In mod cert am ajuns din nou in barul acela misterios, fara ca eu sa-mi dau seama pe care din strazile intortocheate si intunecoase ne aflam. Din momentul in care s-a deschis usa m-am asteptat sa fim aruncati afara de uriasul din seara precedenta, dar spre surprinderea mea nimeni nu ne-a luat in seama. La mese, aproape aceeasi oameni, jucand carti, fumand si consumand lichid verzui, asa incat A.I. i-a soptit barmanului cateva cuvinte ``magice``, i-a indicat o sticla de pe raft si ne-am indreptat spre separeu. Locul era curat si nu se mai vedeau semnele luptei. Ne-am asezat pe canapeaua incomoda, am aprins cate o tigara, din pachetul meu evident pentru ca prietenul meu nu avea niciodata. A turnat in doua pahare vodka, am ciocnit si am baut. Lichidul tare imi ardea gura si gatul intr-un mod placut. Simturile mele in schimb erau in alerta si din timp in timp aruncam o privire prin perdeaua care ne servea drept usa.`Pe cine cautai la galerii?` m-a intrebat A. ca si cand ar fi continuat o discutie. `Pe cine?` am raspuns eu surprins `Da, pe cine cautai?` `Pe nimeni...ma plimbam...` `Uite ce e, te cunosc, firea ta de intelectual nu te-ar lasa sa pierzi timpul cu plimbari de la un capat la celalat al orasului. Prin urmare...` mi-a explicat e simplu si s-a asezat mai bine pentru a ma asculta. Eu mi-am mai turnat un pahar de vodka si l-am baut inchizand ochii si gandindu-ma cat de disperat am alergat eu dupa...nimic, si cat de usor m-am lasat prada imaginatiei mele. `Haide pui de Socrate,spune-mi ce ti se intampla.` m-a indemnat el nerabdator. Mi-am aprins o tigara si am tras din ea pana ce gura mi s-a umplut de fum aromat, pe care l-am suflat incet ca si cum m-as fi temut sa nu tulbur un duh. `Iti amintesti`am inceput eu zambind `de expozitia de fotografie la care m-ai invitat odata?` A.I. era surprins, nu-si amintea evident, nu-si amintise nici atunci de vreme ce nu venise `Ddaa..` mi-a raspuns el desi nu stia despre ce vorbeam `Tu nu ai venit dar eu am intrat si am vizitat galeria.Era multa lume, si mi-a atras atentia o fotografie a unui batran care fuma o pipa, si in timp ce o analizam s-a apropiat de mine o...fata` mi-am dat seama atunci ca rostisem cuvantul fata cu o nostalgie adolescentina `Si am conversat putin` am scurtat eu povestea tusind pentru a-mi drege vocea `Ei si?` ma incuraja prietenul meu vizibil dezmagit fiindca se astepta probabil la o poveste tumultuoasa, eventual presarata cu zmei si printese. `Si atat!` am incheiat eu enervat, nu stiu din ce motiv.`Cine era fata?` a continuat A. interogatoriul `Hmm...autoarea fotografiilor.` `Nume?``Pai..nu stiu...` am declarat eu si am inceput sa rad rememorand discutia mea cu ea `Adica ai vorbit cu ea si nu te-ai prezentat?` m-a apostrofat el cu o falsa ingrijorare `Cum arata?` `Era...frumoasa` am spus eu stins pentru ca o aveam parca in fata ochilor si nu o puteam descrie. Ma simteam ca atunci cand vrei sa vorbesti despre o culoare,o vezi,o analizezi, simti ca iti transmite ceva, dar nu poti spune decat `rosu` `negru` `alb` pentru ca ea vorbeste de la sine si nu are nevoie de purtatori de cuvant.`Frumoasa...da` si si-a mai turnat un pahar pe care nu l-a baut ci l-a asezat pe masa, asteptand parca sa se intample ceva cu el. `Era inalta?` `Nu prea` `Avea parul lung?` `Mda, sa zicem` `Culoare?` `Saten inchi` `Ochi?` `Doi` am raspuns eu amuzat de stilul oficial in care incerca A.I. sa ma faca sa imi amintesc `Culoare?` a continuat el fara sa acorde atentie rasului meu `O culoare care iti umple sufletul, o culoare in care poti vedea miezul pamantului si copilaria soarelui...``Hei, hei`m-a intrerupt el ` la subiect,culoare?``Cel mai clar negru pe care l-am vazut` `Ocupatie...adica da, e...artista, daca...sigur.` Am continuat sa-mi fumez tigara, in mod straniu fara sa ma gandesc la ea `Avea o voce placuta?` `Hm...da, o voce de copil maturizat prea repede`` Vorbea corect?` `Evident.` `A plecat fara sa te mai asculte?` `Da, de unde stii?` am intrebat eu inecandu-ma cu fumul pe care uitasem sa-l mai suflu `Ea e!` a zambit prietenul meu si a baut paharul cu satisfactia unui om care a descoperit un nou continent. `Care ea?` am inceput eu calm.In momentul in care trebuia sa primesc o explicatie, o mana de femeie a dat perdeua la o parte si in spatiul nostru a patruns o fetiscana draguta,cu parul neingrijit, imbracata sumar, pe fata careia machiajul strident avea deja cateva zile si care ne-a salutat cu un `...Na seara`. Eu ma-m ridicat in picioare si am salutat-o la randul meu sub privirile ironice ale lui A., care dupa o scurta analiza si cu un dezgust fin intiparit pe chip a intrebat-o `Ce vrei?