu langa gard intrebandu-ma tare ` De ce dracu am mai venit eu aici?`.

luni, 8 noiembrie 2010

Am incheiat nasturii paltonului incet, mi-am strans tigarile de pe masa, am dat perdeua la o parte, am privit calm sala ticsita de oameni si am plecat spre usa injurandu-ma in gand pentru ca acceptasem invitatia lui A.I.Pasii mei hotarati s-au oprit inaintea unui personaj inalt, masiv, imbracat fistichiu, mirosind puternic a alcool `Acum se tremina partida si intrati.` m-a anuntat el si mi-a facut semn sa ma asez pe un scaun la o masa mai mare in jurul careia stateau: fata care ne invitase, langa un tip mic, slab si urat care fuma tigari proaste si ranjea uitandu-se la cartile din mana, dezvaluind o dantura dezastruoasa. El juca poker cu inca patru indivizi cu fete neprietenoase si care nu schitau nici un gest. Barbatul care ma oprise juca rolul de dealer si se uita, nepoliticos si neprofesionist, la cartile tuturor. In cateva minute jocul s-a terminat si omul micut a castigat. Eu stateam pe scaun, fara ca nimeni sa ma fi luat in seama si analizam posibilitatile de a pleca de acolo inainte de a ma implica intr-un joc ale carui reguli nu le cunosteam.
`Mai adu, bai, o sticla si un pahar` a strigat `dealerul` cu un puternic accent rusesc`Tu, S., iesi afara, sa intre prietenul nostru de acolo` s-a adresat tot el unui jucator, care s-a ridicat incet, nu fara a-mi arunca o privire incarcata de dispret. `Stati aici!` mi-a ordonat mie nerbadator,eu, cuprins de o caldura neobisnuita, mi-am descheiat paltonul si m-am asezat pe alt scaun, intre fata despuiata si un barbat cu inele pe degete. Situatia devenea incomoda pentru mine, mai ales din cauza tacerii si am decis sa le spun ca eu nu stiu sa joc poker, nu am jucat, nu imi doresc sa invat, si ca o problema urgenta ma solicita in alta parte. `Stiti` am inceput eu adresandu-ma mai degraba fetei `eu...` `Dumnealui e jucator profesionist de poker` m-a completat din spate vocea lui A.I.Aceasta afirmatie a atras asupra mea priviri mirate si in mine o indignare fara margini `Sa traiesti A.` l-a salutat omul micut intinzandu-i mana `Sa traiti nea` N.` i-a raspuns el si s-a asezat neinvitat langa mine `Merg afacerile?` a intrebat prietenul meu `Eeei, vezi si tu ca nu prea merg, am niste fete , o mandrete de fete, la strada si mai joc si poker pe aici.` a raspuns N. aprinzandu-si o tigara si sorbind un pahar de absint `Am fete noi` a completat el si i-a facut cu ochiul lui A. `uite numai din astea, proaspete si harnice` si a batut usor cu palma pe obraz fata de langa el, moment in care ea i-a sarutat fugitiv mana. A., a zambit fortat si a baut paharul destinat mie. `Si domnul?` a intrebat N. ridicand ochii spre mine `E prieten cu mine, e in trecere prin oras si am iesit sa ne relaxam putin.` `Imhmmm...daca vreti sa...` si s-a uitat din nou la fata `spuneti, sa nu va jenati.` `Nu, multumim nea`N, mai tarziu`. Eram atat de uimit si atatea intrebari se formau in mintea mea incat nu indrazneam nici sa fumez. Cautam in memorie toate informatiile pe care pe aveam despre poker, nu jucasem niciodata dar stiam orientativ regulile. Am hotarat sa-mi pastrez calmul, si m-am dezbracat, mi-am atarnat paltonul pe spatarul scaunului, am aprins o tigara, mi-am turnat linistit un pahar de absint pe care l-am baut fara sa-i simt gustul. `Imparte ba, cartile alea` a comandat N.Imitatia jalnica de dealer ne-a impartit, cu o dexteritate incredibila, cate cinci carti. Am asteptat ca ceilalti sa le ia de pe masa, dupa care le-am ridicat si eu, aveam doar o pereche de valeti, asa ca ma asezat cartile pe masa si m-am lasat pe spate. A.I. nu juca dar imi urmarise miscarile si ma incuraja din ochi. Ceilalti jucatori se agitau, zambeau se inghionteau, de unde deduceam ca aveau carti bune si ca probabil vor castiga. Dupa ce toata lumea a pus deoparte cartile de care nu avea nevoie, am facut si eu la fel. Mi-a mai ajuns in mana o pereche, cu doua perechi, chiar si un incepator ca mine stia ca nu are sanse...

marți, 26 octombrie 2010

In mod cert am ajuns din nou in barul acela misterios, fara ca eu sa-mi dau seama pe care din strazile intortocheate si intunecoase ne aflam. Din momentul in care s-a deschis usa m-am asteptat sa fim aruncati afara de uriasul din seara precedenta, dar spre surprinderea mea nimeni nu ne-a luat in seama. La mese, aproape aceeasi oameni, jucand carti, fumand si consumand lichid verzui, asa incat A.I. i-a soptit barmanului cateva cuvinte ``magice``, i-a indicat o sticla de pe raft si ne-am indreptat spre separeu. Locul era curat si nu se mai vedeau semnele luptei. Ne-am asezat pe canapeaua incomoda, am aprins cate o tigara, din pachetul meu evident pentru ca prietenul meu nu avea niciodata. A turnat in doua pahare vodka, am ciocnit si am baut. Lichidul tare imi ardea gura si gatul intr-un mod placut. Simturile mele in schimb erau in alerta si din timp in timp aruncam o privire prin perdeaua care ne servea drept usa.`Pe cine cautai la galerii?` m-a intrebat A. ca si cand ar fi continuat o discutie. `Pe cine?` am raspuns eu surprins `Da, pe cine cautai?` `Pe nimeni...ma plimbam...` `Uite ce e, te cunosc, firea ta de intelectual nu te-ar lasa sa pierzi timpul cu plimbari de la un capat la celalat al orasului. Prin urmare...` mi-a explicat e simplu si s-a asezat mai bine pentru a ma asculta. Eu mi-am mai turnat un pahar de vodka si l-am baut inchizand ochii si gandindu-ma cat de disperat am alergat eu dupa...nimic, si cat de usor m-am lasat prada imaginatiei mele. `Haide pui de Socrate,spune-mi ce ti se intampla.` m-a indemnat el nerabdator. Mi-am aprins o tigara si am tras din ea pana ce gura mi s-a umplut de fum aromat, pe care l-am suflat incet ca si cum m-as fi temut sa nu tulbur un duh. `Iti amintesti`am inceput eu zambind `de expozitia de fotografie la care m-ai invitat odata?` A.I. era surprins, nu-si amintea evident, nu-si amintise nici atunci de vreme ce nu venise `Ddaa..` mi-a raspuns el desi nu stia despre ce vorbeam `Tu nu ai venit dar eu am intrat si am vizitat galeria.Era multa lume, si mi-a atras atentia o fotografie a unui batran care fuma o pipa, si in timp ce o analizam s-a apropiat de mine o...fata` mi-am dat seama atunci ca rostisem cuvantul fata cu o nostalgie adolescentina `Si am conversat putin` am scurtat eu povestea tusind pentru a-mi drege vocea `Ei si?` ma incuraja prietenul meu vizibil dezmagit fiindca se astepta probabil la o poveste tumultuoasa, eventual presarata cu zmei si printese. `Si atat!` am incheiat eu enervat, nu stiu din ce motiv.`Cine era fata?` a continuat A. interogatoriul `Hmm...autoarea fotografiilor.` `Nume?``Pai..nu stiu...` am declarat eu si am inceput sa rad rememorand discutia mea cu ea `Adica ai vorbit cu ea si nu te-ai prezentat?` m-a apostrofat el cu o falsa ingrijorare `Cum arata?` `Era...frumoasa` am spus eu stins pentru ca o aveam parca in fata ochilor si nu o puteam descrie. Ma simteam ca atunci cand vrei sa vorbesti despre o culoare,o vezi,o analizezi, simti ca iti transmite ceva, dar nu poti spune decat `rosu` `negru` `alb` pentru ca ea vorbeste de la sine si nu are nevoie de purtatori de cuvant.`Frumoasa...da` si si-a mai turnat un pahar pe care nu l-a baut ci l-a asezat pe masa, asteptand parca sa se intample ceva cu el. `Era inalta?` `Nu prea` `Avea parul lung?` `Mda, sa zicem` `Culoare?` `Saten inchi` `Ochi?` `Doi` am raspuns eu amuzat de stilul oficial in care incerca A.I. sa ma faca sa imi amintesc `Culoare?` a continuat el fara sa acorde atentie rasului meu `O culoare care iti umple sufletul, o culoare in care poti vedea miezul pamantului si copilaria soarelui...``Hei, hei`m-a intrerupt el ` la subiect,culoare?``Cel mai clar negru pe care l-am vazut` `Ocupatie...adica da, e...artista, daca...sigur.` Am continuat sa-mi fumez tigara, in mod straniu fara sa ma gandesc la ea `Avea o voce placuta?` `Hm...da, o voce de copil maturizat prea repede`` Vorbea corect?` `Evident.` `A plecat fara sa te mai asculte?` `Da, de unde stii?` am intrebat eu inecandu-ma cu fumul pe care uitasem sa-l mai suflu `Ea e!` a zambit prietenul meu si a baut paharul cu satisfactia unui om care a descoperit un nou continent. `Care ea?` am inceput eu calm.In momentul in care trebuia sa primesc o explicatie, o mana de femeie a dat perdeua la o parte si in spatiul nostru a patruns o fetiscana draguta,cu parul neingrijit, imbracata sumar, pe fata careia machiajul strident avea deja cateva zile si care ne-a salutat cu un `...Na seara`. Eu ma-m ridicat in picioare si am salutat-o la randul meu sub privirile ironice ale lui A., care dupa o scurta analiza si cu un dezgust fin intiparit pe chip a intrebat-o `Ce vrei?` `A intrebat daca nu jucati carti?` a spus fata indrazneata `Cine a intrebat?` a continuat prietenul meu accentuand pe `cine`. `Baietii.` a raspuns ea simplu, fara sa relizeze exprimarea gresita `Mai ales de matale a intrebat.` a completat ea privindu-ma cu niste ochi obositi dar care in alte circumstante ar fi fost chiar frumosi. `Si cine sunt baietii astia ai dumitale?` am intrebat-o eu impulsionat de spiritul meu didactic `Baietii de la masa...` mi-a raspuns ca si cum era evident cine erau `Atunci spune-le baietilor de la masa, ca le multumesc pentru invitatie,dar nu stiu sa joc carti si ca..` `Tu esti cu N. sau cu care esti?` m-a intrerupt A. adresandui-se fetei `Cu N.,da``In cazul asta cred ca ar fi bine sa jucam`mi-a soptit el entuziast `spune-i ca la urmatorul joc venim, sa ne anunti` i-a spus fetei `Hai apas-o!` a indemnat-o el brutal `Ce maniere, ce limbaj...` am remarcat eu surprins `O carpa.` m-a lamurit el `Cine e N.? De ce trebuie sa jucam carti cu el? Eu nu stiu sa joc si nu vreau sa mai am parte de alte probleme.``Vei afla.` `Nu. Eu plec` si grozav de indignat am inceput sa ma imbrac decis ca nu voi mai experimenta alta bataie `Incearca numai` mi-a spus A. `nu vei iesi de aici, cel putin nu viu, drumul pana la usa trece pe langa masa lor si nu iti doresti ca N. sa creada ca nu vrei sa joci cu el.`

joi, 14 octombrie 2010

Dezamagire,ciuda, mirare, s-au perindat prin inima mea. `` Tare te mai grabesti domnule profesor.`` mi-a spus el gafaind si intinzandu-mi mana pe care abia am atinso.``Nu arati prea bine...`` m-a examinat el cu un aer preocupat ``Multumesc, la fel!`` i-am raspuns eu intrigat ``Unde mergem?`` m-a intrebat ``Mergem? Nu mergem nicaieri impreuna.`` ``Doar n-o sa-mi spui ca mai esti suparat pentru ce-a fost aseara?``` Nuuu, chiar iti multumesc...`` i-am raspuns eu ironic ``Haide, n-a fost vina mea, nu stiam ca se va intampla asa...crezi ca mie imi place cum arat? Asta e viata, nu ce te invata pe tine Aristotel.`` ``Asta e viata ta, nu a mea. Viata e ceva personal prietene, si nu toata lumea o traieste asa cum faci tu.`` A meditat cateva secunde fixand cu privirea culorile semaforului ``Foarte rau,pierd ce-i mai bun din ea``. Mi-am dat seama atunci ca pentru A.I. viata este ceva facil,gratutit si eventual infinit. Am zambit ``Ce faci pe aici? Unde mergeai?`` l-am intrebat in timp ce ne deplasam pe trotuarul scaldat in zapada ``Euuuu, nu stiu sigur ce caut pe aici, azi dimineata m-a trezit vatmanul si am mers in camin, sa dorm, sa ma spal...de unde? Baietii avusesera o seara mai `boema` si nu era loc asa ca am mers la Universitate si am dormit in magazia de sevalete.`` am inceput sa rad in hohote de inocenta cu care povestea ``Unde?`` ``In magazia de sevalete, cel putin e mai cald decat in camin si destul de comod si...nu e prima data.`` in mod bizar ma inveselea puterea lui de a uita si de a trata orice intamplare cu o lejeritate rar intalnita.``Adica ai mai dormit in magazie?`` un nou acces de ras ``Sigur ca da, am dezvoltat un sistem de intrare infailibil`` mi-a declarat mandru ``si am si un pat minunat, o masa, ma acopar cu invelitoarele panzelor, nu ma deranjeaza nimeni.`` ``Si ai dormit pana la ora asta?`` mi-am verificat ceasul si am constatat ca era ora 21 si m-am gandit instantaneu la orele petrecute in fata galeriei, la asteptarea mea prosteasca si infantila, la timpul pierdut, la cursurile pe care trebuia sa le recuperez la Universitate, la minciuna spusa profesorului.``Pai..da`` mi-a raspuns el simplu ``tu ce faceai aici?`` m-a intrebat cu o curiozitate nedisimultata. Ce as fi putut sa-i raspund, ca sunt un prost, ca astept ceva ce nu va veni niciodata, ca in loc sa ma preocup de lucruri importante pierd vremea ca o domnisoara de pension visand himere? Ca vanez vant? ``Eu...am iesit, sa...ma plimb?`` am raspuns eu evaziv, `` Ciudat...sa traversezi orasul ca sa te plimbi.`` a remarcat A.I. M-am simtit rusinat de lipsa de veridicitate a motivului meu si ma asteptam la un adevarat interogatoriu, prietenul meu insa s-a multumit cu raspunsul meu si am parcurs o parte din drum impreuna, in tacere. El cu sacoul meu cu care se pare ca si dormise, sifonat si plin de praf, nebarbierit si cu urme de sange pe fata; eu neodihnit desi dormisem, infrigurat si facandu-mi reprosuri pentru atitudinea mea nejustificate si pentru imaginatia mea care ma adusese intr-o asemenea situatie ridicola. ``Nu filosofa acum`` m-a apostrofat A.I. binevoitor `` mergem sa bem ceva?`` a continuat el simplu, fara ezitari si nu stiu de ce eu i-am raspuns in aceeasi maniera ``Da...``. Ceva imi spunea ca voi regreta aceasta decizie pripita.

