luni, 13 decembrie 2010
Spatele ma durea si m-a cuprins o furie ciudata care m-a facut sa ma ridic rapid si cu o mana sa-l ridic si pe A.I., ametit si plin de sange. `Incearca sa ajungi la usa` i-am spus eu si luand la randul meu un scaun am inceput sa-i lovesc pe cei din jur pana cand, piesa de mobilier, greu incercata si de alte astfel de intalniri `prietenoase` , s-a sfaramat de spatele masiv al grasului. Aproape taraindu-se ajunsese la usa si ma privea disperat stergandu-si siroaiele de sange. Profitand de bataia generala starnita am alergat la usa, l-am impins pe A. pe scari, am coborat si eu repede ignorand protestele lui si lunadu-l in spinare am iesit din curtea acelei minunate locatii. Afara era ger iar zapada de pe trotuarul necuratat imi ingreuna mersul . Nu sunt o persoana violenta si mereu mi s-a parut bataia o pornire animalica, jignitoare pentru noi oamenii si in momentele acelea o blestemam mai mult decat oricand. Strada era evident neluminata si multumeam in gand lunii care imi lumina relativ drumul; A.I. era destul de greu pentru o persoana de talia lui, eu respiram aerul rece care imi usca pieptul, ma durea spatele si nasul, simturile mele erau in alerta si incercam sa depuistez eventualii pasi din urma mea. Nu mai puteam continua, eram obosit, infuriat, ingrijorat asa ca am deschis o poarta cu piciorul, i-am dat drumul lui A., care a cazut cu zgomot pe zapada si m-am asezat si eu langa gard intrebandu-ma tare ` De ce dracu am mai venit eu aici?`.
luni, 8 noiembrie 2010
`Mai adu, bai, o sticla si un pahar` a strigat `dealerul` cu un puternic accent rusesc`Tu, S., iesi afara, sa intre prietenul nostru de acolo` s-a adresat tot el unui jucator, care s-a ridicat incet, nu fara a-mi arunca o privire incarcata de dispret. `Stati aici!` mi-a ordonat mie nerbadator,eu, cuprins de o caldura neobisnuita, mi-am descheiat paltonul si m-am asezat pe alt scaun, intre fata despuiata si un barbat cu inele pe degete. Situatia devenea incomoda pentru mine, mai ales din cauza tacerii si am decis sa le spun ca eu nu stiu sa joc poker, nu am jucat, nu imi doresc sa invat, si ca o problema urgenta ma solicita in alta parte. `Stiti` am inceput eu adresandu-ma mai degraba fetei `eu...` `Dumnealui e jucator profesionist de poker` m-a completat din spate vocea lui A.I.Aceasta afirmatie a atras asupra mea priviri mirate si in mine o indignare fara margini `Sa traiesti A.` l-a salutat omul micut intinzandu-i mana `Sa traiti nea` N.` i-a raspuns el si s-a asezat neinvitat langa mine `Merg afacerile?` a intrebat prietenul meu `Eeei, vezi si tu ca nu prea merg, am niste fete , o mandrete de fete, la strada si mai joc si poker pe aici.` a raspuns N. aprinzandu-si o tigara si sorbind un pahar de absint `Am fete noi` a completat el si i-a facut cu ochiul lui A. `uite numai din astea, proaspete si harnice` si a batut usor cu palma pe obraz fata de langa el, moment in care ea i-a sarutat fugitiv mana. A., a zambit fortat si a baut paharul destinat mie. `Si domnul?` a intrebat N. ridicand ochii spre mine `E prieten cu mine, e in trecere prin oras si am iesit sa ne relaxam putin.` `Imhmmm...daca vreti sa...` si s-a uitat din nou la fata `spuneti, sa nu va jenati.` `Nu, multumim nea`N, mai tarziu`. Eram atat de uimit si atatea intrebari se formau in mintea mea incat nu indrazneam nici sa fumez. Cautam in memorie toate informatiile pe care pe aveam despre poker, nu jucasem niciodata dar stiam orientativ regulile. Am hotarat sa-mi pastrez calmul, si m-am dezbracat, mi-am atarnat paltonul pe spatarul scaunului, am aprins o tigara, mi-am turnat linistit un pahar de absint pe care l-am baut fara sa-i simt gustul. `Imparte ba, cartile alea` a comandat N.Imitatia jalnica de dealer ne-a impartit, cu o dexteritate incredibila, cate cinci carti. Am asteptat ca ceilalti sa le ia de pe masa, dupa care le-am ridicat si eu, aveam doar o pereche de valeti, asa ca ma asezat cartile pe masa si m-am lasat pe spate. A.I. nu juca dar imi urmarise miscarile si ma incuraja din ochi. Ceilalti jucatori se agitau, zambeau se inghionteau, de unde deduceam ca aveau carti bune si ca probabil vor castiga. Dupa ce toata lumea a pus deoparte cartile de care nu avea nevoie, am facut si eu la fel. Mi-a mai ajuns in mana o pereche, cu doua perechi, chiar si un incepator ca mine stia ca nu are sanse...
