Ii iau mana si ii sarut varful degetelor, ea  imi cuprinde fata cu palmele si ma priveste fix in ochi ca si cum ar cauta ceva, ca si cum dincolo de culoarea lor,s-ar afla un mare mister. In coltu gurii ii apare o gropita ce prefigureaza un zambet tandru. `Ce ochi frumosi ai!` imi spune entuziasta `ai mei sunt spalaciti` continua cu o falsa tristete si se uita pe rafturile cu carti. Ii privesc profilul bine conturat si ochii mi se opresc pe buza inferioara, putin mai groasa, imi dau seama ca nu am sarutat-o astazi. `Mie imi plac ochii tai, asa spalaciti cum sunt` ii declar eu linistit, incercand sa ascund un zambet.` Asa` spune ea si isi indeparteaza trupul de mine `domnule profesor, poate ca mai sunt si altfel decat spalacita` si ma priveste cu interes ` Pai ce sa spun, domnisoara` raspund eu vesel mimand un aer didactic `asta trebuie sa decidem impreuna` `Si....mdaca se dovedeste ca am mai multe defecte?` intreaba ea sugestiv. Incep sa rad amuzat de tonul ei, ea imi mangaie parul  si ma  intrerupe `Nu mai rade, raspunde-mi ` devin brusc serios `Ce sa-ti raspund?` intreb deranjat de faptul ca mi-a intrerupt momentul de veselie `Daca s-ar intampla sa am mai multe defecte?` ma foiesc enervat si ea se ridica `Ce e daca s-ar intampla?` intreb `Spune-mi tu` sopteste ea afectata. Ma ridic,  si incep sa ma plimb prin camera cu mainile in buzunarele pantalonilor.  Nu stiu ce vrea de la mine, nu vreau sa gresesc acum spunandu-i ce nu trebuie. Ea se cuibareste in fotoliu in locul meu si inchide ochii. Ma duc la fereastra, inspir aerul prafuit, aprind o tigara si imi reiau mersul. As vrea sa nu fie asa, as vrea sa fie liniste, as vrea sa fiu indiferent. Ma opresc deodata si imi musc buzele. Ea ma urmareste cu ochi vii de copil `Gata plimbarea?` ma intreaba ea ironic ` Gata` zambesc eu arogant. Ea intinde mana spre pachetul ei de tigari ` Ia din ale mele` o indemn eu rugator `Ia uite` si ia o tigara, o aprinde fara garaba si o lasa pe margine scrumierei `am luat o tigara asa ca sa-ti fac placerea` `Multumesc` raspund eu sec, inclinand capul ` O tigara cu iz metafizic` continua ea pe acelasi ton acid ` o tigara eterata, parca acesta e termenul pe care il folositi voi pretios in filosofie, ca sa desemnati nu stiu ce...Chiar, de ce nu are filosofia un limbaj mai accesibil?` intreaba ea cu interes` De ce nu are matematica un limbaj mai accesibil?` raspund eu plictisit `Nu stiu, asta nu e tot treaba voastra, a filosofilor?` spune ea accentuand termenul de filosof `Hmm, exista lucrari de specialitatea pe care le poti consulta, in legatura cu tema aceasta` ` Nu vreau sa consult nici o lucrarea, vreau sa imi explice cineva...un filosof` afirma ea copilareste ` Eu, nu vad nici o dificulate, gaseste un filosof si ai rezolvat problema` ii raspund eu amuzat` Si, unde gasesc eu un filosof?` `Ei, iata o intrebare...` `filosofica` ma completeaza ea si incepe sa rada. Rad si eu, dar ma opresc. `Ce se intampla...cu noi?` intreaba cu o tristete care ma cutremura. Ce sa raspund? Se ridica de pe fotoliu, incet, ca o pisica rasfatata si priveste in sus, incercand sa-mi caute privirea `Hmm...ce?` mai intreaba odata si mai dureros. Ochii de o frumusete ciudata sunt incarcati de intrebari, obrajii par indiferenti, buzele sunt apetisante. Ma aplec si o sarut indelung pe buzele moi si calde. Are gust de tutun si de fructe. Ea imi cuprinde capul cu palmele si ma saruta din nou cu sete, de parca ar pune in acest act toata fiinta ei...