vineri, 1 octombrie 2010

M-am trezit speriat fiindca mi se parea ca ``prietenul`` nostru de la bar era cu mine in pat. Soarele pal de iarna lumina timid camera, aveam in gura un gust rau si o durere infernala de cap. Oglinda mi-a dezvaluit ca un oracol malefic, o fata tumefiata de peripetiile serii, ochi incercanati si rosii, buze vinete si crapate, urme de sange. Am facut din nou un dus si am cercetat bucataria in cautarea unui lichid acru care sa imi potoleasca setea, in lipsa acestuia m-am limitat la o cafea. Incercarea lui A.I. de a-mi arata ce este viata se dovedise a fi un semiesec, pe de o parte pentru ca, evident avusesem de suferit fizic, pe de alta parte pentru ca evenimentele imi provocasera o scarba ciudata. Singurul beneficiu era acela ca descoperisem o locatie, tainuita de ochii oamenilor obisnuiti, in care se practicau activitati ilegale si care mai avea ceva de oferit sub aspectul cunoasterii naturii umane. In mod cert nu ma puteam prezenta in starea aceea la Universitate, asa ca i-am telefonat profesorului R.S. ``Alo, buna ziua domnule profesor, sunt..`` ``Buna ziua dragul meu, te-am recunoscut.`` m-a intrerupt el vioi ``Am sunat fiindca nu voi putea tine seminariile astazi, daca ati putea sa...`` ``Ai vreo problema dragule?`` ``Dda, eu stiti...`` m-am balbait eu ``Te simti rau, gresesc cumva?`` ``Nu, am o migrena si...`` m-a inrosit la ideea ca il mintisem pe profesor ``Bine, bine dragule, ai grija de tine. Au revoire!`` ``Multu...`` si mi-a inchis.

Am respirat profund, aveam intreaga zi pentru mine.Am sarbatorit cu o tigara si gandul m-a purtat iar la...ea. Aproape ca o uitasem, aproape ca memoria mea o asezate intr-un loc intunecat ca pe o persona non grata, inima mea insa era in continuare rascolita de frumusetea si misterul ei. M-am imbracat si am alergat spre galeriile de arta impiedicandu-ma de mormanele de zapada, ciocnindu-ma de oameni, drumul mi se parea mai lung decat de obicei si nu stiu de ce aveam impresia ca ea ma asteapta si ca poate am intarziat. Ajuns acolo, sufletul meu s-a frant a nu stiu cata oara pentru ca galeriile erau inchise, pentru ca prin geamurile cladirii nu se vedea nimic, pentru ca ea nu ma astepta. M-am asezat pe scari si am asteptat, privind cu atentie fiecare femeie, fiecare fata care trecea pe trotuar, gandindu-ma ca oricare din ele poate fi ea. Se intunecase deja si ea nu aparuse, trecatorii se rarisera, masinile eviteau parca strada. Am renuntat dezolat la aceasta asteptare si am pornit incet pe strazi cu intentia de a merge acasa. Era frig si lovitura din frunte ma ustura, lovitura care nu ma impiedicase sa ies din casa. Ca un copil obraznic evitam cararea de pe trotuar si imi scufundam picioarele in zapada moale ca o prajitura, sperand ca asa voi merge mai incet si ca ea ma va putea striga, in cazul in care m-ar fi vazut. Ceva imi spunea ca, si ea se gandeste la mine, ca si ea ma asteapta ``Sunt un prost`` m-am razgandit eu inciudat. Imediat insa am auzit un strigat ``Hei, dom` profesor...`` Am crezut ca inebunesc de fericire, eram paralizat de bucurie. M-am intors pe jumatate si am vazut pe cineva alergand dupa mine....era A.I.

miercuri, 2 iunie 2010

Capul ma durea ingrozitor si sangele imi siroia din nas, uimirea si furia ma stapaneau, intrerupte doar de gemetele lui A. Cu greu am reusit sa ma ridic bajbaind prin intuneric peretele cladirii si cu manseta camasii mi-am sters sangele `Te poti ridica?` l-am intrebat cu ciuda pe A. `Nu...eu stiu..nu` silabisea el tusind. Era frig si ninsoarea se oprise. Mi-am cautat paltonul si l-am imbracat, verificandu-mi buzunarele. A. intre timp satatea sprijinit cu spatele de perete si injura balabit, mangaindu-si nasul care se umflase din cauza loviturii. `Sa mergem` i-am spus `Stai..nu pot..` a intervenit el rugator `Uite ce e, daca vrei sa mai ramai n-ai decat, eu am plecat` l-am anuntat si i-am intors spatele sperand ca ma va urma, fiindca pe strada era un intuneric gros si eu nu stiam unde ma aflam. `Asteapta-ma` a soptit, eu mi-am incheiat paltonul si mi-am pipait fruntea care ,din cauza bunavointei grasului, isi dublase dimensiunile. El a trecut in fata mea si am auzit poarta scartaind. Incet, incet am inceput sa-mi recapat echilibrul si sa ma gandesc la cele petrecute, sa-mi pun intrebari si sa judec. Fara colabararea lui A., nu ajungeam la nici un rezultat asa ca am abandonat si mi-am dorit doar sa ajung acasa, sa ma spal si sa fumez o tigara. `Ce facem acum?` a intrebat prietenul meu `Mergem undeva sa bem un absint` i-am raspuns eu acid, enervat de intrebarea lui `Iarta-ma, nu credeam ca se va intampla asta`s-a disculpat el rusinat `Incheie-te la haina` i-am replicat eu taios `si mergi mai repede` am continuat strangandu-mi paltonul mai tare pe langa corp. Am parcurs acelasi drum ciudat si ne-am trezit in statia de tramvai, situatie care ne punea intr-o dilema fiindca tramvaiele nu mai circulau iar de taxiuri nu putea fi vorba intr-o asemnea zona. `E trei` i-am spus eu tare dupa ce mi-am verificat ceasul `Noaptea?` a intrebat el sincer `Tu ce crezi?` am replicat eu si am izbucnit in ras, el insa a analizat o vreme strada si a oftat preocupat `Cred ca nu aveam alta optiune decat sa mergem pe jos .` `Unde sa mergem?` `Acasa ` si a pornit grabit fara sa-mi mai ceara parerea. Frigul devenea mai pregnant si simteam cum sangele imi inghetase pe buze iar vantul imi ardea urechile incalzite de alcool si de evenimente. `Tigari mai ai?`a intrebat A.I., mai mult ca sa faca conversatie `Nu, le-am lasat amintire prietenilor nostri de la bar` am raspuns eu scuipand in zapada. `N-ai vrea totusi sa-mi spui cine erau?` am inceput eu interogatoriul `Cine?` `Cei de acolo`` Clientii unui bar` mi-a raspuns el laconic `Fii mai explicit!` am insistat eu linistit. El s-a oprit brusc, m-a privit in ochi si a soptit `Sunt oameni simpli, ca tine, ca mine...adica nu ca tine, fiindca tu esti intelectual,...ei ca mine... si oamenii au o pasiune comuna...` `Alcoolul` l-am intrerupt eu `Si asta, dar mai ales jocul de carti, care are ca miza banul`a completat el misterios `Noi nu am jucat, de ce am luat bataie?` am intrebat eu enervat `Ne-am aflat in locul nepotrivit la momentul nepotrivit` `Nu vrei sa stii din cauza cui` am replicat eu ironic si am continut sa merg. Am mers in liniste, calcand pe zapada moale pana la patru `La cinci se pun tramvaiele in miscare, ne oprim la urmatoare statie de tramvai` am decis eu grabind pasul. In statie mai erau cativa navetisti care ne priveau ciudat fiindca miroseam a alcool, A. si-a frecat energic fata cu zapada proaspata incercand sa se curete, i-am urmat si eu exemplul si am simiti din nou durerea. Tramvaiul a venit si ne-am urcat fara bilet, eram obosit si m-am straduit sa nu adorm pana acasa, A.I insa sforaia zgomotos si nu l-a deranjat faptul ca eu am coborat inaintea lui. In apartament, am facut o baie care m-a revigorat am blestemat seara aceea si am fumat, desigur, un pachet de tigari pana la rasaritul soarelui, dupa care am adormit.

miercuri, 19 mai 2010

...Si am incercat sa visez, asteptam ca absintul sa-si faca efectul (daca exista un efect) miraculos asupra mea, sa vina zana verde si sa ma poarte pe taramuri necunoscute. Reveria mi-a fost insa intrerupta de un amalgam de voci. Am deschis ochii insa moleseala care imi toropise trupul nu ma lasa sa ma ridic, `Ce se intampla ?` l-am intrebat pe A. care pandea din spatele perdelei ce ne servea drept usa `Scandal.` mi-a raspuns el entuziasmat `Cine?` `Ridica-te si vezi` mi-a replicat el, enervat probabil de faptul ca ii distrageam atentia de la evenimente. Cu multe eforturi am reusit sa ajung langa prietenul meu si tinandu-ma de el sa vad, prin ochiurile perdelei murdare, un grup de barbati care discutau aprins si condimentau discutia cu injurii obscene. Sala se mai golise intre timp iar orchestra pe care nu o vazusem inca nu mai canta, tipul de la bar privea scena scobindu-se in nas iar clientii ramasi s-au retras spre usa. `Sa-mi dai banii!` a strigat unul din barbati, destul de scund si slab catre unu altul, mai inalt si mai voinic. Acesta din urma, cu o grimasa ironica i-a articulat o palma peste fata micutului, incat s-a prabusit gemand. Un murmur general a strabatut camera. `Bani? Tu stii de la cine ceri bani?` l-a intrebat uriasul `Cine e?` am intrebat si eu vizibil curios `Shhh...taci` mi-a soptit ` A. ingrijorat `Si voi la ce va uitati?` a intrebat violent omul, moment in care usa s-a deschis si cei care erau acolo au iesit afara. Micutul s-a ridicat cu greu de jos si si-a sters firisorul de sange care ii curgea din nas `Banii mei ` a soptit el hotarat spre urias. Eu incepusem sa ma clatin si A. nu ma mai putea sustine, asa ca m-a impins pe canapea si a continuat sa urmareasca spectacolul. Eu nu ii mai vedeam pe cei doi dar le auzeam vocile ragusite `Am jucat cinstit` a continuat micutul insa argumentatia i-a fost intrerupta de rasul diabolic al interlocutorului sau `Ha, ha, ha,...tu ai jucat cinstit dar eu nu!` a declarat voinicul si i-a mai dat micutului doua palme, determinandu-l sa ia din nou contact cu podeaua nematurata. `Cine e asta?` am intrebat eu tare `Taci!` m-a intrerupt A. `vrei si tu o palma?` `De ce se bat?` am continuat eu fara sa-l iau in seama. Raspunsul a venit insa intr-o forma neobisnuita. Uriasul, care fara indoiala ma auzise, l-a pocnit pe A. prin perdea, proiectandu-l direct pe masa. Sticla s-a spart si un miros de anason m-a invaluit `Ce faceti voi aici?` a intrebat voinicul smulgand perdeaua si proptindu-si trupul maisv in tocul usii. Avea ochii verzi, o barba mare si incalcita iar jacheta din piele neagra abia-i cuprindea spatele. A. s-a rostogolit de pe masa ca un sac, plangand de durere si bolborosind ceva. Corpul meu nu ma mai ajuta asa ca asteptam neputincios asaltul uriasului care insa nu s-a produs, fiindca el l-a ridicat pe prietenul meu cu o singura mana de jos si a exclamat `Ooo, domnule pictor!` si i-a mai aplicat o lovitura in stomac, lasandu-l sa cada si intorcandu-se spre mine `Si dumneavoastra?` m-a intrebat ironic. Eu paralizat de teama, am clatinat din cap in zadar fiindca noul nostru amic mi-a oferit si mie cu o morbida generozitate un pumn in nas. `Avem haine scumpe.` a remarcat el scuturandu-mi paltonul `si bem absint` a continuat, calcand pe cuburile de zahar care scrasneau sub bocancii lui. `Pe domnul pictor il cunosc, dar nu stiu cine esti dumneata.` a rostit el calm asezandu-se langa mine si trecandu-mi un brat pe dupa cap, timp in care eu imi stergeam sangele cu manseta camasii. ` Eu sunt Grasu` mi-a spus el ranjind `Mneata...?` sugestiv nume, ma gandeam. `Ahaa esti timid` si m-a impins dintr-o data cu capul de masa. Am tipat fiindca lovitura imi provocase o durere cum rar am simti, si banuiam ca mi-am spart capul. El s-a ridicat si l-a intrebat pe tipul cel de la bar `Cine e asta care-i cu A.I.? ` a intrebat `Nus..` a raspuns omul linistit. `Ei atunci, ar fi bine sa plece` si l-a luat pe A. de un picior, l-a tarat pana la usa si i-a dat drumul pe scari. Eu, in genunchi, cautam ceva cu care sa ripostez insa uriasul m-a apucat si pe mine de o mana si mi-a aplicat acelasi tratament, dupa care a aruncat pe noi hainele injurandu-ne furtunos `...tu-va...`.

