Ma uit din nou la ceas, 12:30, e tarziu si trebuie sa ajung la Universitate. Ma ridic, deschid fereastra, inauntru navaleste un aer pur si iute care risipeste fumul; lumina orbitoare a soarelui imi inunda ochii, ii inchid si simt cu imi incalzeste pleoapele obosite si grele. Ma imbrac incet si fara chef, ba chiar ma enervez cand observ o cuta pe camasa, o schimb dar sunt prost dispus. Plec. Ma intalnesc in scara blocului cu vecina de la etajul doi ` Buna ziua Domnule `...ar vrea sa imi spuna pe nume dar nu il stie asa ca ezita `Buna ziua Doamna`, ii fac si eu jocul desi ii cunosc numele. O femeie mare, cu par rosu si mirosind vesnic a parfum prost si ieftin care imi rascoleste stomacul, mereu are sacose de carat si ...de unde o fi invatat ca ea trebiue sa salute prima barbatii? Vad tramvaiul...alerg si miscarea ma invioreaza, picioarele mele par sa se bucure, simt pulsatiile regulate ale inimii si caldura in obrajii care probabil s-au inrosit. M-am urcat, respir. Ar trebui sa alerg mai des, oricum nu am alergat dupa prea multe lucruri pana acum. Ma asez, in fata mea o batrana care se uita pe fereastra, ma uit si eu, vad cladiri care par sa se deplaseze in acelasi timp cu tramvaiul. S-a oprit. Se urca o tiganca batrana imbarcata colorat, cu cercei mari de aur si batic verde turcoaz, se tine cu mana de bara de sprijin din fata mea. Ma priveste insistent, are ochi albastri inexpresivi la prima vedere. Ma uit la ea indiferent, privirile ni se intalnesc, nu clipesc, ma simt ca in jocurile acelea copilaresti in care ne chinuiam sa ne privim fix fara sa clipim. Incepe sa imi placa jocul acesta. Se apropie de mine, tramvaiul huruie asurzitor, soarele patrunde din plin pe fereastra, o vad pe batrana ca prin vis, se dezechilibreaza si e gata sa cada, isi revine, e in fata mea, se apleaca, ma priveste fix in strafundul ochilor. Ma retrag, ii simt respiratia si mi se pare ca ii aud bataile inimii, simt o anxietate, imi vine sa o imping la o parte dar nu pot schita un gest. M-a parlizat, am impresia ca a trecut o vesnicie de cand si-a fixat pupilele dilatate in ale mele, incep sa ma usture ochii: nu spune nimic, o fi nebuna si eu...` Matale ai ochi magici frumosule` imi spune baba cu un pronuntat `h` inaintea fiecarui cuvant. Zambesc ironic. Batrana e ghicitoare. `Mda` ii raspund ` Nu radea matale frumosule, ca baba a vazut multe la in viata ei si matale esti om insamnat` Ma prefac interesat `Ei nu mai spune, si asta ce inseamna?` `Asculta ce spune baba, matale ai de trecut o cumpana mare` As vrea sa rad in hohote dar nu  vreau sa ii stric avantul. Tramvaiul se opreste, batrana imi arunca o ultima privire si se repede pe usile deschise. Nu mai apuc sa o intreb nimic. Toata lumea se uita atent la mine si mai ales la ochii mei, nu stiu cum sa fac fata valului de ochi care vor sa vada cu ce sunt `insamnat`. Am ajuns, ma ridic repede si cobor un nor de praf imi provoaoca un stranut care imi zguduie plamanii. Traversez, sunt in fata Universitatii, 13:10. Imi aprind o tigara si o savurez cu gandul la batrana din tramvai, incep sa imi pun intrebari despre ochii mei, ma uit in geamul usii de la intrare si caut un semn. Nimic, am ochii clari si caprui inchis, nimic neobisnuit. Scutur din cap sperand sa alung gandul, imi indrept gulerul camasii negre, ridic o spranceana si intru. Strabat repede si preocupat culoarele chiar daca nu sunt nici grabit, nici preocupat. Pantofii mei suna gol pe marmura alb-negru lustruita, e pustiu. Sunt in amfiteatru. Aproape plin, imi asez geanta pe scaun, imi deschei mansetele camasii, imi scot ceasul, imi pun ochelarii, ma asez `Buna ziua` Mi se raspunde anemic `Buna dimi...` restul cuvantului se pierde in murmurul general. Tusesc. Se face liniste si eu pastrez aceasta liniste un moment ca sa imi adun gandurile; batrana e aici, in fata mea, inchid ochii, ma doare capul. `Am vorbit data trecuta despre....`