marți, 26 octombrie 2010
joi, 14 octombrie 2010
vineri, 1 octombrie 2010
M-am trezit speriat fiindca mi se parea ca ``prietenul`` nostru de la bar era cu mine in pat. Soarele pal de iarna lumina timid camera, aveam in gura un gust rau si o durere infernala de cap. Oglinda mi-a dezvaluit ca un oracol malefic, o fata tumefiata de peripetiile serii, ochi incercanati si rosii, buze vinete si crapate, urme de sange. Am facut din nou un dus si am cercetat bucataria in cautarea unui lichid acru care sa imi potoleasca setea, in lipsa acestuia m-am limitat la o cafea. Incercarea lui A.I. de a-mi arata ce este viata se dovedise a fi un semiesec, pe de o parte pentru ca, evident avusesem de suferit fizic, pe de alta parte pentru ca evenimentele imi provocasera o scarba ciudata. Singurul beneficiu era acela ca descoperisem o locatie, tainuita de ochii oamenilor obisnuiti, in care se practicau activitati ilegale si care mai avea ceva de oferit sub aspectul cunoasterii naturii umane. In mod cert nu ma puteam prezenta in starea aceea la Universitate, asa ca i-am telefonat profesorului R.S. ``Alo, buna ziua domnule profesor, sunt..`` ``Buna ziua dragul meu, te-am recunoscut.`` m-a intrerupt el vioi ``Am sunat fiindca nu voi putea tine seminariile astazi, daca ati putea sa...`` ``Ai vreo problema dragule?`` ``Dda, eu stiti...`` m-am balbait eu ``Te simti rau, gresesc cumva?`` ``Nu, am o migrena si...`` m-a inrosit la ideea ca il mintisem pe profesor ``Bine, bine dragule, ai grija de tine. Au revoire!`` ``Multu...`` si mi-a inchis.
Am respirat profund, aveam intreaga zi pentru mine.Am sarbatorit cu o tigara si gandul m-a purtat iar la...ea. Aproape ca o uitasem, aproape ca memoria mea o asezate intr-un loc intunecat ca pe o persona non grata, inima mea insa era in continuare rascolita de frumusetea si misterul ei. M-am imbracat si am alergat spre galeriile de arta impiedicandu-ma de mormanele de zapada, ciocnindu-ma de oameni, drumul mi se parea mai lung decat de obicei si nu stiu de ce aveam impresia ca ea ma asteapta si ca poate am intarziat. Ajuns acolo, sufletul meu s-a frant a nu stiu cata oara pentru ca galeriile erau inchise, pentru ca prin geamurile cladirii nu se vedea nimic, pentru ca ea nu ma astepta. M-am asezat pe scari si am asteptat, privind cu atentie fiecare femeie, fiecare fata care trecea pe trotuar, gandindu-ma ca oricare din ele poate fi ea. Se intunecase deja si ea nu aparuse, trecatorii se rarisera, masinile eviteau parca strada. Am renuntat dezolat la aceasta asteptare si am pornit incet pe strazi cu intentia de a merge acasa. Era frig si lovitura din frunte ma ustura, lovitura care nu ma impiedicase sa ies din casa. Ca un copil obraznic evitam cararea de pe trotuar si imi scufundam picioarele in zapada moale ca o prajitura, sperand ca asa voi merge mai incet si ca ea ma va putea striga, in cazul in care m-ar fi vazut. Ceva imi spunea ca, si ea se gandeste la mine, ca si ea ma asteapta ``Sunt un prost`` m-am razgandit eu inciudat. Imediat insa am auzit un strigat ``Hei, dom` profesor...`` Am crezut ca inebunesc de fericire, eram paralizat de bucurie. M-am intors pe jumatate si am vazut pe cineva alergand dupa mine....era A.I.
miercuri, 2 iunie 2010
miercuri, 19 mai 2010
luni, 10 mai 2010
miercuri, 5 mai 2010
`Sous le ciel de Paris
S'envole une chanson
Hum Hum.... `
sâmbătă, 1 mai 2010
luni, 26 aprilie 2010
' Razi...` a constatat el amar `razi dar...e adevarat` s-a ridicat atunci si fara sa ma intrebe si-a luat o tigara din pachetul meu `Asa cum ma vezi` continua el contemplativ `fara haina de iarna, cu o singura camasa pe care o am de mai bine de un an, mancand pe unde apuc si mereu pe datorie, fara bani si fara casa, m-a amenintat administratorul cu evacuarea daca nu platesc chiria, uite asa eu sunt fericit.` a concluzionat el deschizand larg bratele. A suflat fumul si prin firele lui subtiri m-a privit sever `Eu, flamand, insetat, infrigurat, dator tuturor, fara sa stiu unde ma culc si unde am sa ma trezesc, eu prietene, sunt fericit! Tu insa...esti...gol.` a continuat A. dramatic. Am avut atunci un sentiment de revolta si de tristete, insa nu am avut timp sa ripostez `Nu, asculta-ma` si dintr-o miscare s-a asezat in genunchi in fata mea `ce faci tu aici singur, ce ai facut tu toata viata? Ai citit, ai invatat, si...pentru ce? Te-ai intalnit vreodata cu Aristotel, cu Locke sau altul...ai dat mana cu ei, le-ai vorbit?` astepta un raspuns, eu nu eram in stare sa il dau; nu a citit o carte niciodata, vorbea incalcit franceza, declama sub imboldul lui Bacchus versuri dezlanate ale unor poeti obscuri, picta foarte rar si foarte bine, canta noaptea pe strada variante obscene ale unor romante cunoscute, era peste tot si pe nicaieri si mai presus de toate, era fericit. `Vezi?