luni, 10 mai 2010

`Cine canta?` am intrebat surprins `Orchestra` a raspuns el plictisit `Orchestra?` am izbucnit eu in ras `unde mai incape si orchestra in camera asta?` El a desfacut sticla, a asezat lingurita deasupra paharului si mi-a spus `Pune o bucata de zahar` `Unde?` `Pe lingurita` mi-a raspuns el nerabdator. Am facut ce mi-a cerut si el a dat foc zaharului turnand in acelasi timp lichidul verzui din sticla si sporind astfel flacara; cand zaharul s-a topit si lichidul mai ardea inca mi-a spus `Bea repede` eu am dus paharul la gura si l-am baut dintr-o data. Bautura aveam cel putin 70 de grade si am simtit taria ei pana in talpi. Stomacul imi amortise si ca o reactie inchisesem ochii si ii strangeam ca in fata unui dezastru, in gura aveam un gust aromat de anason, potentat de ceva foarte amar care m-a dus cu gandul la pelin. A. a inceput sa rada amuzat `Ti-a placut?` m-a intrebat pe tonul unui medic care face experimente `Nu` am raspuns eu fara sa-mi fi revenit fizic `Ma asteptam` mi-a raspuns si a repetat ritualul si pentru el, doar ca reactia lui s-a rezumat la un `ahh` scurt. `Ce e?` am intrebat eu aratandu-i din ochi sticla `Absint` mi-a spus el linistit `Zana Verde` am soptit eu `Exact` a spus el si si-a aprins o tigara. `Eee...tare` am remarcat eu sincer `Asa e prima data` m-a asigurat A. profesional `sa o luam incet cu el` a continuat. M-am asezat mai comod pe canapeaua aceea noduroasa `Ce e acest loc?` am intrebat eu curios `Un bar prietene ` mi-a raspuns A. ingaduitor `Al cui, unde?` am continuat eu ` La marginea orasului, al unui fost inginer` mi-a raspuns el laconic `Observ ca eviti sa imi explici` am concluzionat eu cu repros in glas. El s-a asigurat ca nimeni nu ne asculta, gest care m-a facut sa zambesc, dupa care s-a asezat mai aproape de mine si a inceput sa-mi vorbeasca pe un ton misterios `Patronul e inginer, fost membru de partid si informator al Securitatii. L-au prins cu smecherii pe santier si l-au concediat. El a deschis aici si vinde Absint inainte ca el sa fie legalizat. Nu-ti pot spune unde se afla, e regula. Toti clientii o respecta, barul nu exista decat pentru cei care stiu de el asa ca te rog sa nu spui nimanui. ` Si daca cineva incalca regula?` `Daca se intampla....` si a tacut sugestiv  `nu va avea ocazia sa o faca si a doua oara` m-a asigurat el sever. `Tu esti un client fidel, sa inteleg` `Da, vin des.` Mintea mea  stimulata de alcool incepea sa caute solutii, adunam toate amintirile drumului si calculam timpul...in zadar. Intre timp A. reluase procesul si m-a indemnat din priviri sa golesc din nou paharul, ceea ce am si facut incercand sa mai descopar ceva din compozitia lichidului care nu mai avea un efect asa de puternic asupra mea. Am luat in mana sticla si am mirosit bautura; anasonul persista dar sesizam si alte plante, eticheta era in limba germana asa ca nu am reusit sa citesc decat` Artemisia absinthium` denumirea unei plante probabil. `Aceasta e zana verde din pahar` am murmurat eu `cat ai baut din ea?` l-am intrebat `Hmm... nu mai stiu` `E adevarat ca te inspira?` `Multi sustin ca da ,asupra mea nu a avut acest efect` mi-a raspuns el golind din nou paharul `Absintul le-a fost muza unor scriitori ca Rimbaud si Hemingway, unor pictori ca Picasso si Degas, dar si piaza rea pentru Van Gogh.`am inceput eu discursul `Cunosc, cunosc...`m-a intrerupt el plictisit si mi-a mai preparat un pahar, pe care l-am baut fara sa mai fiu poftit.Am lasat capul pe spate, am inchis ochii si...

miercuri, 5 mai 2010

Usa care al carei scartait m-a facut sa rosesc, pentru ca speram ca oriunde am intra sa fim discreti, uitasem ca in compania lui A.I. acest lucru e imposibil. Un val de fum de tigara,miros de alcool si mancare mi-a napadit nasul, incat am fost nevoit sa-mi acopar fata cu manusa. Lumina stricata a lampilor cu petrol (?!) care atarnau din tavanul jos, dezvaluia un bar scurt, patronat de un personaj foarte gras, cu plete unsuroase, transpirat, pe care sortul de bucatarie abia il cuprindea si care lustruia un pahar scuipand in el si apoi stergandu-l cu o carpa soioasa. In fata lui pe taburete de diverse inaltimi stateau indivizi dubiosi; in spatele lui pe pe rafturi se insiruiau sticle cu bauturi al caror nume obscur nu-mi spunea nimic. Peretii erau lambrisati cu un lemn al carui culoare nu mai putea fi ghicita intrucat, peste tot atarnau tablouri tablouri proaste, reproduceri nefericite ale lui Rembrandt si caricaturi, patate si afumate. Aceasta camera, fiindca nu putea fi numita sala, era umpluta cu mese din diverse tipuri de mobila, la care stateau barbati si femei care, fie beau din parahare speciale un lichid verzui si vorbeau cu glas scazut intre ei, fie jucau carti si injurau tare si inventiv. `Bun venit in viata!` mi-a urat A. si din doi pasi era langa bar, scuturand mana grasului si indicandu-i o stica de pe raft. Eu, stupefiat de acesta atmosfera specifica secolului XIX, priveam fetele tuturor si incercam sa imi dau seama ce fel de local este acesta. A., cu un pahar in mana mi-a facut semn sa merg la bar. Iesind din conul de umbra al usii, am observat ca toti ochii erau indreptati spre mine, fapt ce m-a facut sa rosec din nou. `Unde suntem?` l-am intrebat eu pe A., enervat de situatie `Intr-un local.` mi-a raspuns el vesel `Lasa glumele A., eu vreau sa plec, nu pot sta intr-un asemena loc.` si m-am prefacut ca plec `Hei, dom ` profesor` m-a tras el inapoi de maneca `Renunti? Stai sa bem un pahar` mi-a soptit astfel incat vecinii nostri sa nu auda `Unde` am intrebat scos din sarite `toate mesele sunt ocupate?` am raspuns eu suficient de tare incat privirile sa-mi fie din nou dedicate. `Iti recomand sa vorbesti mai incet.` mi-a spus el calm `Nu vrem probleme` m-a avertizat `Singura mea problema este ca m-ai adus aici.` am replicat eu indignat de linistea lui. S-a aplecat peste bar si i-a soptit ceva pletosului care, desi il asculta ma analiza atent cu ochi mici si tulburi, incuviintand din cap. `Sa mergem` mi-a spus A. preocupat si el l-am urmat printre mese uitandu-ma curios la fetele clientilor si observand ca erau fie muncitori la fabrica de cherestea (dupa cum indica firma de pe salopetele decolorate si mirosul de rasina), fie borfasi si hoti marunti, cu tatuaje pe maini si lanturi groase de tinichea la gat. In capatul camerei A. a tras o perdea pe care nu o observasem si m-a pomenit intr-o alta camera, mai mica dar la fel de prost luminata. Moblierul, daca poate fi numit asa, era compus dintr-o canapea lunga cu arcurile iesite, acoperita cu o patura murdara si o masa scunda si ingusta. A. si-a dezbracat haina, a aruncat-o pe canapea si m-a indemnat din ochi sa fac la fel. I-am imitat gestul putin nemultumit de tratamentul la care era supusa haina mea. `Bani` mi-a spus el intinzand palma, eu am scos cateva bancnote si i le-am intins fara sa protestez. El a iesit si eu m-am asezat incercand sa caut un loc in care arcurile sa nu-mi intepe coastele. S-a intors peste putin timp cu o sticla de marime medie, doua pahare ciudate, doua lingurite plate si un bol zagriat in care se aflau cuburi de zahar brun. La un moment dat un acordeon a inceput sa cante acompaniat de o voce, buna trebuie sa recunosc:

`Sous le ciel de Paris
S'envole une chanson
Hum Hum....
`

sâmbătă, 1 mai 2010

N-am reusit insa sa gasesc raspunsul fiindca A.I mi-a declarat scurt si mandru `Am sa-ti inapoiez sacoul, sa stii` `Nu e nevoie, pastreaza-l` i-am spus parinteste `Nu, nu. Ti-l inapoiez de indata ce-mi cumpar si eu un palton, trebuie sa primesc bani pentru un tablou` a continuat el sigur `Si chiria?` l-am intrebat eu fara sa iau in seama tonul serios `Si chiria da...uitasem` a soptit el `Am sa platesc si chiria, imi cumpar si palton, si culori, si panza, vreau sa ma apuc de lucru in mod sistematic.` am zambit ingaduitor pentru ca stiam textele pe de rost. Nu se tinea niciodata de cuvant. Sacoul nu mi l-a mai inapoiat, palton nu cred ca are nici acum, in ce priveste culorile, cu siguranta nu si-a cumparat iar pe avizierul de la camin e trecut drept restant. Banii, in caz ca i-a primit de undeva, i-a cheltuit pe vin si tigari, sau pe un chef zgomotos care s-a terminat, ca de obicei, la sectia de politie. `La facultate ai mai fost?` l-am intrebat sever `Nu` mi-a raspuns sec ` Locul meu nu e acolo, ma cert mereu cu profesorul de pictura, e diletant` a continuat manios `N-ai sa treci anul.`l-am anuntat pe un ton oficial `Mi se falfaie` mi-a raspuns si a izbucnit intr-un ras nebunesc. In strada a constatat ca haina ii e mare dar s-a consolat cu faptul ca in felul acesta pare mai voinic `Hai, sa prindem ultimul tramvai` m-a tras de maneca si a inceput sa alerge prin zapada proaspata. Tramvaiul gol ne-a purtat o vreme huruind si clantanind din sine, incat aveam senzatia ca se va rasturna. `Hai` mi-a facut A. semn si a sarit din tramvai inainte ca acesta sa se fi oprit. Am coborat si eu linistit, si cu mainile in buzunare am analizat zona. Case joase si mohorate, care pareau construite direct din mormanele de zapada,se aliniau de-a lungul strazii. Iluminatul public era compus din doua becuri slabe, aflate la mare distanta unul de altul, a caror lumina crea mai degraba confuzie. `Unde mergem?` am intrebat eu nesigur `Ai sa vezi` mi-a spus si a aruncat o privire semaforului defect. Nu mi-a ramas altceva de facut decat sa il urmez pe strazi nepavate, pe langa garduri paraginite din care rasarea cate un caine fioros, care parea atat de flamand incat ne-ar fi mancat pe amandoi. Eu ma feream speriat, dar A. trecea pe langa ei si injura soptit de sfinti.Pentru el stradutele nu mai aveau mistere si aveam chiar impresia ca merge cu ochii inchisi. La o portita s-a oprit, si-a rotit privirea in jur si ma intrebat `Ai bani?` `Am`, am raspuns ingrijorat de zona in care ne aflam `Bine, intra` si fara alta vertisment m-a impins aproape in portita care s-a deschis singura. Am  ramas acolo ascultand, asteptand, pe cineva, ceva.Pe langa mine A. a trecut vijelios si a inceput sa urce, din cate imi dadeam seama, dupa sunetul pasilor o scara de lemn. In capatul scarii mi-a strigat incet, tainic `Unde esti?` aici am raspuns eu pe acelasi ton `Hai urca, e frig.` am urcat si eu, numarand treptele in gand si incercand sa-mi dau seama unde eram. `Mai repede!` ma indemna el frecandu-si palmele inghetate `Unde suntem? l-am mai intrebat odata `Acum afli` mi-a raspuns vesel si a deschis o usa...