` `A intrebat daca nu jucati carti?` a spus fata indrazneata `Cine a intrebat?` a continuat prietenul meu accentuand pe `cine`. `Baietii.` a raspuns ea simplu, fara sa relizeze exprimarea gresita `Mai ales de matale a intrebat.` a completat ea privindu-ma cu niste ochi obositi dar care in alte circumstante ar fi fost chiar frumosi. `Si cine sunt baietii astia ai dumitale?` am intrebat-o eu impulsionat de spiritul meu didactic `Baietii de la masa...` mi-a raspuns ca si cum era evident cine erau `Atunci spune-le baietilor de la masa, ca le multumesc pentru invitatie,dar nu stiu sa joc carti si ca..` `Tu esti cu N. sau cu care esti?` m-a intrerupt A. adresandui-se fetei `Cu N.,da``In cazul asta cred ca ar fi bine sa jucam`mi-a soptit el entuziast `spune-i ca la urmatorul joc venim, sa ne anunti` i-a spus fetei `Hai apas-o!` a indemnat-o el brutal `Ce maniere, ce limbaj...` am remarcat eu surprins `O carpa.` m-a lamurit el `Cine e N.? De ce trebuie sa jucam carti cu el? Eu nu stiu sa joc si nu vreau sa mai am parte de alte probleme.``Vei afla.` `Nu. Eu plec` si grozav de indignat am inceput sa ma imbrac decis ca nu voi mai experimenta alta bataie `Incearca numai` mi-a spus A. `nu vei iesi de aici, cel putin nu viu, drumul pana la usa trece pe langa masa lor si nu iti doresti ca N. sa creada ca nu vrei sa joci cu el.`

Dezamagire,ciuda, mirare, s-au perindat prin inima mea. `` Tare te mai grabesti domnule profesor.`` mi-a spus el gafaind si intinzandu-mi mana pe care abia am atinso.``Nu arati prea bine...`` m-a examinat el cu un aer preocupat ``Multumesc, la fel!`` i-am raspuns eu intrigat ``Unde mergem?`` m-a intrebat ``Mergem? Nu mergem nicaieri impreuna.`` ``Doar n-o sa-mi spui ca mai esti suparat pentru ce-a fost aseara?``` Nuuu, chiar iti multumesc...`` i-am raspuns eu ironic ``Haide, n-a fost vina mea, nu stiam ca se va intampla asa...crezi ca mie imi place cum arat? Asta e viata, nu ce te invata pe tine Aristotel.`` ``Asta e viata ta, nu a mea. Viata e ceva personal prietene, si nu toata lumea o traieste asa cum faci tu.`` A meditat cateva secunde fixand cu privirea culorile semaforului ``Foarte rau,pierd ce-i mai bun din ea``. Mi-am dat seama atunci ca pentru A.I. viata este ceva facil,gratutit si eventual infinit. Am zambit ``Ce faci pe aici? Unde mergeai?`` l-am intrebat in timp ce ne deplasam pe trotuarul scaldat in zapada ``Euuuu, nu stiu sigur ce caut pe aici, azi dimineata m-a trezit vatmanul si am mers in camin, sa dorm, sa ma spal...de unde? Baietii avusesera o seara mai `boema` si nu era loc asa ca am mers la Universitate si am dormit in magazia de sevalete.`` am inceput sa rad in hohote de inocenta cu care povestea ``Unde?`` ``In magazia de sevalete, cel putin e mai cald decat in camin si destul de comod si...nu e prima data.`` in mod bizar ma inveselea puterea lui de a uita si de a trata orice intamplare cu o lejeritate rar intalnita.``Adica ai mai dormit in magazie?`` un nou acces de ras ``Sigur ca da, am dezvoltat un sistem de intrare infailibil`` mi-a declarat mandru ``si am si un pat minunat, o masa, ma acopar cu invelitoarele panzelor, nu ma deranjeaza nimeni.`` ``Si ai dormit pana la ora asta?`` mi-am verificat ceasul si am constatat ca era ora 21 si m-am gandit instantaneu la orele petrecute in fata galeriei, la asteptarea mea prosteasca si infantila, la timpul pierdut, la cursurile pe care trebuia sa le recuperez la Universitate, la minciuna spusa profesorului.``Pai..da`` mi-a raspuns el simplu ``tu ce faceai aici?`` m-a intrebat cu o curiozitate nedisimultata. Ce as fi putut sa-i raspund, ca sunt un prost, ca astept ceva ce nu va veni niciodata, ca in loc sa ma preocup de lucruri importante pierd vremea ca o domnisoara de pension visand himere? Ca vanez vant? ``Eu...am iesit, sa...ma plimb?`` am raspuns eu evaziv, `` Ciudat...sa traversezi orasul ca sa te plimbi.`` a remarcat A.I. M-am simtit rusinat de lipsa de veridicitate a motivului meu si ma asteptam la un adevarat interogatoriu, prietenul meu insa s-a multumit cu raspunsul meu si am parcurs o parte din drum impreuna, in tacere. El cu sacoul meu cu care se pare ca si dormise, sifonat si plin de praf, nebarbierit si cu urme de sange pe fata; eu neodihnit desi dormisem, infrigurat si facandu-mi reprosuri pentru atitudinea mea nejustificate si pentru imaginatia mea care ma adusese intr-o asemenea situatie ridicola. ``Nu filosofa acum`` m-a apostrofat A.I. binevoitor `` mergem sa bem ceva?`` a continuat el simplu, fara ezitari si nu stiu de ce eu i-am raspuns in aceeasi maniera ``Da...``. Ceva imi spunea ca voi regreta aceasta decizie pripita.