` mi-a spus `deschide acum o carte si raspunde-mi.` s-a ridicat hotarat si m-a intrebat `Ai ceva de baut?` `Ceai, apa..` am rspuns eu absent `Ceai` a decis el `Serveste-te te rog, uite ceainicul acolo...` a baut linistit o ceasca de ceai, mestecandu-l parca si plesnind din limba. `Sa mergem` mi-a spus intr-un final `Unde, A.?` si ca si cum s-ar fi asteptat sa il intreb `Sa cautam` mi-a soptit cu un glas nou, nemaiauzit `Lasa misterul, A., ce sa cautam?` am abandonat eu lupta ` Un leac pentru tine` `Tii neaparat sa vorbesti in parabole?` `Nu.Tin neaparat sa vii cu mine.` Glasul lui suna asa de imbietor si cald incat m-am imbracat, i-am dat si lui A. un sacou si am pornit. Si in lift, fixand cu privirea neonul chior ma intrebam `Ce-am facut eu cu viata mea?`
vineri, 23 aprilie 2010
sâmbătă, 17 aprilie 2010
duminică, 11 aprilie 2010
Oare o iubesc sau...hmm...nu? Ma amgesc, o amagesc si pe ea? Ploua violent si greu si vantul aduce stropii in casa `Inchide fereastra` imi spune. O inchid si cu manile in buzunare privesc o vreme cerul. `Unde esti? ` ma intreaba melancolic, surad `Aici` `Ba nu, esti cumva...departe...aiurea..stiu eu` `Sfidez fizicul spui tu` `Fara cuvinte mari !`ma apostrofeaza ea hotarat. Sta acum sprijinita cu mana de biblioteca si studiaza coperta unei carti ` Lumea ca vointa si reprezentare` citeste ea ironic `si, e vointa sau reprezentare?` intreaba pe un ton sarcastic. Eu incrucisez mainile pe piept si ii raspund `Asta sa-mi spui tu, dupa ce citesti` rade amuzata `Eu?` `Tu, de ce te miri?` `Pentru ca eu nu vad rostul acestor carti care pretind ca pot sa-ti vorbeasca despre viata, cand viata e ceva atat de personal...Auzi, vointa, reprezentare...prostii` declara ea scarbita. Intotdeauna a avut aceasta atitudine fata de carti si mai ales fata de filosofie; nici o explicatie pe care am incercat sa o ofer nu a avut efect `Prostii...` concluziona ea dupa ce eu epuizam toate argumentele personale. Asaza cartea inapoi si ofteaza `Mi-e frig...` imi spune. Ma apropii si ii imbratisez trupul care pare ca se topeste in bratele mele. Ea inchide ochii si ma saruta tandru, dintii ei musca usor din buza mea superioara. Deschid ochii si ii vad fruntea alba, sprancenele si pleoapele care mi se par de o frumusete ciudata. Sarut insetat ochii, nasul, obrazul, lobul fin al urechii si gatul. Pielea ei miroase minunat, nu e parfum, e ceva care ma infioara si ma inebuneste. Ea inclina capul si inteleg ca trebuie sa continui. Imi descheie discret nasturii de la camasa si imi cuprinde spatele, palmele ei calde ma mangaie incet. Buzele mele le cauta nerabdatoare pe ale ei si intalnirea se sfarsete intr-un sarut.Ea merge cu spatele spre pat, eu o urmez vrajit fara sa imi dezlipesc gura de gatul ei; buzele ei imi saruta marunt pieptul, inca un pas si...
Ma trezesc si ma uit la ceas: 19:00. Nu mai ploua, ma ridic, ma imbrac si asezat in fotoliu aprind o tigara. Ea doarme linistita, cu umarul dezvelit sicu parul rasfirat pe perna alba, ma duce cu gandul la iele si mai ales la jocul lor. Poti inebuni daca le vezi dansand, se spune. In ce o priveste, simpla prezenta e suficienta. Suflu puternic fumul si imi amintesc cum ne-am cunoscut...
joi, 1 aprilie 2010
O privesc in ochi ametit de un sentiment ciudat. Simt ca femeia aceasta imi apartine, ca as putea sa merg cu ea pana la capatul lumii si sa stam acolo amandoi, sa ii explic de ce nu are filosofia un limbaj mai accesibil, sa ii povestesc ce s-a intamplat la Universitate, sa-i privesc chipul scaldat in ultimele raze ale soarelui si sa ma sarute vesnic asa cum o face acum. `Imi e sete` sopteste impersonal. Ma uit grabit in toata camera; nu am nimic de baut. `Hmm...apa?` intreb eu incurcat `Apa` raspunde ea ingaduitoare. Ma duc in bucatarie si deschid fereastra. Aerul ma racoreste,beau insetat un pahar de apa si revin in camera cu un pahar pentru ea. `Multumesc` imi spune abia gustand din el. S-a cuibarit din nou in fotoliu si pare asa de mica.Tigara s-a stins si filtrul atarna stingher pe marginea scrumierei. Cerul s-a intunecat si norii dau semne de ploaie, vantul s-a intetit si matura strazile acum pustii si triste. Ea tace, eu tac. Imi e nesuferita tacerea acesta, plina de mistere care-mi rascolesc simturile. Pe cer doi porumbei zboara disciplinati, sunt atat de liberi, ma gandesc. Pe ei nu ii macina nici tacerea, nici spatiul, nici vorbele...nimic. Cand, in istoria omenirii, a devenit tacerea asa de incomoda? In ce moment au ajuns oamenii sa taca in modul acesta dureros, stiind ca s-ar putea spune atatea lucruri, stiind ca s-ar putea comunica atatea? Cand s-au suparat oamenii pe cuvinte? Primii stropi lovesc strada lasand urme neuniforme. Incep ropote violente si infricosator de sonore. Ma uit la ceas, 14: 30, si e atat de intuneric afara. Apa de pe trotuare curge spre canal, neagra si maloasa, purtand cu sine tone de pasi, si mari, si mici, si tone de vorbe aruncate de trecatori, si sute de priviri, si zeci de glasuri de copii, si un singur zambet: al meu. Fiindca eu zambesc, si ma uit ca un invins la puhoaiele de apa murdara si ma gandesc cat purifica apa. Imi doresc acum un firicel de apa macar, care curgand prin mine sa ma curete, sa ma inunde, sa ma reinvie. `Ploua?