luni, 26 aprilie 2010

' Razi...` a constatat el amar `razi dar...e adevarat` s-a ridicat atunci si fara sa ma intrebe si-a luat o tigara din pachetul meu `Asa cum ma vezi` continua el contemplativ `fara haina de iarna, cu o singura camasa pe care o am de  mai bine de un an, mancand pe unde apuc si mereu pe datorie, fara bani si fara casa, m-a amenintat administratorul cu evacuarea daca nu platesc chiria, uite asa eu sunt fericit.`  a concluzionat el deschizand larg bratele. A suflat fumul si prin firele lui subtiri m-a privit  sever `Eu, flamand, insetat, infrigurat, dator tuturor, fara sa stiu unde ma culc si unde am sa ma trezesc, eu prietene, sunt fericit! Tu insa...esti...gol.` a continuat A. dramatic. Am avut atunci un sentiment de revolta si de tristete, insa nu am avut timp sa ripostez `Nu, asculta-ma` si dintr-o miscare s-a asezat in genunchi in fata mea `ce faci tu aici singur, ce ai facut tu toata viata? Ai citit, ai invatat, si...pentru ce? Te-ai intalnit vreodata cu Aristotel, cu Locke sau altul...ai dat mana cu ei, le-ai vorbit?` astepta un raspuns, eu nu eram in stare sa il dau; nu a citit o carte niciodata, vorbea incalcit franceza, declama  sub imboldul lui Bacchus versuri dezlanate ale unor poeti obscuri, picta foarte rar  si foarte bine, canta noaptea pe strada variante obscene ale unor romante cunoscute, era peste tot si pe nicaieri si mai presus de toate, era fericit. `Vezi?` mi-a spus `deschide acum o carte si raspunde-mi.` s-a ridicat hotarat si m-a intrebat `Ai ceva de baut?` `Ceai, apa..` am rspuns eu absent `Ceai` a decis el `Serveste-te te rog, uite ceainicul acolo...` a baut linistit o ceasca de ceai, mestecandu-l parca si plesnind din limba. `Sa mergem` mi-a spus intr-un final `Unde, A.?`  si ca si cum s-ar fi asteptat sa il intreb `Sa cautam` mi-a soptit cu un glas nou, nemaiauzit `Lasa misterul, A., ce sa cautam?` am abandonat eu lupta ` Un leac pentru tine` `Tii neaparat sa vorbesti in parabole?` `Nu.Tin neaparat sa vii cu mine.` Glasul lui suna asa de imbietor si cald incat m-am imbracat, i-am dat si lui A. un sacou si am pornit. Si in lift, fixand cu privirea neonul chior ma intrebam `Ce-am facut eu cu viata mea?`



vineri, 23 aprilie 2010

Am rams atunci pierdut, mirat, fermecat de indrazneala necunoscutei, incat am uitat de fotografii si pasii m-au purtat o vreme prin sala, in cautarea ei. Si am iesit din galerie adanc tulburat si poate nebun, si poate indragostit. Nu mi-am dat seama gandindu-ma la ea, cand am ajuns la capatul orasului. Nu simteam frigul, nici oboseala, nici foame, simteam doar o  nefireasca dorinta de o revedea. Urmatoarea zi, tinandu-mi prelegerile la Universitate eram distras si trist, incat starea  mea a starnit mirarea studentilor si a profesorului R.S. care ironic mi-a spus `Dragul meu, arati vrajit?` am ras surprins `Vrajit, domnule profesor?` `Vrajit dragule,citeam povesti cand eram mic si incercam sa imi imaginez cum arata un om vrajit...acum iata tu esti intruchiparea acelei imagini pe care o aveam in minte.` ` Si de cine sunt vrajit?` am intrebat eu `Dragule, Wittgenstein spunea ca despre lucrurile despre care nu se poate vorbi, e mai bine sa se taca, eu spun ca e mai bine ca lucrurile despre care nu se poate vorbi, sa se simta. Gresesc oare?` si m-a batut amical pe umar, si am simtit in bataia aceea o nota de compatimire. Nici acum nu stiu daca gresea sau nu, nici acum nu stiu daca am simtit ceea ce nu putea fi spus, nici acum nu am inteles acea compatimire. Zilele mele se mistuiau greu, uitam sa mananc, fumam si ma gandeam doar la ochii aceia ai ei, si la buzele ispititoare si necunoscute si la fata ei maladiv de frumoasa care imi inunda ochii de fiecare data cand ii inchideam. Si a trecut iarna cu viscolul ei imbufnat, si cu zapada ei moale si plicticoasa, fara ca eu sa simt frig, sau fulgi de nea, sau pomul de iarna. Nimic. Citeam la intamplare orice, devoram pachete de tigari si priveam ore in sir pe fereastra. Cand nu mai rezistam, plecam sa ma plimb prin fata galeriei `Lucius` in care nu mai erau expuse fotografii, nici tablouri si nu era nici ea. Intr-o seara m-am pomenit acasa cu A.I., prost imbracat, cu camasa roasa la guler, fara palton si fara manusi,flamand si fara tigari dar vesel si cu chef cum era el de obicei. `Asculta`imi spune el dupa ce fumase insetat trei tigari `ce faci tu acum?` l-am privit ciudat `Nimic, stau cu tine de vorba` `Nu, ei, ce e asta?` a ripostat el `Ce faci tu  in seara asta te intreb` am zambit trist ` Citesc, poate sa si scriu ceva, de ce ma intrebi?` `Hai cu mine cautatorule` imi sopti el misterios `Unde?` am intrebat eu apropiindu-mi gura de urechea lui `In vino veritas, dupa cum spunea...ma rog, nu mai stiu cine...nu intra in fisa postului meu, voi filosofii trebuie sa stiti` declara el cu o rapiditatea obisnuita in vorbire `Nu A., nu mai beau` i-am raspuns scarbit. A fluierat si mi-a aruncat o privire care prevestea o furtuna de reprosuri dar care nu a urmat `I-auzi... de ce?` a intrebat el simplu `Nu vreau` am raspuns incet, oftand ` Pai mai pui de Socrate,` asa obisnuia sa ma numeasca ` nu spuneai tu ca filosofia e in viata si din viata se trage, si ca ea e peste tot si mai multe asemenea?` intreba el suparat `Asa e` am confirmat eu inveselit de tonul lui `Si unde mai ai tu filosofie in casa asta, ca eu nu o vad nicaieri?` intreaba el dramatic 'Pai filosofia nu e ca vinul pe care il bei tu in cantitati inestimabile, si care se mai termina, ea este si atat` am replicat eu aproape razand `Vezi? Vezi ca nu e asa?` declama  A. apocaliptic `Dar cum e?` ` Ei iata ca tu acolo la Universitatea ta` ca si cum ar fi fost a mea dintotdeauna ` nu ai invatat un lucru. Pe langa faptul ca eu nu beau vin in cantitati inestimabile, tu nu stii ceva esential: sa traiesti. Profesorii tai, maestrii tai nu te-au invatat asta fiindca nu stiu nici ei.` mi-a spus el melancolic `Si... ce lucrari imi recomanzi in materie?` am intrebat eu si am izbucnit in ras `Aici e greseala, crezi ca totul se poate invata din carti, nimic mai fals` `Stii doar A., ca eu  nu suport lacunele in cunoastere asa ca, lumniaza-ma ` am continuat eu pe tonul zeflemitor `Pofta vine mancand si viata traind!`declara el mesianic `Evanghelia dupa A.I.!`strig eu incurajator...

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Francesca de Rimini spunea undeva ca `Multe imagini din lucrarile mele sunt un fel de jurnal vizual al locurilor in care am fost, al lucurilor pe care le-am vazut, auzit, mirosit`...iubit completez eu. Mereu am avut o slabiciune pentru imagini, pentru admiratul picaturilor de ploaie, pentru privitul cerului si al florilor, al oamenilor si al strazilor. Ani de zile am colindat bibliotecile in cautarea unor albume de arta, care sa infatiseze cat mai fidel capodoperele pictorilor si a unor biografii ale acestora. Am vizitat multe expozitii si nu am plecat fara sa fi  analizat toate lucrarile. Ieseam uneori de la scoala ca sa vizionez filme. In toate cautam autenticul, cautam ceva care sa-mi demonstreze ca imaginea e vie, ca e rupta din viata si ca oricand te poti strecura in ea  si sa te simti real. Acum catava vreme...doi ani poate, am fost invitat de catre bunul meu prieten A.I., la o expozitie de fotografie. El, student la arte, pictor recunoscut, bautor inrait, amuzant si cult era interesat de toate evenimentele mondene prin intermediul carora credea ca isi poate face reclama. Eu asistent la universitate, mai serios si in tot cazul nu atat de afiliat vinului, eram atras de orice era frumos. Trebuia sa ne intalnim in fata galeriilor de arta `Lucius` intr-o zi friguroasa de noiembrie. Si am simtit cat era de friguroasa dupa ce l-am asteptat o jumatate de ora. Tipic lui nu a venit; mi-a explicat dupa aceea ca, unul dintre colegii lui de camera venise de acasa cu un vin `Dumnezeiesc` si tot gustand din el a uitat de intalnire. Eu in schimb,am intrat la expozitie si spre surpriderea mea era multa lume care discuta frenetic despre orice, mai putin despre fotografie. Exponatele, de o claritate uimitoare surprindeau oameni in miscare si strazi aglomerate. Cu mainile in buzunarele paltonului, analizam preocupat o ilustratie a unui batran care fuma o pipa. `Va place fotografia?` ma intreaba o voce de femeie. Treasar, nu ma cunoaste nimeni aici, cred. Langa mine o tanara frumoasa, nu prea inalta, cu o fata proaspata si ochi inteligenti, fixeaza cu privirea pipa batranului `Imi place` raspund eu ursuz  `Ce credeti, e reusita?` intreaba tanara fara sa ma priveasca `Este reusita` confirm eu vizibil iritat `Ati mai fost la expozitii?` insista necunoscuta `Nu, am intrat acum, intamplator` raspund eu ironic `Nu cred ca e adevarat` afirma ea sigura pe sine ` De ce nu ar fi adevarat? ` intreb eu politicos desi sunt enervat de aceasta insistenta `Pentru ca un necunoscator nu insista niciodata asupra lucrarilor` afirma ea si ma priveste de-a dreptul in ochi. Sunt uimit de indrazneala fetei si de frumusetea ei, incat devin interesat si uit de nervi. `Hmm...sunt intr-adevar interesat de arta. ` recunosc eu de aceasta data mai personal. ` Dar despre lucrarile din partea aceea ce credeti?` ma interogheaza ea serioasa `Pai...` zambesc `unele sunt chiar reusite, altele in schimb sunt puerile` raspund eu disciplinat `Puerile spuneti?` continua ea intrigata ` Da, o risipa de hartie` judec eu in continuare `Aveti o perspectiva extrema` ma apostrofeaza tanara `Mi-a facut placere, la revedere` si imi intoarce spatele `Dar nu am avut onoarea...` o intrerup eu  `Si...hmm...autoarea acestor puerile fotografii sunt eu` imi declara ea mandra si se pierde apoi in multime.

duminică, 11 aprilie 2010

Oare o iubesc sau...hmm...nu?  Ma amgesc, o amagesc si pe ea? Ploua violent si greu si vantul aduce stropii in casa `Inchide fereastra` imi spune. O inchid si cu manile in buzunare privesc o vreme cerul. `Unde esti? ` ma intreaba melancolic, surad  `Aici` `Ba nu, esti cumva...departe...aiurea..stiu eu` `Sfidez fizicul spui tu` `Fara cuvinte mari !`ma apostrofeaza ea hotarat. Sta acum sprijinita cu mana de biblioteca si studiaza coperta unei carti ` Lumea ca vointa si reprezentare` citeste  ea ironic `si, e vointa sau reprezentare?` intreaba  pe un ton sarcastic. Eu incrucisez mainile pe piept si ii raspund `Asta sa-mi spui tu, dupa ce citesti` rade amuzata `Eu?` `Tu, de ce te miri?` `Pentru ca eu nu vad rostul acestor carti care pretind ca pot sa-ti vorbeasca despre viata, cand viata e ceva atat de personal...Auzi, vointa, reprezentare...prostii` declara ea scarbita. Intotdeauna a avut aceasta atitudine fata de carti si mai ales  fata de filosofie; nici o explicatie pe care am incercat sa o ofer nu a avut efect `Prostii...` concluziona ea dupa ce eu epuizam toate argumentele personale. Asaza cartea inapoi si ofteaza `Mi-e frig...` imi spune. Ma apropii si ii imbratisez  trupul care pare ca se topeste in bratele mele. Ea inchide ochii si ma saruta tandru, dintii ei musca usor din buza mea superioara. Deschid ochii si ii vad fruntea alba, sprancenele si pleoapele care mi se par de o frumusete ciudata. Sarut insetat ochii, nasul, obrazul, lobul fin al urechii si gatul. Pielea ei miroase minunat, nu e parfum, e ceva care ma infioara si ma inebuneste. Ea inclina capul si inteleg ca trebuie sa continui. Imi descheie  discret nasturii de la camasa si imi cuprinde spatele, palmele ei calde ma mangaie incet. Buzele mele le cauta nerabdatoare pe ale ei si intalnirea se sfarsete intr-un sarut.Ea merge cu spatele spre pat, eu o urmez vrajit fara sa  imi dezlipesc gura de gatul ei;  buzele ei imi  saruta marunt pieptul,   inca un pas si... 