Aud soneria. E aici. Ma indrept spre usa, descui, si o deschid larg. Ea, sprijinita cu umarul de tocul usii imi zambeste. Si e atat de...imbujorata si proaspata, cu ochii negri si cu parul  saten inchis pare o zeita. Ii intind mana si astept. Devine brusc serioasa, imi apuca mana nesigura, o trag spre mine si o imbratisez. Imi cuprinde spatele si simt palmele calde mangaindu-ma, ii sarut discret parul. Stam imbratisati asa o vreme. Mi-a fost dor de ea si ei cu siguranta i-a fost dor de mine. Se ridica pe varfuri si imi sopteste misterios la ureche : `Sa intram.` Imi desfac bratele si ea se strecoara pe langa mine in hol. Oftez puternic, fara sa stiu de ce. Intarzii sa inchid usa, ea e deja in camera. Intru , ea si-a dezbracat haina si se apleca pe fereastra deschisa incercand sa vada ceva. Ma asez in fotoliu, incrucisez bratele si o privesc fascinat.  Ce mi-e mai drag la ea oare? Sa fie ochii ei jucausi, sa fie mainile ei albe si fine, sa fie pielea subtire si matasoasa, sa fie buzele ei delicioase, sau  parul suparat  care pare acum ca se scurge pe fereastra? `Uite` imi arata cu degetul copilareste` Uite, cum zboara porumbeii` zambesc. Se uita la ei pierduta, apoi se asaza pe marginea geamului cu fata la mine `Tu...ce faci?` intreaba ea preocupata. Imi vine sa rad, dar ma abtin `Bine...te privesc.` `Lasa asta` imi spune serioasa `ce faci aici singur. De ce nu esti la Universitate?Te-am cautat si amfiteatrul era gol, era sinistru si rece. Cum poti preda acolo?` Nu stiu ce sa ii raspund; ar trebui sa iau povestea de la inceput, sa explic, sa aduc argumente si...nu vreau. Zambesc, incercand sa maschez ingrijorarea care ma cuprinde `E drept ca e cam rece in amfiteatru, dar nu e adevarat ca e sinistru. Se insufleteste cand vin studentii si cand tin prelegerile, acolo au conferentiat multe nume ale filosofiei romanesti. Mie imi place, ma inspira, am vedere spre fantana.` ` Atunci,  de ce nu esti acolo ?` ma intreaba si ma iscodeste cu ochii. Privesc la cartile de pe rafturi si le citesc aleator titlurile `S-a intamplat ceva.` afirma ea intristata `Cu cine?` intreb eu ironic `Cu tine` raspunde rabdatoare` cu tine s-a intamplat ceva si nu vrei sa imi spui.` nu se mai uita la mine, ci la tabloul de pe perete `Ei asta e acum! Ce sa se intample cu mine? Nimic. Nu vreau sa merg astazi acolo si gata.` explic eu simplu `Minti` sopteste ea amar` minti dar...nu conteaza` Coboara incet, ia pachetul de tigari din buzunarul hainei ei si se uita in jur dupa o bricheta. Fumeaza tigari ieftine, mirosul lor ma ineaca; ii ofer o tigara de la mine `Multumesc, am ` refuza ea cu demnitatea `Ale mele sunt mai bune, nu miros asa...` argumentez eu ` Le prefer pe ale mele, cu mirosul lor cu tot. Imi dai o bricheta?` renunt, iau bricheta de pe masa si ii aprind tigara pe care o tine provocator intre buze. `Mersi, esti gentil` imi raspunde . Izbucnesc in ras in timp ce ea ma priveste contrariata. `De ce razi?` imi aprind o tigara scuturand din cap, suflu fumul si ii fac cu ochiul. `De tine rad, esti gentil, auzi....` si rad iar, rade si ea `Unde ai auzit tu formula asta?` o intreb cu interes `Nu mai stiu, asa mi-a venit.` Merge la fereastra si scutura tigara `Am scrumiera` ii spun vesel `Mhm` raspunde cu tigara in gura. Intoarce capul brusc, si prin firele de par rasfirate pe fata ma urmareste; apoi stinge plictisita tigara si mi se asaza in brate. Imi cuprinde umerii cu un brat, isi lipeste tampla de frumtea mea si imi trece mana peste barba uitandu-se afara. Ii iau mana si ii sarut varful degetelor, ea...