` intreaba ea. Tresar surprins, am uitat ca e aici `Da` raspund eu grav `Aha`. Intorc spatele ploii si o vad pe ea in fotoliu, cu picioarele ghemuite si mainile incrucisate, privind tabloul de pe perete. `Iti place ploaia?` ma intreaba ea desi stie raspunsul `Da` raspund eu formal `E frumoasa, dar pe mine ma intristeaza` surad amar `ploaia zic` continua ea cu gandul in alta parte `e frumoasa, e asa ca o...hmm ca o maicuta` `Ca o maicuta?` raspund eu crezand ca glumeste `Da, am vazut odata, demult, cand eram mica, o maicuta pe strada, era asa de frumoasa in straiele ei sobre incat m-am gandit imediat la ploaie` Ma asez in genunchi in fata fotoliului si astept sa revina la mine din amintiri. `Stii poezii?` intreaba copilareste `Sa nu spui ca nu stii, voi intelectualii stiti` ma avertizeza `Stiu` raspund incantat `Imi spui?` `Ce?` ma prefac eu `Poezii` taragana ea raspunsul `Sa vedem` disimulez eu... ea isi incruciseza degetele cu ale mele si asteapta serioasa `Iti place Nichita?` intreb `Mda, imi place orice spui tu`
Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
declam eu cu intonatie. Ea zambeste hoteste si ma saruta lacom pe buze. `Ma iubesti tu?` intreaba ea cu glasul plin de nostalgie. O iubesc?...
marți, 30 martie 2010
vineri, 26 martie 2010
luni, 22 martie 2010
miercuri, 17 martie 2010
Sunt uimit, vorbele profesorului imi rasuna goale in ureche. Il privesc distrat asteptand sa continue.
`Da dragule, stiam ca la un moment dat vei face un gest care sa iti tradeze convingerile, ceea ce nu am prevazut insa, e ca acest gest va fi atat de...cum sa spun...de capital, desi formula nu e cea mai potirivita.` stupefiat si intr-un fel bucuros raspund `Sa ma iertati domnule profesor, insa eu...nu inteleg` zambeste ironic `Dragul meu, peste doua luni, de vor fi zeii binevoitori cu mine,` incrunta sprincenele, niciodata nu vorbeste de Dumnezeu ` voi implini 61 de ani si din acestia, 30 i-am petrecut in Universitate si ca student, si ca profesor. In acest timp, citind, scriind, cunoscand, traind, am invatat ca exista pe lume oameni a caror menire este sa creeze si oameni a caror menire e sa se bucure de creatiile altora. N-am sa incep acum o prelegere ontologica, e o constatare personala care mi-a folosit in multe situatii. Dumneata insa, esti o categorie aparte fiindca nu poti creea decat ruinand alte creatii, aceasta este maniera in care iti vei imiplini destinul.` duce pipa aromata la gura dar se razgandeste si o asaza inapoi pe masa, uitandu-se insistent spre tejgheaua unde patronul spala pahare; asteapta poate un raspuns pe care eu nu sunt capabil sa il formulez. Ma priveste cu ochi tristi si resemnati `In anii in care mi-ai fost student si m-ai urmat la toate cursurile, fara exceptie, stand acolo in ultima banca, notand fervent orice cuvant, ascultand interesat orice explicatie, intervenind pertinent de cate ori era cazul, am observat la dumneata o inclinatie aparte spre cunoastere, si una cu totul neobisnuita spre creatie. Te-ai gandit probabil ca eu nu te observam, sau ca nu iti acordam atentie, sa stii insa ca eu ma abateam uneori de la materie, intarind explicatiile, cand avem impresia ca nu ai inteles.` discursul eate intrerupt de venirea patonului cu sticla de vin si doua pahare ` Iertati, dom ` profesor intarzierea, dar am trimis pe fiu-miu acasa dupa el, aici nu mai aveam.` `Nu face nimic, Gica, uite iti prezint pe urmasul meu` si intinse mana spre mine, adaugand complice `va fi un mare profesor`. Omul, vizibil emotionat imi intinde mana dolofana pe care o strang zambind fortat `Gica T., imi face o deosebita placere dom' profesor, va asteptam oricand la noi. Petrecere frumoasa! ` si dispare grabit spre o alta masa unde este solicitat.` Bun baiat Gica, am fost colegi pana in liceu dar el a abandonat ca sa se ocupe de local` si cade pe ganduri; isi aminteste probabil de tinerete. Cu zambetul nostalgic pe buze toarna egal in pahare si imi intinde unul. Il iau, il asez in fata mea si astept. El are din nou pipa in gura si scoate un fum bogat si ametitor, as fuma si eu o tigara dar nu indraznesc. ` Eu am simtit` continua el `am stiut ca esti un...cautator` brusc ma priveste fix ` Te rog, dragule, nu suntem la curs, uite, hai sa ciocnim` si ridica paharul cu un gest martial; il ridic si eu si ciocnim. Profesorul bea cu sete, eu abia gust desi vinul e bun si rece. ` Ei, nu spui nimic?