Ma trezesc si ma uit la ceas: 19:00. Nu mai ploua, ma ridic, ma imbrac si asezat in fotoliu aprind o tigara. Ea doarme linistita, cu umarul dezvelit sicu parul rasfirat pe perna alba, ma duce cu gandul la iele si mai ales la jocul lor. Poti inebuni daca le vezi dansand, se spune. In ce o priveste,  simpla  prezenta e suficienta. Suflu puternic fumul si imi amintesc cum ne-am cunoscut...

joi, 1 aprilie 2010

O privesc in ochi ametit de un sentiment ciudat. Simt ca femeia aceasta imi apartine, ca as putea sa merg cu ea pana la capatul lumii si sa stam acolo amandoi, sa  ii explic de ce nu are filosofia un limbaj mai accesibil, sa ii povestesc ce s-a intamplat la Universitate, sa-i privesc chipul scaldat in ultimele raze ale soarelui si sa ma sarute vesnic asa cum o face acum. `Imi e sete` sopteste impersonal. Ma uit grabit in toata camera; nu am nimic de baut. `Hmm...apa?` intreb eu incurcat `Apa` raspunde ea ingaduitoare. Ma duc in bucatarie si deschid fereastra. Aerul ma racoreste,beau insetat un pahar de apa si revin in camera cu un pahar pentru ea. `Multumesc` imi spune abia gustand din el. S-a cuibarit din nou in fotoliu si pare asa de mica.Tigara s-a stins si filtrul atarna stingher pe marginea scrumierei. Cerul s-a intunecat si norii dau semne de ploaie, vantul s-a intetit si matura strazile acum pustii si triste. Ea tace, eu tac. Imi e nesuferita tacerea acesta, plina de mistere care-mi rascolesc simturile. Pe cer doi porumbei zboara disciplinati, sunt atat de liberi, ma gandesc. Pe ei nu ii macina nici tacerea, nici spatiul, nici vorbele...nimic. Cand, in istoria omenirii, a devenit tacerea asa de incomoda? In ce moment au ajuns oamenii sa taca in modul acesta  dureros, stiind ca s-ar putea spune atatea lucruri, stiind ca s-ar putea comunica atatea? Cand s-au suparat oamenii pe cuvinte? Primii stropi lovesc strada lasand urme neuniforme. Incep ropote violente si infricosator de sonore. Ma uit la ceas, 14: 30, si e atat de intuneric afara. Apa de pe trotuare curge spre canal, neagra si maloasa, purtand cu sine tone de pasi, si mari, si mici, si tone de vorbe aruncate de trecatori, si sute de priviri, si zeci de glasuri de copii, si un singur zambet: al meu. Fiindca eu zambesc, si ma uit ca un invins la puhoaiele de apa murdara si ma gandesc cat purifica apa. Imi doresc acum un firicel de apa macar, care curgand prin mine sa ma curete, sa ma inunde, sa ma reinvie. `Ploua?` intreaba ea. Tresar surprins, am uitat ca e aici `Da` raspund eu grav `Aha`. Intorc spatele ploii si o vad pe ea in fotoliu, cu picioarele ghemuite si mainile incrucisate, privind tabloul de pe perete. `Iti place ploaia?` ma intreaba ea desi stie raspunsul `Da` raspund eu formal `E frumoasa, dar pe mine ma intristeaza` surad amar `ploaia zic` continua ea cu gandul in alta parte `e frumoasa, e asa ca o...hmm ca o maicuta` `Ca o maicuta?` raspund eu crezand ca glumeste `Da, am vazut odata, demult, cand eram mica, o maicuta pe strada, era asa de frumoasa in straiele ei sobre incat m-am gandit imediat la ploaie` Ma asez in genunchi in fata fotoliului si astept sa revina la  mine din amintiri. `Stii poezii?` intreaba copilareste `Sa nu spui ca nu stii, voi intelectualii stiti` ma avertizeza `Stiu` raspund incantat `Imi spui?` `Ce?` ma prefac eu `Poezii` taragana ea raspunsul `Sa vedem` disimulez eu... ea isi incruciseza degetele cu ale mele si asteapta serioasa `Iti place Nichita?` intreb `Mda, imi place orice spui tu` 

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
 

declam eu cu intonatie. Ea zambeste hoteste si ma saruta lacom pe buze. `Ma iubesti tu?` intreaba ea  cu glasul plin de nostalgie. O iubesc?...

marți, 30 martie 2010

Ii iau mana si ii sarut varful degetelor, ea  imi cuprinde fata cu palmele si ma priveste fix in ochi ca si cum ar cauta ceva, ca si cum dincolo de culoarea lor,s-ar afla un mare mister. In coltu gurii ii apare o gropita ce prefigureaza un zambet tandru. `Ce ochi frumosi ai!` imi spune entuziasta `ai mei sunt spalaciti` continua cu o falsa tristete si se uita pe rafturile cu carti. Ii privesc profilul bine conturat si ochii mi se opresc pe buza inferioara, putin mai groasa, imi dau seama ca nu am sarutat-o astazi. `Mie imi plac ochii tai, asa spalaciti cum sunt` ii declar eu linistit, incercand sa ascund un zambet.` Asa` spune ea si isi indeparteaza trupul de mine `domnule profesor, poate ca mai sunt si altfel decat spalacita` si ma priveste cu interes ` Pai ce sa spun, domnisoara` raspund eu vesel mimand un aer didactic `asta trebuie sa decidem impreuna` `Si....mdaca se dovedeste ca am mai multe defecte?` intreaba ea sugestiv. Incep sa rad amuzat de tonul ei, ea imi mangaie parul  si ma  intrerupe `Nu mai rade, raspunde-mi ` devin brusc serios `Ce sa-ti raspund?` intreb deranjat de faptul ca mi-a intrerupt momentul de veselie `Daca s-ar intampla sa am mai multe defecte?` ma foiesc enervat si ea se ridica `Ce e daca s-ar intampla?` intreb `Spune-mi tu` sopteste ea afectata. Ma ridic,  si incep sa ma plimb prin camera cu mainile in buzunarele pantalonilor.  Nu stiu ce vrea de la mine, nu vreau sa gresesc acum spunandu-i ce nu trebuie. Ea se cuibareste in fotoliu in locul meu si inchide ochii. Ma duc la fereastra, inspir aerul prafuit, aprind o tigara si imi reiau mersul. As vrea sa nu fie asa, as vrea sa fie liniste, as vrea sa fiu indiferent. Ma opresc deodata si imi musc buzele. Ea ma urmareste cu ochi vii de copil `Gata plimbarea?` ma intreaba ea ironic ` Gata` zambesc eu arogant. Ea intinde mana spre pachetul ei de tigari ` Ia din ale mele` o indemn eu rugator `Ia uite` si ia o tigara, o aprinde fara garaba si o lasa pe margine scrumierei `am luat o tigara asa ca sa-ti fac placerea` `Multumesc` raspund eu sec, inclinand capul ` O tigara cu iz metafizic` continua ea pe acelasi ton acid ` o tigara eterata, parca acesta e termenul pe care il folositi voi pretios in filosofie, ca sa desemnati nu stiu ce...Chiar, de ce nu are filosofia un limbaj mai accesibil?` intreaba ea cu interes` De ce nu are matematica un limbaj mai accesibil?` raspund eu plictisit `Nu stiu, asta nu e tot treaba voastra, a filosofilor?` spune ea accentuand termenul de filosof `Hmm, exista lucrari de specialitatea pe care le poti consulta, in legatura cu tema aceasta` ` Nu vreau sa consult nici o lucrarea, vreau sa imi explice cineva...un filosof` afirma ea copilareste ` Eu, nu vad nici o dificulate, gaseste un filosof si ai rezolvat problema` ii raspund eu amuzat` Si, unde gasesc eu un filosof?` `Ei, iata o intrebare...` `filosofica` ma completeaza ea si incepe sa rada. Rad si eu, dar ma opresc. `Ce se intampla...cu noi?` intreaba cu o tristete care ma cutremura. Ce sa raspund? Se ridica de pe fotoliu, incet, ca o pisica rasfatata si priveste in sus, incercand sa-mi caute privirea `Hmm...ce?` mai intreaba odata si mai dureros. Ochii de o frumusete ciudata sunt incarcati de intrebari, obrajii par indiferenti, buzele sunt apetisante. Ma aplec si o sarut indelung pe buzele moi si calde. Are gust de tutun si de fructe. Ea imi cuprinde capul cu palmele si ma saruta din nou cu sete, de parca ar pune in acest act toata fiinta ei...

vineri, 26 martie 2010

Aud soneria. E aici. Ma indrept spre usa, descui, si o deschid larg. Ea, sprijinita cu umarul de tocul usii imi zambeste. Si e atat de...imbujorata si proaspata, cu ochii negri si cu parul  saten inchis pare o zeita. Ii intind mana si astept. Devine brusc serioasa, imi apuca mana nesigura, o trag spre mine si o imbratisez. Imi cuprinde spatele si simt palmele calde mangaindu-ma, ii sarut discret parul. Stam imbratisati asa o vreme. Mi-a fost dor de ea si ei cu siguranta i-a fost dor de mine. Se ridica pe varfuri si imi sopteste misterios la ureche : `Sa intram.` Imi desfac bratele si ea se strecoara pe langa mine in hol. Oftez puternic, fara sa stiu de ce. Intarzii sa inchid usa, ea e deja in camera. Intru , ea si-a dezbracat haina si se apleca pe fereastra deschisa incercand sa vada ceva. Ma asez in fotoliu, incrucisez bratele si o privesc fascinat.  Ce mi-e mai drag la ea oare? Sa fie ochii ei jucausi, sa fie mainile ei albe si fine, sa fie pielea subtire si matasoasa, sa fie buzele ei delicioase, sau  parul suparat  care pare acum ca se scurge pe fereastra? `Uite` imi arata cu degetul copilareste` Uite, cum zboara porumbeii` zambesc. Se uita la ei pierduta, apoi se asaza pe marginea geamului cu fata la mine `Tu...ce faci?` intreaba ea preocupata. Imi vine sa rad, dar ma abtin `Bine...te privesc.` `Lasa asta` imi spune serioasa `ce faci aici singur. De ce nu esti la Universitate?Te-am cautat si amfiteatrul era gol, era sinistru si rece. Cum poti preda acolo?` Nu stiu ce sa ii raspund; ar trebui sa iau povestea de la inceput, sa explic, sa aduc argumente si...nu vreau. Zambesc, incercand sa maschez ingrijorarea care ma cuprinde `E drept ca e cam rece in amfiteatru, dar nu e adevarat ca e sinistru. Se insufleteste cand vin studentii si cand tin prelegerile, acolo au conferentiat multe nume ale filosofiei romanesti. Mie imi place, ma inspira, am vedere spre fantana.` ` Atunci,  de ce nu esti acolo ?` ma intreaba si ma iscodeste cu ochii. Privesc la cartile de pe rafturi si le citesc aleator titlurile `S-a intamplat ceva.` afirma ea intristata `Cu cine?` intreb eu ironic `Cu tine` raspunde rabdatoare` cu tine s-a intamplat ceva si nu vrei sa imi spui.` nu se mai uita la mine, ci la tabloul de pe perete `Ei asta e acum! Ce sa se intample cu mine? Nimic. Nu vreau sa merg astazi acolo si gata.` explic eu simplu `Minti` sopteste ea amar` minti dar...nu conteaza` Coboara incet, ia pachetul de tigari din buzunarul hainei ei si se uita in jur dupa o bricheta. Fumeaza tigari ieftine, mirosul lor ma ineaca; ii ofer o tigara de la mine `Multumesc, am ` refuza ea cu demnitatea `Ale mele sunt mai bune, nu miros asa...` argumentez eu ` Le prefer pe ale mele, cu mirosul lor cu tot. Imi dai o bricheta?` renunt, iau bricheta de pe masa si ii aprind tigara pe care o tine provocator intre buze. `Mersi, esti gentil` imi raspunde . Izbucnesc in ras in timp ce ea ma priveste contrariata. `De ce razi?` imi aprind o tigara scuturand din cap, suflu fumul si ii fac cu ochiul. `De tine rad, esti gentil, auzi....` si rad iar, rade si ea `Unde ai auzit tu formula asta?` o intreb cu interes `Nu mai stiu, asa mi-a venit.` Merge la fereastra si scutura tigara `Am scrumiera` ii spun vesel `Mhm` raspunde cu tigara in gura. Intoarce capul brusc, si prin firele de par rasfirate pe fata ma urmareste; apoi stinge plictisita tigara si mi se asaza in brate. Imi cuprinde umerii cu un brat, isi lipeste tampla de frumtea mea si imi trece mana peste barba uitandu-se afara. Ii iau mana si ii sarut varful degetelor, ea...

luni, 22 martie 2010

Cobor din tramvai, ametit de vin si de emotii. As vrea sa alerg pana ce inima nu ar mai rezista din cauza efortului, pana ce muschii mei ar ceda, pana ce creierul meu s-ar elibera de aceasta presiune. As vrea sa alerg pana la capatul lumii. Ma clatin urcand scarile, mi se pare ca liftul intarzie prea mult si eu ma grabesc ca si cum...hm...ca si cum acolo sus, acasa, m-ar astepta cineva. Zambesc.  Intuneric. Lumina s-a stins. Mai am de urcat un etaj, dar ma opresc obosit si ma asez pe prima treapta.O singura tigara in pachet, o asez intre buze si ma joc cu flacara brichetei. O sting si o aprind ca intr-un joc. Iata ce minune, ma gandesc, sa aprinzi  focul  dintr-o singura miscare a degetului. Cat trebuie sa se fi chinuit primii oameni ca sa vada aceasta lumina a focului, sa simta caldura lui, si mai ales cat de tare trebuie sa se fi bucurat de ea. Eu acum, aici, o privesc indiferent, o stapanesc, o aprind si o sting dupa bunul meu plac, o am in buzunar, o pot arunca si o pot relua. Ei, atunci si acolo, nu-si imaginau ca intr-o zi lumina va fi aruncata. Aprind in cele din urma tigara si ma ridic, trebuie sa-mi continui drumul prin intuneric si ma impiedic de treptele interminabile. Caut cheile prin buzunare si ma folosesc de bricheta  ca sa pot descuia usa. Intru si mi se pare din nou ca e prea cald, deschid geamul camerei, iau din sertar un nou pachet de tigari si ma prabusesc in fotoliul meu. Mi-e foame...si sete imi e, dar ma simt sfarsit si nu ma ridic. Privesc afara,  e aproape liniste, doar luminile orasului insufletesc adunatura aceasta de cladiri. Aprind o noua tigara, fumez cam mult, ar trebui sa...mintea imi fuge la profesor si la vorbele lui. Am ramas cu o multime de intrebari care ma consuma si ma macina. De unde stia ca voi arunca manualul? De ce ma numeste cautator? De ce vrea sa-i fiu urmas? Totul imi pare asa de incurcat, si nu imi dau seama cand a devenit viata mea atat de complicata si ciudata. Sting tigara pe care am uitat sa o mai fumez si care fumega trist, inchid ochii si...Mi-e cald, deschid ochii, soarele ma impiedica sa vad cat este ceasul. Am adormit imbracat, hainele imi sunt sifonate, ma doare spatele si in gura simt un gust rau. E ora 10. Ma ridic cu greu, fac un dus si imi schimb hainele care arata jalnic. Imi e ciuda pe mine, cum am putut fi asa neglijent, acum va trebui sa le duc la o spalatorie. Injur incet. Beau laptele care mi-a mai ramas de ieri si ma arunc o privire nemultumita, frigiderului gol. Din comoditate evit sa cumpar mancare cand am timp, si mereu raman flamand. Suna telefonul, sa sune, nu am chef de nimeni. Suna din nou, o fi profesorul? Raspund plictisit `Mda` `Alo` o voce de femeie `Alo, alo, tu esti?`e ea `Da, eu sunt` raspund eu contrariat fiindca se aude intrerupt `Sunt in fata Universitatii, la o cabina telefonica...Ma auzi?` trece un tramvai probabil si nu mai aud nimic `Alo?` `Da, te aud.` `Te-am cautat, aici, aveai seminarii astazi.Nu ai venit...` declara ea dezamagita, de  parca as fi lipsit de la un semianar important pentru ea. Nu stiu ce sa raspund. `Mda, nu am venit...` tacere `Si...nu` o masina claxoneaza langa ea `Si...nu vrei sa ne vedem?` intreaba ea suspicioasa. Ezit. `Bba da` `Atunci vin la tine.Pa` ma anunta vesela si inchide. E ca de obicei, rapida si decisa. Pot fi sigur ca va veni cu primul tramvai, chiar de-ar fi sa mearga pe scara, fara bilet, sau sa se certe cu toate batranele simandicoase ,care bombane indignate `Tinerii de azi...` Si va cobora prima din tramvai, nu va astepta verdele semaforului si va traversa in fuga, salutand masinile care o claxoneaza. Va urca in lift si se va uita in oglinda aranjandu-si  buclele. Apoi, in fata usii isi va aranja hainele, ca o scolarita care se teme de reprosurile mamei si va apasa timid soneria...