Cobor din tramvai, ametit de vin si de emotii. As vrea sa alerg pana ce inima nu ar mai rezista din cauza efortului, pana ce muschii mei ar ceda, pana ce creierul meu s-ar elibera de aceasta presiune. As vrea sa alerg pana la capatul lumii. Ma clatin urcand scarile, mi se pare ca liftul intarzie prea mult si eu ma grabesc ca si cum...hm...ca si cum acolo sus, acasa, m-ar astepta cineva. Zambesc.  Intuneric. Lumina s-a stins. Mai am de urcat un etaj, dar ma opresc obosit si ma asez pe prima treapta.O singura tigara in pachet, o asez intre buze si ma joc cu flacara brichetei. O sting si o aprind ca intr-un joc. Iata ce minune, ma gandesc, sa aprinzi  focul  dintr-o singura miscare a degetului. Cat trebuie sa se fi chinuit primii oameni ca sa vada aceasta lumina a focului, sa simta caldura lui, si mai ales cat de tare trebuie sa se fi bucurat de ea. Eu acum, aici, o privesc indiferent, o stapanesc, o aprind si o sting dupa bunul meu plac, o am in buzunar, o pot arunca si o pot relua. Ei, atunci si acolo, nu-si imaginau ca intr-o zi lumina va fi aruncata. Aprind in cele din urma tigara si ma ridic, trebuie sa-mi continui drumul prin intuneric si ma impiedic de treptele interminabile. Caut cheile prin buzunare si ma folosesc de bricheta  ca sa pot descuia usa. Intru si mi se pare din nou ca e prea cald, deschid geamul camerei, iau din sertar un nou pachet de tigari si ma prabusesc in fotoliul meu. Mi-e foame...si sete imi e, dar ma simt sfarsit si nu ma ridic. Privesc afara,  e aproape liniste, doar luminile orasului insufletesc adunatura aceasta de cladiri. Aprind o noua tigara, fumez cam mult, ar trebui sa...mintea imi fuge la profesor si la vorbele lui. Am ramas cu o multime de intrebari care ma consuma si ma macina. De unde stia ca voi arunca manualul? De ce ma numeste cautator? De ce vrea sa-i fiu urmas? Totul imi pare asa de incurcat, si nu imi dau seama cand a devenit viata mea atat de complicata si ciudata. Sting tigara pe care am uitat sa o mai fumez si care fumega trist, inchid ochii si...Mi-e cald, deschid ochii, soarele ma impiedica sa vad cat este ceasul. Am adormit imbracat, hainele imi sunt sifonate, ma doare spatele si in gura simt un gust rau. E ora 10. Ma ridic cu greu, fac un dus si imi schimb hainele care arata jalnic. Imi e ciuda pe mine, cum am putut fi asa neglijent, acum va trebui sa le duc la o spalatorie. Injur incet. Beau laptele care mi-a mai ramas de ieri si ma arunc o privire nemultumita, frigiderului gol. Din comoditate evit sa cumpar mancare cand am timp, si mereu raman flamand. Suna telefonul, sa sune, nu am chef de nimeni. Suna din nou, o fi profesorul? Raspund plictisit `Mda` `Alo` o voce de femeie `Alo, alo, tu esti?`e ea `Da, eu sunt` raspund eu contrariat fiindca se aude intrerupt `Sunt in fata Universitatii, la o cabina telefonica...Ma auzi?` trece un tramvai probabil si nu mai aud nimic `Alo?` `Da, te aud.` `Te-am cautat, aici, aveai seminarii astazi.Nu ai venit...` declara ea dezamagita, de  parca as fi lipsit de la un semianar important pentru ea. Nu stiu ce sa raspund. `Mda, nu am venit...` tacere `Si...nu` o masina claxoneaza langa ea `Si...nu vrei sa ne vedem?` intreaba ea suspicioasa. Ezit. `Bba da` `Atunci vin la tine.Pa` ma anunta vesela si inchide. E ca de obicei, rapida si decisa. Pot fi sigur ca va veni cu primul tramvai, chiar de-ar fi sa mearga pe scara, fara bilet, sau sa se certe cu toate batranele simandicoase ,care bombane indignate `Tinerii de azi...` Si va cobora prima din tramvai, nu va astepta verdele semaforului si va traversa in fuga, salutand masinile care o claxoneaza. Va urca in lift si se va uita in oglinda aranjandu-si  buclele. Apoi, in fata usii isi va aranja hainele, ca o scolarita care se teme de reprosurile mamei si va apasa timid soneria...

Sunt uimit, vorbele profesorului imi rasuna goale in ureche. Il privesc distrat asteptand sa continue.