` pun paharul pe masa si raspund ` Eu...nu stiu cum sa reactionez...` rade din toata inima `Dragule, ma mira ceea ce spui, reactia de astazi e suficient de graitoare` reiau ` Voi fi sincer domnule profesor, ma asteptam sa va suparati, sa imi reprosati, sa imi luati cursurile si seminariile, poate ca asa e si firesc, dar eu primesc in schimb o acceptare a unui gest numit capital chiar de dumneavoastra.` Da...?` ma incurajeaza el ` Cum, domnule profesor, sa predau estetica dintr-un asemenea...manual? Cum sa predau o disciplina atat de sensiblia din acea carte. Cum sa uratesc mintile studentilor cu asa ceva? Cum domnule?` rasuflu usurat si golesc paharul ` Te rog, continua dragule.` ` Din momentul in care am inceput sa predau estetica, am simtit ca nu voi putea sa am un asemenea model teoretic, ca nu voi putea sa formulez subiecte de examen din el, ca nu o voi putea folosi drept ghid, toate acestea pentru ca nu...ma inspira. Revolta aceasta a ajuns la capat astazi cand am aruncat cartea la gunoi in fata studentilor.` imi mai torn un pahar de vin si beau jumatate din el. Scot pachetul de tigari si imi aprind una. Profesorul fumeaza linistit ca si cum ar mai fi auzit ceea ce i-am spus. Continui linistit ` Am aruncat cartea si m-am simtit asa cum se simtea Sisif impingand piatra, m-am simtit fericit. Si am explicat asta si studentilor si stiam ca va trebui sa v-o explic si dumneavoastra, si poate si altora. Pot sa va intreb cum ati aflat?` ` Hmn dragule, foarte simplu. Nepoata mea era in sala, e studenta si audiaza cursurile pe care le tii. In afara de dumneata nu mai stie nimeni acest lucru. Ea mi-a spus imediat ce i plecat din sala.` ` Cine mai stie? ` intreb eu grav ` Pai...hmm...toata lumea` raspunde profesorul amuzat, si continua `inclusiv D.T si R.A.` ` Si, voi pleca?` ` Asta ramane de vazut, dar daca se pune problema plecarii, vom pleca impreuna` clipesc rapid `Impreuna? v-au amenintat cu concedierea din cauza mea, ma asteptam.` soptesc eu disperat `Nu,nu, nici vorba dragule, cine sa ma ameninte? D.T. si R.S carora le-am predat si le-am indrumat doctoratele?Nu.` `Atunci...rectorul?` rade ` Cine, S.? Nu indrazneste.` `Atunci, de ce sa plecati?` ` Nu plec nicaieri cata vreme nu pleci nici dumneata. Daca se decide maine in sedinta de consiliu ca trebuie sa parasesti Universitatea, o vom face impreuna.` ` Nu se poate domnule, nu e corect. Trebuie sa suport singur consecintele. Nu aveti nici o vina, si apoi, ce veti face daca plecati de la facultatea, viata dumnevoastra e acolo...nu se poate!`` Dumneata dragule, esti singurul pe care il pot lasa urmas, nu pot pleca, pentru ca voi pleca la un momnet dat, si sa las locul unor ca R.S sau D.T care asteapta in umbra si care ar ruina tot ce-am construit.Dumneata ma vei urma!` sting incet tigara, privesc vinul rosu din pahar` Si daca eu...nu voi putea fi profesor?` ` Deocamdata nu avem de unde sa stim acest lucru dragule, dar presupunand ca nu vei vrea, ca nu vei putea, atunci ma vei urma altfel.` ` Cum?` ` Ducand mai departe ceea ce ai invatat de la mine si mai ales, creeand ceva.` pipa s-a stins, afara s-a intunecat si lumina bolnava a becurilor invaluie parcul. Ma uit la ceasul de la mana profesorului, 20:45. El a inchis ochii si pare ca doarme, tusesc, ii deschide ` Vai dragule, e aproape noua, te-am retinut atat. As vrea sa te duci acasa si sa te odihnesti, nu te gandi la nimic. Saptamana asta nu mai veni la Universitate, insa luni sa vii negresit` ` Dumneavoastra...mai ramaneti?` intreb eu timid ` Mda...raman, vezi dumneata, la o varsta ca a mea nu te mai asteapta nimeni, la o varsta ca a dumitale te asteapta cu siguranta cineva, si nu mi-as putea ierta daca te-as lipsi de o asemenea persoana` ma ridic nehotarat, imi imbrac sacoul, imi iau pachetul de tigari si ii intind mana ` La revedere domnule profesor, va multumesc pentru tot si va rog sa ma iertati pentru...` ` Nu, dragule, eu iti multumesc. Cat despre scuze,hm..nu-si au rostul. Buna seara.` si inchide din nou ochii. Plec, aerul serii ma invioreaza. Merg cu mainile in buzunarele pantalonilor clatinandu-ma pe trotuarul pustiu. Ma simt coplesit de intalnire si nu vreau decat sa ajung acasa cat mai repede. Sunt in tramvai si privind pe geam fredonez:
`Je vois la vie en rose.`
duminică, 14 martie 2010
`
luni, 8 martie 2010