miercuri, 17 martie 2010

Sunt uimit, vorbele profesorului imi rasuna goale in ureche. Il privesc distrat asteptand sa continue.

`Da dragule, stiam ca la un moment dat vei face un gest care sa iti tradeze convingerile, ceea ce nu am prevazut insa, e ca acest gest va fi atat de...cum sa spun...de capital, desi formula nu e cea mai potirivita.` stupefiat si intr-un fel bucuros raspund `Sa ma iertati domnule profesor, insa eu...nu inteleg` zambeste ironic `Dragul meu, peste doua luni, de vor fi zeii binevoitori cu mine,` incrunta sprincenele, niciodata nu vorbeste de Dumnezeu ` voi implini 61 de ani si din acestia, 30 i-am petrecut in Universitate si ca student, si ca profesor. In acest timp, citind, scriind, cunoscand, traind, am invatat ca exista pe lume oameni a caror menire este sa creeze si oameni a caror menire e sa se bucure de creatiile altora. N-am sa incep acum o prelegere ontologica, e o constatare personala care mi-a folosit in multe situatii. Dumneata insa, esti o categorie aparte fiindca nu poti creea decat ruinand alte creatii, aceasta este maniera in care iti vei imiplini destinul.` duce pipa aromata la gura dar se razgandeste si o asaza inapoi pe masa, uitandu-se insistent spre tejgheaua unde patronul spala pahare; asteapta poate un raspuns pe care eu nu sunt capabil sa il formulez. Ma priveste cu ochi tristi si resemnati `In anii in care mi-ai fost student si m-ai urmat la toate cursurile, fara exceptie, stand acolo in ultima banca, notand fervent orice cuvant, ascultand interesat orice explicatie, intervenind pertinent de cate ori era cazul, am observat la dumneata o inclinatie aparte spre cunoastere, si una cu totul neobisnuita spre creatie. Te-ai gandit probabil ca eu nu te observam, sau ca nu iti acordam atentie, sa stii insa ca eu ma abateam uneori de la materie, intarind explicatiile, cand avem impresia ca nu ai inteles.` discursul eate intrerupt de venirea patonului cu sticla de vin si doua pahare ` Iertati, dom ` profesor intarzierea, dar am trimis pe fiu-miu acasa dupa el, aici nu mai aveam.` `Nu face nimic, Gica, uite iti prezint pe urmasul meu` si intinse mana spre mine, adaugand complice `va fi un mare profesor`. Omul, vizibil emotionat imi intinde mana dolofana pe care o strang zambind fortat `Gica T., imi face o deosebita placere dom' profesor, va asteptam oricand la noi. Petrecere frumoasa! ` si dispare grabit spre o alta masa unde este solicitat.` Bun baiat Gica, am fost colegi pana in liceu dar el a abandonat ca sa se ocupe de local` si cade pe ganduri; isi aminteste probabil de tinerete. Cu zambetul nostalgic pe buze toarna egal in pahare si imi intinde unul. Il iau, il asez in fata mea si astept. El are din nou pipa in gura si scoate un fum bogat si ametitor, as fuma si eu o tigara dar nu indraznesc. ` Eu am simtit` continua el `am stiut ca esti un...cautator` brusc ma priveste fix ` Te rog, dragule, nu suntem la curs, uite, hai sa ciocnim` si ridica paharul cu un gest martial; il ridic si eu si ciocnim. Profesorul bea cu sete, eu abia gust desi vinul e bun si rece. ` Ei, nu spui nimic?`  pun paharul pe masa si raspund ` Eu...nu stiu cum sa reactionez...` rade din toata inima `Dragule, ma mira ceea ce spui, reactia de astazi e suficient de graitoare` reiau ` Voi fi sincer domnule profesor, ma asteptam sa va suparati, sa imi reprosati, sa imi luati cursurile si seminariile, poate ca asa e si firesc, dar eu primesc in schimb o acceptare a unui gest numit capital chiar de dumneavoastra.` Da...?` ma incurajeaza elCum, domnule profesor, sa predau estetica dintr-un asemenea...manual? Cum sa predau o disciplina atat de sensiblia  din acea carte. Cum sa uratesc mintile studentilor cu asa ceva? Cum domnule?`  rasuflu usurat si golesc paharul ` Te rog, continua dragule.` ` Din momentul in care am inceput sa predau estetica, am simtit ca nu voi putea sa  am un asemenea model teoretic, ca nu voi putea sa formulez subiecte de examen din el, ca nu o voi putea folosi drept ghid, toate acestea pentru ca nu...ma inspira. Revolta aceasta  a ajuns la capat astazi cand am aruncat cartea la gunoi in fata studentilor.` imi  mai torn un pahar de vin si beau jumatate din el. Scot pachetul de tigari si imi aprind una. Profesorul fumeaza linistit ca si cum ar mai fi auzit ceea ce i-am spus. Continui linistit ` Am aruncat cartea si m-am simtit asa cum se simtea Sisif  impingand piatra, m-am simtit fericit. Si am explicat asta si studentilor si stiam ca va trebui sa v-o explic si dumneavoastra, si poate si altora. Pot sa va intreb cum ati aflat?` ` Hmn dragule, foarte simplu. Nepoata mea era in sala, e studenta si audiaza cursurile pe care le tii. In afara de dumneata nu mai stie nimeni acest lucru. Ea mi-a spus imediat ce i plecat din sala.` ` Cine mai stie? ` intreb eu grav ` Pai...hmm...toata lumea` raspunde profesorul amuzat, si continua `inclusiv D.T si R.A.` ` Si, voi pleca?` ` Asta ramane de vazut, dar daca se pune problema plecarii, vom pleca impreuna` clipesc rapid `Impreuna? v-au amenintat cu concedierea din cauza mea, ma asteptam.` soptesc eu disperat `Nu,nu, nici vorba dragule, cine sa ma ameninte? D.T. si R.S carora le-am predat si le-am indrumat doctoratele?Nu.` `Atunci...rectorul?` rade ` Cine, S.? Nu indrazneste.` `Atunci, de ce sa plecati?` ` Nu plec nicaieri cata vreme nu pleci nici dumneata. Daca se decide maine in sedinta de consiliu ca trebuie sa parasesti Universitatea, o vom face impreuna.` ` Nu se poate domnule, nu e corect. Trebuie sa suport singur consecintele. Nu aveti nici o vina, si apoi, ce veti face daca plecati de la facultatea, viata dumnevoastra e acolo...nu se poate!`` Dumneata dragule, esti singurul pe care il pot lasa urmas, nu pot pleca, pentru ca voi pleca la un momnet dat, si sa las locul unor ca R.S sau D.T care asteapta in umbra si care ar ruina tot ce-am construit.Dumneata ma vei urma!` sting incet tigara, privesc vinul rosu din pahar` Si daca eu...nu voi putea fi profesor?` ` Deocamdata nu avem de unde sa stim acest lucru dragule, dar presupunand ca nu vei vrea, ca nu vei putea, atunci ma vei urma altfel.` ` Cum?` ` Ducand mai departe ceea ce ai invatat de la mine si mai ales, creeand ceva.` pipa s-a stins, afara s-a intunecat si lumina bolnava a becurilor invaluie parcul. Ma uit la ceasul de la mana profesorului, 20:45. El a inchis ochii si pare ca doarme, tusesc, ii deschide ` Vai dragule, e aproape noua, te-am retinut atat. As vrea sa te duci acasa si sa te odihnesti, nu te gandi la nimic. Saptamana asta nu mai veni la Universitate, insa luni sa vii negresit` ` Dumneavoastra...mai ramaneti?` intreb eu timid ` Mda...raman, vezi dumneata, la o varsta ca a mea nu te mai asteapta nimeni, la o varsta ca a dumitale te asteapta cu siguranta cineva, si nu mi-as putea ierta daca te-as lipsi de o asemenea persoana` ma ridic nehotarat, imi imbrac sacoul, imi iau pachetul de tigari  si ii intind mana ` La revedere domnule profesor, va multumesc pentru tot si va rog sa ma iertati pentru...` ` Nu, dragule, eu iti multumesc. Cat despre scuze,hm..nu-si au rostul. Buna seara.` si inchide din nou ochii. Plec, aerul serii ma invioreaza. Merg cu mainile in buzunarele pantalonilor clatinandu-ma pe trotuarul pustiu. Ma simt coplesit de intalnire si nu vreau decat sa ajung acasa cat mai repede. Sunt in tramvai si privind pe geam fredonez:

`Je vois la vie en rose.`



duminică, 14 martie 2010

`

 Fredonez si eu vesel..., mereu mi-a placut Edith Piaf, vocea ei iti patrunde in suflet si in creier, debrodeaza de iubire, de tristete si de durere. Ecoul melodiilor ma urmarese uneori zile in sir, le aud, le simt ca si cum ar face parte din mine. Inchid ochii, simt o oboseala si as vrea sa dorm, casc prelung. Suna telefonul...nu ma misc, mai suna odata, ma ridic incet,fara chef si raspund ` Alo` `Alo, dragul meu, tu esti?` E profesorul R.S., mana incepe sa imi tremure pe receptor si nu pot scoate nici un sunet. ` Alo, dragul meu, profesorul R.S. sunt. Alo` ` Dda, buna ziua domnul profesor` `Buna ziua, dragul meu, ce bine ca te gasesc, am o chestiune importanta de discutat cu dumneata.` ` Spuneti domnule` ` Nu, nu dragule, as vrea sa ne vedem daca timpul iti permite` ` Sigur, ati vrea sa vin la Universitate, sau...` `Nuuu, nu la Universitate.` Imi raspunde grabit, a aflat bineinteles, vestile circula. ` Atunci, unde?` ` Dragule, cunosti cafeneaua aceea cocheta de langa parcul T.?` ` Da` `Minunat atunci, eu voi fi acolo intr-o ora, contez pe dumneata. La revedere` Si inchide inainte sa ii pot raspunde. Asez receptorul in furca si oftez. Ma duc desigur, trebuie sa imi asum responsabilitatea pentru faptele mele, si apoi, se va hotara soarta mea. Imi trec mana peste barba nerasa. Ma gandesc sa ma rad, ma uit la ceas...nu mai am timp. Ma imbrac in costumul negru, iau o camasa alba, pantofi negri lustruiti, un pachet nou de tigari, ma privesc pentru ultima data in oglinda si pornesc. In strada constat ca mi-am uitat ceasul, privesc in sus. Nu ma mai intorc. Ma indrept spre statia de tramvai zornaind cheile in mana, cumpar bilet si astept. Sunt singur, rareori trec masini iar trotoarele sunt goale. Ma urc in tramvaiul aproape plin in care miroase a parfum dulce si a naftalina. Ma tin de bara de sprijin si impins si calcat pe picioare ajung in cele din urma la destinatie. Arat jalnic. Scot batista si imi curat pantofii, imi indrept sacoul si camasa. Simt o neliniste puternica, as vrea sa aprind o tigara dar ma abtin, nu se cade sa apar in fata profesorului cu tigara aprinsa. Merg stangaci pe o alee care  pare ca nu se mai termina. Ma opresc in fata unei cladiri care numai `cocheta` nu poate fi. Are poate 50 de ani de cand a fost construita si e acoperita de iedera verde  incat abia se zareste firma ` Olahus.Cafenea`, urc nesigur scarile maturate si intru.  Fumul de tigara e des ca o panza si ma impiedica sa imi dau seama daca e vreo cunostinta la mese, ma uit dezolat in jur si il vad pe profesor stand la o masa, langa geam. Imi  face semn. Cativa pasi si sunt acolo. Se ridica si imi intinde mana pe care o strang timid. Nu pot intelege ce ma face sa-mi pierd siguranta in prezenta acestui om si sa devin docil. Il privesc vrajit. Are peste 60 de ani chiar daca varsta l-a scutit de semne vizibile, are doar riduri de expresie  si ochi blajini. Cu palaria lui gri si costumul de aceeasi culoare, cu papionul negru si mustacioara subtire ,pare din alta lume. Mi-e cald dar ezit sa ma dezbrac. Ma priveste prin fumul aromat de pipa. ` Dragule, poate ti-e sete. Da-mi voie` si ridica doua degete iar partonul burduhos isi face loc cu greu printre mese si i se adreseaza ` Ordonati dom' profesor, ce sa fie?` `Gica, o sticla de vin as vrea` si ii face semn sa se aplece, dupa care ii sopeste la ureche` dar stii, din cel pastrat in crama ta` desi nimeni nu  il poate auzi. ` Pentru dumneavoastra orice, dom profesor` Si dispare grabit spre tejghea.` Teribila caldura, nu crezi dragule?` ` Mda` Soptesc eu in timp ce siroaie imi curg pe frunte. Ma ridic, imi scot sacoul si il asez pe spatarul scaunului. Ma asez si astept. Profesorul trage puternic din pipa si priveste pe freastra cu vedere spre parc. Incep sa misc nerabdator dintr-un picior, tic de care nu am putut scapa niciodata si care imi tradeaza emotiile. Ma uit si eu pe geam. Profesorul tresare de parca s-ar fi trezit din somn ` Sa ma ierti dragule, te-am chemat aici si eu.. in sfarsit` Aseaza pipa pe masa si ma priveste in ochi ` Nu vreau sa-ti jignesc intelectul spunandu-ti de ce te-am chemat. Dumneata, stiai ca ceea ce ai facut astazi va ajunge si la mine, esti prea inteligent ca sa nu te gandesti la asta.` ma simt stanjenit si nu stiu  ce sa spun ` Nu te-ai gandit insa, ca eu stiam ca asa vei face` deshid ochii mari, el rade `Da, dragule, stiam ca asa va fi` clipesc repede, nu se poate.