`Da dragule, stiam ca la un moment dat vei face un gest care sa iti tradeze convingerile, ceea ce nu am prevazut insa, e ca acest gest va fi atat de...cum sa spun...de capital, desi formula nu e cea mai potirivita.` stupefiat si intr-un fel bucuros raspund `Sa ma iertati domnule profesor, insa eu...nu inteleg` zambeste ironic `Dragul meu, peste doua luni, de vor fi zeii binevoitori cu mine,` incrunta sprincenele, niciodata nu vorbeste de Dumnezeu ` voi implini 61 de ani si din acestia, 30 i-am petrecut in Universitate si ca student, si ca profesor. In acest timp, citind, scriind, cunoscand, traind, am invatat ca exista pe lume oameni a caror menire este sa creeze si oameni a caror menire e sa se bucure de creatiile altora. N-am sa incep acum o prelegere ontologica, e o constatare personala care mi-a folosit in multe situatii. Dumneata insa, esti o categorie aparte fiindca nu poti creea decat ruinand alte creatii, aceasta este maniera in care iti vei imiplini destinul.` duce pipa aromata la gura dar se razgandeste si o asaza inapoi pe masa, uitandu-se insistent spre tejgheaua unde patronul spala pahare; asteapta poate un raspuns pe care eu nu sunt capabil sa il formulez. Ma priveste cu ochi tristi si resemnati `In anii in care mi-ai fost student si m-ai urmat la toate cursurile, fara exceptie, stand acolo in ultima banca, notand fervent orice cuvant, ascultand interesat orice explicatie, intervenind pertinent de cate ori era cazul, am observat la dumneata o inclinatie aparte spre cunoastere, si una cu totul neobisnuita spre creatie. Te-ai gandit probabil ca eu nu te observam, sau ca nu iti acordam atentie, sa stii insa ca eu ma abateam uneori de la materie, intarind explicatiile, cand avem impresia ca nu ai inteles.` discursul eate intrerupt de venirea patonului cu sticla de vin si doua pahare ` Iertati, dom ` profesor intarzierea, dar am trimis pe fiu-miu acasa dupa el, aici nu mai aveam.` `Nu face nimic, Gica, uite iti prezint pe urmasul meu` si intinse mana spre mine, adaugand complice `va fi un mare profesor`. Omul, vizibil emotionat imi intinde mana dolofana pe care o strang zambind fortat `Gica T., imi face o deosebita placere dom' profesor, va asteptam oricand la noi. Petrecere frumoasa! ` si dispare grabit spre o alta masa unde este solicitat.` Bun baiat Gica, am fost colegi pana in liceu dar el a abandonat ca sa se ocupe de local` si cade pe ganduri; isi aminteste probabil de tinerete. Cu zambetul nostalgic pe buze toarna egal in pahare si imi intinde unul. Il iau, il asez in fata mea si astept. El are din nou pipa in gura si scoate un fum bogat si ametitor, as fuma si eu o tigara dar nu indraznesc. ` Eu am simtit` continua el `am stiut ca esti un...cautator` brusc ma priveste fix ` Te rog, dragule, nu suntem la curs, uite, hai sa ciocnim` si ridica paharul cu un gest martial; il ridic si eu si ciocnim. Profesorul bea cu sete, eu abia gust desi vinul e bun si rece. ` Ei, nu spui nimic?`  pun paharul pe masa si raspund ` Eu...nu stiu cum sa reactionez...` rade din toata inima `Dragule, ma mira ceea ce spui, reactia de astazi e suficient de graitoare` reiau ` Voi fi sincer domnule profesor, ma asteptam sa va suparati, sa imi reprosati, sa imi luati cursurile si seminariile, poate ca asa e si firesc, dar eu primesc in schimb o acceptare a unui gest numit capital chiar de dumneavoastra.` Da...?` ma incurajeaza el ` Cum, domnule profesor, sa predau estetica dintr-un asemenea...manual? Cum sa predau o disciplina atat de sensiblia  din acea carte. Cum sa uratesc mintile studentilor cu asa ceva? Cum domnule?`  rasuflu usurat si golesc paharul ` Te rog, continua dragule.