Sunt in desert, e o caldura morbida, in jurul meu numai nisip galbui cu irizatii albe; dune nesfarsite si halucinante care imi provoaca disperare. Sunt singur si soarele imi incalzeste tot corpul, sunt desculti si mi-e sete, cumplit de sete. Merg cu greu, unde? nu stiu, inainte. Nisipul imi arde talpile si soarele pare ca si-a sporit caldura, incep sa alerg sperand ca voi scapa de el. Obosesc repede, cad in genunchi, mi-e sete, framant nisipul cu mainile, il iau in palme si il privesc risipindu-se printre degete. Imi rotesc privirea in jur, nisip, nisip, nisip, caldura imi arde pielea care s-a inrosit si ma doare. Incerc sa ma ridic si ma prabusesc la loc, imi scot camasa si razele soarelui imi biciuiesc spatele si bratele. Ah, sunt asa de singur, si mai ales,...mi-e atat de sete incat as bea... apa rece, intr-un pahar aburit pe care il vad acum in fata ochilor. Intind mana, nu il pot lua, si e acolo si mie imi e atat de sete, buzele mele tremura. Ma tarasc in genunchi si mai intind mana tremurand din tot corpul, daca as bea macar o picatura.... Gura mi-e atat uscata incat ma ustura, pieptul pare sa-mi explodeze, picioarele par sa-mi fie inghitite de nisip, mainile imi tremura, pe frunte am siroaie. Nu-l pot lua, si e atat de aproape, strig o injuratura cu toata forta care mi-a mai ramas. Nici un raspuns , nici macar ecoul. Inchid ochii, ametesc si cad cu fata in jos pe nisipul care mi se pare acum o lava, deschid ochii si incep sa plang ca un copil. Plang in hohote si nisipul imi absoarbe instantaneu lacrimile. Inchid din nou ochii si astept ceva, sa ma inghita pamantul, sa ma topeasca soarele, sa ma sufoce nispul, sa...mor. Deschid din nou ochii, sunt sub apa. O prima reactie, targ apa in piept in loc de aer, scot capul la suprafata si tusesc. Sunt ametit si dezolat, ies din baie, iau halatul si beau un pahar de apa incet, fara garba, savurand fiecare inghititura. Aaah ce sete mi-a fost. Revin in camera, ma asez in fotoliu si aprind o tigara, prin ferestra deschisa patrunde vantul care imi mangaie fata. Ahhh ce bine ca nu e cald. Imi privesc rafturile cu carti printr-e rotocoale de fum si gestul de astazi imi revine in minte. Zambesc involuntar. Nu am primit nici o veste, nu s-a aflat probabil in `mediul academic` dar stiu ca nu va trece multa vreme pana ce stirea va strabate facultatea si poate chiar Universitatea. Vad deja figurile uimite sau consternate ale diversilor profesori, care discuta indignati si cu emfaza. Ma intereseaz mai ales reactiile celor doi D.T si R.A; unul mic de statura prost imbarcat, mereu aprobandu-l pe R.A care e inalt, sufera de obezitate si accentueaza `r` in toate cuvintele. Mereu mi-au parut o asociere stranie, mergand pe culoare si sosotind afectati. In sasi activitatea lor nu mi-a starnit niciodata interesul iar cand mi s-a spus ca va trebui sa predau din manualul lor, ceva din mine s-a revoltat, revolta care a explodat astazi. Dincolo de toate aceste, ceea ce ma ingrijoreaza cu adevarat este parerea profesorului R.S; in primul rand pentru ca sunt asistentul lui si ia-si putea pune in pericol reputatia si poate chiar postul. Imi incrunt sprincenele si casc. Intind mana si apas pe buton. Edith Piaf incepe sa cante:
"Johnny, tu n'est pas un ange
Ne crois pas que ca m'derange
Jour et nuit je pense a toi
Toi tu te souviens de moi...."
duminică, 28 februarie 2010
Parcurg repede coridoarele. Se deschid usi, incep sa iasa studenti si profesori `Buna ziua`, multe saluturi carora le raspund zambind jovial. Simt o imensa bucurie, as vrea sa-i imbratisez pe toti, sa ma bucur de tineretea lor, de...naivitatea lor. Sunt in fata Universitatii, e 15:05, imi aprind o tigara si o fumez tacticos si disciplinat, marca mea preferata. Zambesc continuu,zambesc din toata fiinta mea, le zambesc florilor din razoare si frunzelor de nuc, ii zambesc pasarii care canta in limba ei neinteleasa pe o ramura. Plec. Astept tramvaiul, e cald si in statie o femeie isi apostrofeaza copilul care nu mai are rabdare ` Stai cuminte, uite, te vede nenea...` si arata spre mine. Copilul ma priveste o clipa si izbucneste in ras, rad si eu din toata inima, mama ne priveste nedumerita pe amandoi. Vine tramvaiul, ma urc. Ei raman, micutul imi face cu mana, ii raspund. Tramvaiul parca zboara, nu-mi dau seama cand am ajuns acasa. Cobor si ma indrept alene spre magazin, ` Alimentara` scrie deasupra (in cinstea trecutelor vremuri). Intru, miroase a lamaie si a cafea proaspat macinata. Vanzatorul ma abordeaza vesel `Sa traiti dom' profesor, cam rar pe la noi. Cu ce va servim?