luni, 8 martie 2010

Sunt in desert, e o caldura morbida, in jurul meu numai nisip galbui cu irizatii albe; dune nesfarsite si halucinante care imi provoaca disperare. Sunt singur si soarele imi incalzeste tot corpul, sunt desculti si mi-e sete, cumplit de sete. Merg cu greu, unde? nu stiu, inainte. Nisipul imi arde talpile si soarele pare ca si-a sporit caldura, incep sa alerg sperand ca voi scapa de el. Obosesc repede, cad in genunchi, mi-e sete, framant nisipul cu mainile, il iau in palme si il privesc risipindu-se printre degete. Imi rotesc privirea in jur, nisip, nisip, nisip, caldura imi arde pielea care s-a inrosit si ma doare. Incerc sa ma ridic si ma prabusesc la loc, imi scot camasa si razele soarelui imi biciuiesc spatele si bratele. Ah, sunt asa de singur, si mai ales,...mi-e atat de sete incat as bea...  apa rece, intr-un pahar aburit pe care il vad acum in fata ochilor. Intind mana, nu il pot lua, si e acolo si mie imi e atat de sete, buzele mele tremura. Ma tarasc in genunchi si mai intind mana tremurand din tot corpul, daca as bea macar o picatura.... Gura  mi-e atat uscata incat ma ustura, pieptul pare sa-mi explodeze, picioarele par sa-mi fie inghitite de nisip, mainile imi tremura, pe frunte am siroaie. Nu-l pot lua, si e atat de aproape, strig o injuratura cu toata forta care mi-a mai ramas. Nici un raspuns , nici macar ecoul. Inchid ochii, ametesc si  cad cu fata in jos pe nisipul care mi se pare acum o lava, deschid ochii si incep sa plang ca un copil. Plang in hohote si nisipul imi absoarbe instantaneu lacrimile. Inchid din nou ochii si astept ceva, sa ma inghita pamantul, sa ma topeasca soarele, sa ma sufoce nispul, sa...mor. Deschid din nou ochii, sunt sub apa. O prima reactie, targ apa in piept in loc de aer, scot capul la suprafata si tusesc. Sunt ametit si dezolat, ies din baie, iau halatul si beau un pahar de apa incet, fara garba, savurand fiecare inghititura. Aaah ce sete mi-a fost. Revin in camera, ma asez in fotoliu si aprind o tigara, prin ferestra deschisa patrunde vantul care imi mangaie fata. Ahhh ce bine ca nu e cald. Imi privesc rafturile cu carti printr-e rotocoale de fum si gestul de astazi imi revine in minte. Zambesc involuntar. Nu am primit nici o veste, nu s-a  aflat probabil in `mediul academic`  dar stiu ca nu va trece multa vreme pana  ce stirea va strabate facultatea si poate chiar Universitatea. Vad deja figurile uimite sau consternate ale diversilor profesori, care discuta indignati si cu emfaza. Ma intereseaz mai ales reactiile celor doi D.T si R.A; unul mic de statura prost imbarcat, mereu aprobandu-l pe R.A care e inalt, sufera de obezitate si accentueaza `r` in toate cuvintele. Mereu mi-au parut o asociere stranie, mergand pe culoare si sosotind afectati. In sasi activitatea lor nu mi-a starnit niciodata interesul iar cand mi s-a spus ca va trebui sa predau din manualul lor, ceva din mine s-a revoltat, revolta care a explodat astazi. Dincolo de toate aceste, ceea ce ma ingrijoreaza cu adevarat este parerea profesorului R.S; in primul rand pentru ca sunt asistentul lui si ia-si putea pune in pericol reputatia si poate chiar postul. Imi incrunt sprincenele si casc. Intind mana si apas  pe buton. Edith Piaf incepe sa cante:

"Johnny, tu n'est pas un ange
Ne crois pas que ca m'derange
Jour et nuit je pense a toi
Toi tu te souviens de moi...."

duminică, 28 februarie 2010

Parcurg repede coridoarele. Se deschid usi, incep sa iasa studenti si profesori `Buna ziua`, multe saluturi carora le raspund zambind jovial. Simt o imensa bucurie, as vrea sa-i imbratisez pe toti, sa ma bucur de tineretea lor, de...naivitatea lor. Sunt in fata Universitatii, e 15:05, imi aprind o tigara si o fumez tacticos si disciplinat, marca mea preferata. Zambesc continuu,zambesc din toata fiinta mea, le zambesc florilor din razoare si frunzelor de nuc, ii zambesc pasarii care canta in limba ei neinteleasa pe o ramura. Plec. Astept tramvaiul, e cald si in statie o femeie isi apostrofeaza copilul care nu mai are rabdare ` Stai cuminte, uite, te vede nenea...` si arata spre mine. Copilul ma priveste o clipa si  izbucneste in ras, rad si eu din toata inima, mama ne priveste nedumerita pe amandoi. Vine tramvaiul, ma urc. Ei raman, micutul imi face cu mana, ii raspund. Tramvaiul parca zboara, nu-mi dau seama cand am ajuns acasa. Cobor si ma indrept alene spre magazin, ` Alimentara` scrie deasupra (in cinstea trecutelor vremuri). Intru, miroase a lamaie si a cafea proaspat macinata. Vanzatorul ma abordeaza vesel `Sa traiti dom' profesor, cam rar pe la noi. Cu ce va servim?` `Buna ziua nea' Mitica, o sticla de lapte as vrea`  ` Ati nimerit tocmai bine, de dimineata l-au adus` Imi da sticla, platesc `Multumesc. La revedere` ` Sanatate dom' profesor` Hmm ...totdeauna am crezut ca maniera asta de a saluta `sanatate` e nepotrivita. De ce sa-i urezi unui om sanatate devreme ce nu e  bolnav? Urc in lift si apas butonul cu numarul 3; masinaria porneste cu zgomot si ma duce...acasa. Bag cheia in usa, o invart de doua ori, se aude un `clat` si intru. Ma izbeste o caldura sufocanta, las genata si deschid toate geamurile apartamentului. Aerul ma invioreaza, imi schimb constiincios costumul cu un trening comod si ma asez in fotoliul meu negru. Casa mea...locuiesc aici din timpul facultatii, il imparteam cu trei colegi si am ales sa il cumpar dupa ce am absolvit. Cu doua camere, comod, aproape de Universitate, intr-o zona acceptabila. Am imprumutat bani de la tata cu promisiunea de a-i returna de indata ce voi fi `cineva mare` l-am cumparat si renovat, am achizitionat mobila noua si cu bun gust. Mi-e foame. Cercetez frigiderul dezamagit, sunca, oua, rosii, si laptele pe care l-am cumparat acum. Un pahar de lapte si un sandwich vor fi de ajuns pentru moment. Mananc linistit, revin in fotoliu si aprind o noua tigara. Fumez de cativa ani buni, am inceput pentru ca era la moda, fumam din lipsa de bani cele mai rele tigari. Mi se parea interesanta faptul de a scoate rotocoale de fum pe gura, si acum ma uit fascinat la el. E ca si cum ai scoate un duh fara sa ai o lampa sau ca si cum ai produce tu insuti fumul acela, mi se pare ca el iese din piept purtand cu sine toate nelinistile care ne ineaca si ne ingreuneaza suflarea. Treptat am inceput sa fumez tigari de calitate, mai ales dupa ce m-am imprietenit cu studentii straini care spre deosebire de mine aveau bani. Acum nu fumez decat tigari de import pe care mi le furnizeaza un amic. Imi intind picioarele si mainile in acelasi timp, ma ridic: 17:10. Merg in baie, dau drumul la apa in cada alba, e rece. Mai astept. Apa calda incepe sa curga cu zgomot, privesc fascinat cum se aduna si se misca. Ridic capul, oglina e pe perete si eu in ea. Sunt acolo, imi va buzele arcuite si carnoase, imi vad sprincenele ingrijite, si parul saten inchis, tuns scurt si nasul care mi s-a parut mereu mare si urechile,...toata fata. Mi se pare ca nu m-am mai vazut de mult timp, ochii au o culoare mai inchisa; clipesc, mi se pare. Imi mangaii barba deasa si neagra, ar trebui sa ma rad. Am uitat de apa; cada e plina si apa incepe sa curga pe jos, ca o iedera care vrea sa se extinda.Ma dezbrac si ma asez in cada, pielea se relaxeaza , las capul pe spate, inchid ochii mintea imi alearga. Sunt in desert, e o caldura morbida....