M-am trezit speriat fiindca mi se parea ca ``prietenul`` nostru de la bar era cu mine in pat. Soarele pal de iarna lumina timid camera, aveam in gura un gust rau si o durere infernala de cap. Oglinda mi-a dezvaluit ca un oracol malefic, o fata tumefiata de peripetiile serii, ochi incercanati si rosii, buze vinete si crapate, urme de sange. Am facut din nou un dus si am cercetat bucataria in cautarea unui lichid acru care sa imi potoleasca setea, in lipsa acestuia m-am limitat la o cafea. Incercarea lui A.I. de a-mi arata ce este viata se dovedise a fi un semiesec, pe de o parte pentru ca, evident avusesem de suferit fizic, pe de alta parte pentru ca evenimentele imi provocasera o scarba ciudata. Singurul beneficiu era acela ca descoperisem o locatie, tainuita de ochii oamenilor obisnuiti, in care se practicau activitati ilegale si care mai avea ceva de oferit sub aspectul cunoasterii naturii umane. In mod cert nu ma puteam prezenta in starea aceea la Universitate, asa ca i-am telefonat profesorului R.S. ``Alo, buna ziua domnule profesor, sunt..`` ``Buna ziua dragul meu, te-am recunoscut.`` m-a intrerupt el vioi ``Am sunat fiindca nu voi putea tine seminariile astazi, daca ati putea sa...`` ``Ai vreo problema dragule?`` ``Dda, eu stiti...`` m-am balbait eu ``Te simti rau, gresesc cumva?`` ``Nu, am o migrena si...`` m-a inrosit la ideea ca il mintisem pe profesor ``Bine, bine dragule, ai grija de tine. Au revoire!`` ``Multu...`` si mi-a inchis.

Am respirat profund, aveam intreaga zi pentru mine.Am sarbatorit cu o tigara si gandul m-a purtat iar la...ea. Aproape ca o uitasem, aproape ca memoria mea o asezate intr-un loc intunecat ca pe o persona non grata, inima mea insa era in continuare rascolita de frumusetea si misterul ei. M-am imbracat si am alergat spre galeriile de arta impiedicandu-ma de mormanele de zapada, ciocnindu-ma de oameni, drumul mi se parea mai lung decat de obicei si nu stiu de ce aveam impresia ca ea ma asteapta si ca poate am intarziat. Ajuns acolo, sufletul meu s-a frant a nu stiu cata oara pentru ca galeriile erau inchise, pentru ca prin geamurile cladirii nu se vedea nimic, pentru ca ea nu ma astepta. M-am asezat pe scari si am asteptat, privind cu atentie fiecare femeie, fiecare fata care trecea pe trotuar, gandindu-ma ca oricare din ele poate fi ea. Se intunecase deja si ea nu aparuse, trecatorii se rarisera, masinile eviteau parca strada. Am renuntat dezolat la aceasta asteptare si am pornit incet pe strazi cu intentia de a merge acasa. Era frig si lovitura din frunte ma ustura, lovitura care nu ma impiedicase sa ies din casa. Ca un copil obraznic evitam cararea de pe trotuar si imi scufundam picioarele in zapada moale ca o prajitura, sperand ca asa voi merge mai incet si ca ea ma va putea striga, in cazul in care m-ar fi vazut. Ceva imi spunea ca, si ea se gandeste la mine, ca si ea ma asteapta ``Sunt un prost`` m-am razgandit eu inciudat. Imediat insa am auzit un strigat ``Hei, dom` profesor...`` Am crezut ca inebunesc de fericire, eram paralizat de bucurie. M-am intors pe jumatate si am vazut pe cineva alergand dupa mine....era A.I.