` `Buna ziua nea' Mitica, o sticla de lapte as vrea` ` Ati nimerit tocmai bine, de dimineata l-au adus` Imi da sticla, platesc `Multumesc. La revedere` ` Sanatate dom' profesor` Hmm ...totdeauna am crezut ca maniera asta de a saluta `sanatate` e nepotrivita. De ce sa-i urezi unui om sanatate devreme ce nu e bolnav? Urc in lift si apas butonul cu numarul 3; masinaria porneste cu zgomot si ma duce...acasa. Bag cheia in usa, o invart de doua ori, se aude un `clat` si intru. Ma izbeste o caldura sufocanta, las genata si deschid toate geamurile apartamentului. Aerul ma invioreaza, imi schimb constiincios costumul cu un trening comod si ma asez in fotoliul meu negru. Casa mea...locuiesc aici din timpul facultatii, il imparteam cu trei colegi si am ales sa il cumpar dupa ce am absolvit. Cu doua camere, comod, aproape de Universitate, intr-o zona acceptabila. Am imprumutat bani de la tata cu promisiunea de a-i returna de indata ce voi fi `cineva mare` l-am cumparat si renovat, am achizitionat mobila noua si cu bun gust. Mi-e foame. Cercetez frigiderul dezamagit, sunca, oua, rosii, si laptele pe care l-am cumparat acum. Un pahar de lapte si un sandwich vor fi de ajuns pentru moment. Mananc linistit, revin in fotoliu si aprind o noua tigara. Fumez de cativa ani buni, am inceput pentru ca era la moda, fumam din lipsa de bani cele mai rele tigari. Mi se parea interesanta faptul de a scoate rotocoale de fum pe gura, si acum ma uit fascinat la el. E ca si cum ai scoate un duh fara sa ai o lampa sau ca si cum ai produce tu insuti fumul acela, mi se pare ca el iese din piept purtand cu sine toate nelinistile care ne ineaca si ne ingreuneaza suflarea. Treptat am inceput sa fumez tigari de calitate, mai ales dupa ce m-am imprietenit cu studentii straini care spre deosebire de mine aveau bani. Acum nu fumez decat tigari de import pe care mi le furnizeaza un amic. Imi intind picioarele si mainile in acelasi timp, ma ridic: 17:10. Merg in baie, dau drumul la apa in cada alba, e rece. Mai astept. Apa calda incepe sa curga cu zgomot, privesc fascinat cum se aduna si se misca. Ridic capul, oglina e pe perete si eu in ea. Sunt acolo, imi va buzele arcuite si carnoase, imi vad sprincenele ingrijite, si parul saten inchis, tuns scurt si nasul care mi s-a parut mereu mare si urechile,...toata fata. Mi se pare ca nu m-am mai vazut de mult timp, ochii au o culoare mai inchisa; clipesc, mi se pare. Imi mangaii barba deasa si neagra, ar trebui sa ma rad. Am uitat de apa; cada e plina si apa incepe sa curga pe jos, ca o iedera care vrea sa se extinda.Ma dezbrac si ma asez in cada, pielea se relaxeaza , las capul pe spate, inchid ochii mintea imi alearga. Sunt in desert, e o caldura morbida....
joi, 25 februarie 2010
miercuri, 24 februarie 2010
Ma uit din nou la ceas, 12:30, e tarziu si trebuie sa ajung la Universitate. Ma ridic, deschid fereastra, inauntru navaleste un aer pur si iute care risipeste fumul; lumina orbitoare a soarelui imi inunda ochii, ii inchid si simt cu imi incalzeste pleoapele obosite si grele. Ma imbrac incet si fara chef, ba chiar ma enervez cand observ o cuta pe camasa, o schimb dar sunt prost dispus. Plec. Ma intalnesc in scara blocului cu vecina de la etajul doi ` Buna ziua Domnule `...ar vrea sa imi spuna pe nume dar nu il stie asa ca ezita `Buna ziua Doamna`, ii fac si eu jocul desi ii cunosc numele. O femeie mare, cu par rosu si mirosind vesnic a parfum prost si ieftin care imi rascoleste stomacul, mereu are sacose de carat si ...de unde o fi invatat ca ea trebiue sa salute prima barbatii? Vad tramvaiul...alerg si miscarea ma invioreaza, picioarele mele par sa se bucure, simt pulsatiile regulate ale inimii si caldura in obrajii care probabil s-au inrosit. M-am urcat, respir. Ar trebui sa alerg mai des, oricum nu am alergat dupa prea multe lucruri pana acum. Ma asez, in fata mea o batrana care se uita pe fereastra, ma uit si eu, vad cladiri care par sa se deplaseze in acelasi timp cu tramvaiul. S-a oprit. Se urca o tiganca batrana imbarcata colorat, cu cercei mari de aur si batic verde turcoaz, se tine cu mana de bara de sprijin din fata mea. Ma priveste insistent, are ochi albastri inexpresivi la prima vedere. Ma uit la ea indiferent, privirile ni se intalnesc, nu clipesc, ma simt ca in jocurile acelea copilaresti in care ne chinuiam sa ne privim fix fara sa clipim. Incepe sa imi placa jocul acesta. Se apropie de mine, tramvaiul huruie asurzitor, soarele patrunde din plin pe fereastra, o vad pe batrana ca prin vis, se dezechilibreaza si e gata sa cada, isi revine, e in fata mea, se apleaca, ma priveste fix in strafundul ochilor. Ma retrag, ii simt respiratia si mi se pare ca ii aud bataile inimii, simt o anxietate, imi vine sa o imping la o parte dar nu pot schita un gest. M-a parlizat, am impresia ca a trecut o vesnicie de cand si-a fixat pupilele dilatate in ale mele, incep sa ma usture ochii: nu spune nimic, o fi nebuna si eu...` Matale ai ochi magici frumosule` imi spune baba cu un pronuntat `h` inaintea fiecarui cuvant. Zambesc ironic. Batrana e ghicitoare. `Mda` ii raspund ` Nu radea matale frumosule, ca baba a vazut multe la in viata ei si matale esti om insamnat` Ma prefac interesat `Ei nu mai spune, si asta ce inseamna?