joi, 25 februarie 2010

`Data trecuta am vorbit despre problemele esteticii. Precizam atunci ca obiectul esteticii este frumosul artistic. Utilizand acest termen general am subliniat si multiplicitate de probleme care pot interveni si ne-am edificat asupra acestora. Cursul de astazi va trata metodele esteticii, sau mai bine zis valoarea normelor in estetica.` ma ridic de la catedra lunga si strabat podiumul pana la fereastra cu pasi egali, si mers drept. Mi-e cald. Soarele straluceste si fantana arteziana din curte arunca stropi de apa carora lumina le ofera culori vii. Ce....frumos... Se aud murmure in spatele meu,  se plictisesc. Tusesc. Se face liniste din nou. ` Inainte de a incepe vreau sa va prezint acest manual de Estetica al profesorilor D.T si R.A, si scot din geanta mea o carte consistenta cu un titlu pompos si cu o imagine lugubra pe coperta. Brusc, gandul imi zboara la frumusetea stropilor de apa...Am decis! ` Sau...mai bine dragii mei sa lasam literatura de specialtate ( zambesc ironic) si sa trecem la frumos, la frumosul din jurul nostru` si spunand acestea, las sa cada cartea in cosul de gunoi plasat inestetic langa usa. Se aude un `Oauuuu...` general si un fluierat, aplauze. Zambesc vesel si astept sa se potoleasca zgomotul, imi incrucisez mainile pe piept, departez picioarele, ridic o spranceana si imi plimb privirea pe fetele mirate sau vesele ale studentilor. Unii se gandesc poate ca am inebunit, altii ca vreau sa bravez sau poate nici nu sunt profesor, lucru care ma incita la o explicatie. ` Vad pe fetele dumneavoastra mirare, neincredere, dezamagire, e..firesc dragilor, e chiar normal. Sigur, va intrebati ce m-a determinat sa fac acest gest sau daca sunt indreptatit sa il fac, daca ...hmm..am voie sa fac acest lucru, cred ca aceasta e formula pe care o utilizati dumneavoastra de obicei. Ei, voi fi sincer; eu nu mi-am pus aceste intrebari cand am aruncat cartea la gunoi, si nu o fac nici acum. Insa pe dumneavoastra nu va pot lasa cu nelamuriri. Pentru mine viata ,dragilor ,e un dar, cel mai pretios pe care ni-l poate oferi natura; problema e simpla: Ce facem cu acest dar? Stiti, de obicei cand primesc un cadou care nu imi place zambesc, multumesc, ma prefac magulit si...il asez intr-un loc in care stiu ca nu voi cauta si care nu imi starneste interesul...in valiza de vacanta sa spunem, fiindca nu o voi folosi decat atunci cand plec. Cand primesc insa un cadou care imi place sau pe care mi l-am dorit in mod special, atunci imi iau ragazul de a-l analiza, de a-i verifica utilitatea, de a-l privi si de a ma bucura de prezenta lui. Mai presus de toate ma gandesc cum sa-l pun in valoare, cum sa fac sa nu-l risipesc, cum sa fac sa-i prezerv fumusetea. Iata eu nu stiu care vor fi consecintele gestului meu anterior dar sunt convins ca le voi afla si fireste ca le voi suporta, insa dumneavoastra trebuie sa intelegeti ca frumosul, esteticul, uratul, grotescul, nu sunt reprezentate cel mai bine in carti, in literatura, in maculatura pana la urma ci...in viata.` Tacere, tac si ei, tac si eu. Inima imi zvacneste cu putere si creierul pare sa mi se fi eliberat de ceva ingrozitor, cobor si ma plimb printre randuri cu mainile in buzunarele pantalonilor, deschid o fereastra, imaginea fantanii revine, o pasare tipa asurzitor. `In fiecare dintre noi se gasesc acestea, de noi depine cum actionam ca ele sa se manifeste, dragilor` Ma uit la ceasul de pe perete, s-a terminat cursul. Strabat cu pasi rari distanta pana la catedra, imi inchei mansetele camasii, imi iau ceasul elvetian de o precizie uimitoare, primit de la o fosta iubita frantuzoaica, Yvonne, unde-o fi acum? Imi iau geanta `Dragilor, va astept data viitoare la curs si nu uitati sa va ganditi: Voi ce faceti cu cadourile care va plac? La revedere!` Si plec aruncand o privire victorioasa cartii din cosul de gunoi.
Inca de pe vremea cand eram student am un respect deosebit pentru profesorul R.S., adica pentru munca lui de cercetare care, spre bucuria mea i-a adus prestigiu. Insa ceea ce ma leaga de el sunt convingerile despre rolul frumosului in natura si despre ontologie. Trebuie sa recunosc faptul ca mereu l-am considerat un model si m-am transformat incetul cu incetul intr-un discipol care il urma la toate cursurile chiar daca nu erau din domeniul meu de activitate. Acum doi ani am fost invitat de profesor la cabinetul sau; mirat am dat fireste curs invitatiei si m-am prezentat la ora si data fixata cu o solemnitate si o gravitate de care acum rad. Si a ras si el cand m-a vazut timid si imbujorat asteptand la usa. `Dragul meu` asa obisnuia sa mai se adresezese in fara orelor de curs` te rog, intra, pentru dumneata nu exista usi inchise` nu ne tutuia niciodata, mereu ne arata consideratie si bunavointa chiar si cand noi nu faceam acelasi lucru. Am intrat in cabinetul blindat cu carti asezate in dezordine pe rafturi sau pe mocheta, biroul nu avea o soarta mai fericita, profesorul fiind nevoit sa indeparteze doua teancuri de carti ca sa ma poata vedea. ` Ia loc dragul meu, ia loc, nu fi asa crispat, nu ti se potriveste. Nu suntem straini. Gresesc poate?` Isi punea aceasta intrebare retorica de fiecare data, chiar si in timpul cursurilor care erau fara cusur , intrebare la care eu am raspuns odata prin` Nu-mi dau seama inca`  fiind in primul an si crezand ca el doreste sa obtina un raspuns. Nu s-a suparat mi-a zambit putin ironic si mi-a spus `Fa-mi placerea, dragul meu, anunta-ma cand iti dai seama. ` m-am simtit foarte rusinat atunci. Si...nici acum nu gresea, intr-adevar nu eram straini doar ca eu nu indrazneam sa ma gandesc la posibila egalitate. Continuand profesorul imi declara serios ` Dragul meu, vezi dumneata, noi nu am avut suficiente ocazii sa ne cunoastem mai bine dar eu am observat la dumneata ca esti un cautator` Deschid ochii mai mari de parca cu ei as fi putut auzi mai bine ` Cautator domnule profesor?` ` Cautator, fara doar si poate, cautator...desigur ca acum te intrebi, cautator de ce anume. Iata eu iti voi raspunde, dar mai intai propun sa bem ceva. ` ` Sa bem...stiti..euu.` `Stiu ca nu stiu nimic, dragule, stiu doar ca ma vei mahni foarte daca refuzi.` ` Eu de 30 de ani nu beau decat tuica de pruna, stii, romaneasca pentru ca imi intareste sanatatea. Nu stiu dumneata ce obisnuiesti dar fa-mi placerea.` Si fara sa mai astepte raspuns a scos o sticla mica dintr-un dulap si a turnat in doua paharele `Sa ciocnim, dragule, sa ciocnim pentru...dumneata` Am ciocnit si profesorul a baut dintr-o data continutul paharului asezandu-l pe birou cu un `ahh` in vreme ce eu nici nu gustasem din el. ` Sa trecem, dragul meu, la ceea ce nu aduce aici. Iata, asistentul meu a renuntat din motive care nu au importanta si nu are cine sa se ocupe de studenti la unele cursuri si mai ales la seminarii. Eu, retinut fiind de probleme specifice cercetarilor mele nu pot fi mereu in amfiteatre, de aceea vroiam sa te intreb daca nu ti-ar face placere sa fii dumneata noul meu asistent. Nu va fi nevoie sa fii examinat de comisie dupa obicei, recomndarea mea va fi suficienta, nu e nevoie sa imi raspunzi acum, in loc de raspuns astept sa te prezinti luni la cursul de Estetica sau...nu.` Nu puteam sa spun nimic, eram stupefiat `Domnule profesor eu...nu sunt pregatit, am terminat acum doi ani si...` ` Dragule, dragule, te rog, sa nu ne impiedicam de aceste mici detalii, pentru dumneata nu exista usi inchise. Vei primi de la mine materiale ca sa iti amintesti si in rest iti dau mana libera sa tii prelegerile cum doresti.` Mirarea ma stapanea inca dar nu era suficient de puternica pentru a-mi anihila inteligenta asa ca ` Domnule profesor, consider o mare onoare aceasta oferta si voi incerca sa ma ridic la inaltimea asteptarilor dumneavoastra` ` Minunat dragule, minunat. Iata aici am cateva carti care iti vor improspata memoria. Te astept luni, daca nu ajung incepe fara mine. Au revoire, dragul meu.` Am studiat infrigurat cartile totata saptamana si ma-m pomenit lunea urmatoare in fata studentilor, evident fara profesor care de la inceput intentionase sa ma lase singur. De atunci predau in fiecare luni cursul de estetica, si tin seminariile si tot de atunci asez intai geanta pe scaun si abia pe urma ma asez eu insumi. Iata-ma si astazi incepand cu cuvintele imprumutate tot de la profesor ` Data trecuta am vorbit despre,...` 

miercuri, 24 februarie 2010

Ma uit din nou la ceas, 12:30, e tarziu si trebuie sa ajung la Universitate. Ma ridic, deschid fereastra, inauntru navaleste un aer pur si iute care risipeste fumul; lumina orbitoare a soarelui imi inunda ochii, ii inchid si simt cu imi incalzeste pleoapele obosite si grele. Ma imbrac incet si fara chef, ba chiar ma enervez cand observ o cuta pe camasa, o schimb dar sunt prost dispus. Plec. Ma intalnesc in scara blocului cu vecina de la etajul doi ` Buna ziua Domnule `...ar vrea sa imi spuna pe nume dar nu il stie asa ca ezita `Buna ziua Doamna`, ii fac si eu jocul desi ii cunosc numele. O femeie mare, cu par rosu si mirosind vesnic a parfum prost si ieftin care imi rascoleste stomacul, mereu are sacose de carat si ...de unde o fi invatat ca ea trebiue sa salute prima barbatii? Vad tramvaiul...alerg si miscarea ma invioreaza, picioarele mele par sa se bucure, simt pulsatiile regulate ale inimii si caldura in obrajii care probabil s-au inrosit. M-am urcat, respir. Ar trebui sa alerg mai des, oricum nu am alergat dupa prea multe lucruri pana acum. Ma asez, in fata mea o batrana care se uita pe fereastra, ma uit si eu, vad cladiri care par sa se deplaseze in acelasi timp cu tramvaiul. S-a oprit. Se urca o tiganca batrana imbarcata colorat, cu cercei mari de aur si batic verde turcoaz, se tine cu mana de bara de sprijin din fata mea. Ma priveste insistent, are ochi albastri inexpresivi la prima vedere. Ma uit la ea indiferent, privirile ni se intalnesc, nu clipesc, ma simt ca in jocurile acelea copilaresti in care ne chinuiam sa ne privim fix fara sa clipim. Incepe sa imi placa jocul acesta. Se apropie de mine, tramvaiul huruie asurzitor, soarele patrunde din plin pe fereastra, o vad pe batrana ca prin vis, se dezechilibreaza si e gata sa cada, isi revine, e in fata mea, se apleaca, ma priveste fix in strafundul ochilor. Ma retrag, ii simt respiratia si mi se pare ca ii aud bataile inimii, simt o anxietate, imi vine sa o imping la o parte dar nu pot schita un gest. M-a parlizat, am impresia ca a trecut o vesnicie de cand si-a fixat pupilele dilatate in ale mele, incep sa ma usture ochii: nu spune nimic, o fi nebuna si eu...` Matale ai ochi magici frumosule` imi spune baba cu un pronuntat `h` inaintea fiecarui cuvant. Zambesc ironic. Batrana e ghicitoare. `Mda` ii raspund ` Nu radea matale frumosule, ca baba a vazut multe la in viata ei si matale esti om insamnat` Ma prefac interesat `Ei nu mai spune, si asta ce inseamna?` `Asculta ce spune baba, matale ai de trecut o cumpana mare` As vrea sa rad in hohote dar nu  vreau sa ii stric avantul. Tramvaiul se opreste, batrana imi arunca o ultima privire si se repede pe usile deschise. Nu mai apuc sa o intreb nimic. Toata lumea se uita atent la mine si mai ales la ochii mei, nu stiu cum sa fac fata valului de ochi care vor sa vada cu ce sunt `insamnat`. Am ajuns, ma ridic repede si cobor un nor de praf imi provoaoca un stranut care imi zguduie plamanii. Traversez, sunt in fata Universitatii, 13:10. Imi aprind o tigara si o savurez cu gandul la batrana din tramvai, incep sa imi pun intrebari despre ochii mei, ma uit in geamul usii de la intrare si caut un semn. Nimic, am ochii clari si caprui inchis, nimic neobisnuit. Scutur din cap sperand sa alung gandul, imi indrept gulerul camasii negre, ridic o spranceana si intru. Strabat repede si preocupat culoarele chiar daca nu sunt nici grabit, nici preocupat. Pantofii mei suna gol pe marmura alb-negru lustruita, e pustiu. Sunt in amfiteatru. Aproape plin, imi asez geanta pe scaun, imi deschei mansetele camasii, imi scot ceasul, imi pun ochelarii, ma asez `Buna ziua` Mi se raspunde anemic `Buna dimi...` restul cuvantului se pierde in murmurul general. Tusesc. Se face liniste si eu pastrez aceasta liniste un moment ca sa imi adun gandurile; batrana e aici, in fata mea, inchid ochii, ma doare capul. `Am vorbit data trecuta despre....`

` Non, je ne regrette rien` Vocea lui Edith Piaf suna tipator. Din gura imi iese un fuior albastru de fum care se risipeste timid in lumina blanda a rasaritului. Savurez aroma puternica a tutunului si incerc sa imi imaginez componenta...hmm...tutun bun, iasomie poate, merisor, flori de cires, ... nu mai reusesc sa disting, ce simturi limitate.Medicul mi-a recomandat sa nu mai fumez. Ce stie el?N-a fumat niciodata, n-a baut niciodata, cine stie, poate n-a iubit niciodata. S-a lipsit de atatea si atatea experiente supreme care iti trezesc si iti incanta simturile, care te ametesc, te invaluie, te umanizeaza, i-am si spus de altfel. `Domnule doctor, cunoasteti probabil ca eu am o parere distincta de cea publica in legatura cu profesia dumneavoastra, insa nu despre asta vreau sa vorbesc acum in primul rand pentru ca ar merita o discutie aparte si apoi pentru ca va asteapta o multime de pacienti (care o fi originea acestui cuvant?). Revenind, vreau sa va spun domnule ca nu sunteti uman. Nu, nu, dati-mi voie sa termin, sunt dipus sa va ascult parerea la final. Asadar nu sunteti uman, si iata de ce: sunteti de acord ca omul inainte de a fi dulgher, profesor, artist, medic, este un soi de animal si ca doar devenind ceva ajunge sa-si depaseasca conditia. Ei, pana la acest punct al devenirii este condus eminamente de simturi, el vietuieste, nu TRAIESTE. O distinctie la care tin foarte mult. Vietuieste spuneam, miroase, gusta, pipaie, vede ,aude, in sfarsit se deplaseaza si celelalte, dar nu se gandeste ca marul pe care il molfaie multumit si tamp este o minunata creatie a naturii, nu se preocupa in legatura cu forma lui, nu ii estimeaza diametrul. Din cate stiu, cand cineva vi  se adreseaza cineva in calitate de pacient (?!) va comunica tot ceea ce este legat de viata lui primordiala, ce mananca, ce bea, ce fumeaza, cati parteneri sexuali are, ma rog totul, desi sinceritatea este relativa. Comunicandu-va acestea va face partas la existenta lui intima. Cum puteti, in aceasta situatie domnule sa ii spuneti, nu mai fuma, sau nu mai bea, mananca cu masura fiindca acestea iti ruineaza sanatatea cand stiti ca ele fac parte din existenta lui si sunt indispensabile? Acum, bineinteles veti argumenta ca e vorba de sanatate si pana la urma de existenta respectivului. Nu e valabil, domnule doctor, pentru ca o viata santaoasa si goala nu valoreaza nimic. Nu fumati, desigur, pentru ca va temeti de un eventual cancer, nu consumati alcool in cantitati mari pentru ca  asta v-ar afecta ficatul, nu mancati decat cu grija si putin, aveti partener sexual stabil, ma rog, aveti o viata sanatoasa. Dar de unde stiti ca fiind beat viata e mai colorata, ca sunteti mai fericit, ca experimentand placerile cu alte femei nu sunteti mai barbat? Nestiind acestea nu sunteti uman.` Si nu mi-a raspuns asa cum as fi vrut `Domnule, va multumesc pentru aceasta minunata lectie de filosofie sau ce va fi fiind dar ma asteapta alti pacienti. La revedere!` Am plecat putin descumpanit si furios. Un idiot, un frustrat, un...medic. E ora 12, Edith Piaf nu mai canta, tigara s-a stins.Mi-e cald. Mi-e sete. Mi-e lene. si...cel mai important, `Je ne regrette rien`.