` `Asculta ce spune baba, matale ai de trecut o cumpana mare` As vrea sa rad in hohote dar nu vreau sa ii stric avantul. Tramvaiul se opreste, batrana imi arunca o ultima privire si se repede pe usile deschise. Nu mai apuc sa o intreb nimic. Toata lumea se uita atent la mine si mai ales la ochii mei, nu stiu cum sa fac fata valului de ochi care vor sa vada cu ce sunt `insamnat`. Am ajuns, ma ridic repede si cobor un nor de praf imi provoaoca un stranut care imi zguduie plamanii. Traversez, sunt in fata Universitatii, 13:10. Imi aprind o tigara si o savurez cu gandul la batrana din tramvai, incep sa imi pun intrebari despre ochii mei, ma uit in geamul usii de la intrare si caut un semn. Nimic, am ochii clari si caprui inchis, nimic neobisnuit. Scutur din cap sperand sa alung gandul, imi indrept gulerul camasii negre, ridic o spranceana si intru. Strabat repede si preocupat culoarele chiar daca nu sunt nici grabit, nici preocupat. Pantofii mei suna gol pe marmura alb-negru lustruita, e pustiu. Sunt in amfiteatru. Aproape plin, imi asez geanta pe scaun, imi deschei mansetele camasii, imi scot ceasul, imi pun ochelarii, ma asez `Buna ziua` Mi se raspunde anemic `Buna dimi...` restul cuvantului se pierde in murmurul general. Tusesc. Se face liniste si eu pastrez aceasta liniste un moment ca sa imi adun gandurile; batrana e aici, in fata mea, inchid ochii, ma doare capul. `Am vorbit data trecuta despre....`
` Non, je ne regrette rien` Vocea lui Edith Piaf suna tipator. Din gura imi iese un fuior albastru de fum care se risipeste timid in lumina blanda a rasaritului. Savurez aroma puternica a tutunului si incerc sa imi imaginez componenta...hmm...tutun bun, iasomie poate, merisor, flori de cires, ... nu mai reusesc sa disting, ce simturi limitate.Medicul mi-a recomandat sa nu mai fumez. Ce stie el?N-a fumat niciodata, n-a baut niciodata, cine stie, poate n-a iubit niciodata. S-a lipsit de atatea si atatea experiente supreme care iti trezesc si iti incanta simturile, care te ametesc, te invaluie, te umanizeaza, i-am si spus de altfel. `Domnule doctor, cunoasteti probabil ca eu am o parere distincta de cea publica in legatura cu profesia dumneavoastra, insa nu despre asta vreau sa vorbesc acum in primul rand pentru ca ar merita o discutie aparte si apoi pentru ca va asteapta o multime de pacienti (care o fi originea acestui cuvant?). Revenind, vreau sa va spun domnule ca nu sunteti uman. Nu, nu, dati-mi voie sa termin, sunt dipus sa va ascult parerea la final. Asadar nu sunteti uman, si iata de ce: sunteti de acord ca omul inainte de a fi dulgher, profesor, artist, medic, este un soi de animal si ca doar devenind ceva ajunge sa-si depaseasca conditia. Ei, pana la acest punct al devenirii este condus eminamente de simturi, el vietuieste, nu TRAIESTE. O distinctie la care tin foarte mult. Vietuieste spuneam, miroase, gusta, pipaie, vede ,aude, in sfarsit se deplaseaza si celelalte, dar nu se gandeste ca marul pe care il molfaie multumit si tamp este o minunata creatie a naturii, nu se preocupa in legatura cu forma lui, nu ii estimeaza diametrul. Din cate stiu, cand cineva vi se adreseaza cineva in calitate de pacient (?!) va comunica tot ceea ce este legat de viata lui primordiala, ce mananca, ce bea, ce fumeaza, cati parteneri sexuali are, ma rog totul, desi sinceritatea este relativa. Comunicandu-va acestea va face partas la existenta lui intima. Cum puteti, in aceasta situatie domnule sa ii spuneti, nu mai fuma, sau nu mai bea, mananca cu masura fiindca acestea iti ruineaza sanatatea cand stiti ca ele fac parte din existenta lui si sunt indispensabile? Acum, bineinteles veti argumenta ca e vorba de sanatate si pana la urma de existenta respectivului. Nu e valabil, domnule doctor, pentru ca o viata santaoasa si goala nu valoreaza nimic. Nu fumati, desigur, pentru ca va temeti de un eventual cancer, nu consumati alcool in cantitati mari pentru ca asta v-ar afecta ficatul, nu mancati decat cu grija si putin, aveti partener sexual stabil, ma rog, aveti o viata sanatoasa. Dar de unde stiti ca fiind beat viata e mai colorata, ca sunteti mai fericit, ca experimentand placerile cu alte femei nu sunteti mai barbat? Nestiind acestea nu sunteti uman.` Si nu mi-a raspuns asa cum as fi vrut `Domnule, va multumesc pentru aceasta minunata lectie de filosofie sau ce va fi fiind dar ma asteapta alti pacienti. La revedere!` Am plecat putin descumpanit si furios. Un idiot, un frustrat, un...medic. E ora 12, Edith Piaf nu mai canta, tigara s-a stins.Mi-e cald. Mi-e sete. Mi-e lene. si...cel mai important, `Je ne regrette rien`.