` ` Din momentul in care am inceput sa predau estetica, am simtit ca nu voi putea sa  am un asemenea model teoretic, ca nu voi putea sa formulez subiecte de examen din el, ca nu o voi putea folosi drept ghid, toate acestea pentru ca nu...ma inspira. Revolta aceasta  a ajuns la capat astazi cand am aruncat cartea la gunoi in fata studentilor.` imi  mai torn un pahar de vin si beau jumatate din el. Scot pachetul de tigari si imi aprind una. Profesorul fumeaza linistit ca si cum ar mai fi auzit ceea ce i-am spus. Continui linistit ` Am aruncat cartea si m-am simtit asa cum se simtea Sisif  impingand piatra, m-am simtit fericit. Si am explicat asta si studentilor si stiam ca va trebui sa v-o explic si dumneavoastra, si poate si altora. Pot sa va intreb cum ati aflat?` ` Hmn dragule, foarte simplu. Nepoata mea era in sala, e studenta si audiaza cursurile pe care le tii. In afara de dumneata nu mai stie nimeni acest lucru. Ea mi-a spus imediat ce i plecat din sala.` ` Cine mai stie? ` intreb eu grav ` Pai...hmm...toata lumea` raspunde profesorul amuzat, si continua `inclusiv D.T si R.A.` ` Si, voi pleca?` ` Asta ramane de vazut, dar daca se pune problema plecarii, vom pleca impreuna` clipesc rapid `Impreuna? v-au amenintat cu concedierea din cauza mea, ma asteptam.` soptesc eu disperat `Nu,nu, nici vorba dragule, cine sa ma ameninte? D.T. si R.S carora le-am predat si le-am indrumat doctoratele?Nu.` `Atunci...rectorul?` rade ` Cine, S.? Nu indrazneste.` `Atunci, de ce sa plecati?` ` Nu plec nicaieri cata vreme nu pleci nici dumneata. Daca se decide maine in sedinta de consiliu ca trebuie sa parasesti Universitatea, o vom face impreuna.` ` Nu se poate domnule, nu e corect. Trebuie sa suport singur consecintele. Nu aveti nici o vina, si apoi, ce veti face daca plecati de la facultatea, viata dumnevoastra e acolo...nu se poate!`` Dumneata dragule, esti singurul pe care il pot lasa urmas, nu pot pleca, pentru ca voi pleca la un momnet dat, si sa las locul unor ca R.S sau D.T care asteapta in umbra si care ar ruina tot ce-am construit.Dumneata ma vei urma!` sting incet tigara, privesc vinul rosu din pahar` Si daca eu...nu voi putea fi profesor?` ` Deocamdata nu avem de unde sa stim acest lucru dragule, dar presupunand ca nu vei vrea, ca nu vei putea, atunci ma vei urma altfel.` ` Cum?` ` Ducand mai departe ceea ce ai invatat de la mine si mai ales, creeand ceva.` pipa s-a stins, afara s-a intunecat si lumina bolnava a becurilor invaluie parcul. Ma uit la ceasul de la mana profesorului, 20:45. El a inchis ochii si pare ca doarme, tusesc, ii deschide ` Vai dragule, e aproape noua, te-am retinut atat. As vrea sa te duci acasa si sa te odihnesti, nu te gandi la nimic. Saptamana asta nu mai veni la Universitate, insa luni sa vii negresit` ` Dumneavoastra...mai ramaneti?` intreb eu timid ` Mda...raman, vezi dumneata, la o varsta ca a mea nu te mai asteapta nimeni, la o varsta ca a dumitale te asteapta cu siguranta cineva, si nu mi-as putea ierta daca te-as lipsi de o asemenea persoana` ma ridic nehotarat, imi imbrac sacoul, imi iau pachetul de tigari  si ii intind mana ` La revedere domnule profesor, va multumesc pentru tot si va rog sa ma iertati pentru...` ` Nu, dragule, eu iti multumesc. Cat despre scuze,hm..nu-si au rostul. Buna seara.` si inchide din nou ochii. Plec, aerul serii ma invioreaza. Merg cu mainile in buzunarele pantalonilor clatinandu-ma pe trotuarul pustiu. Ma simt coplesit de intalnire si nu vreau decat sa ajung acasa cat mai repede. Sunt in tramvai si privind pe geam fredonez:

`Je vois la vie en rose.`

`

 Fredonez si eu vesel..., mereu mi-a placut Edith Piaf, vocea ei iti patrunde in suflet si in creier, debrodeaza de iubire, de tristete si de durere. Ecoul melodiilor ma urmarese uneori zile in sir, le aud, le simt ca si cum ar face parte din mine. Inchid ochii, simt o oboseala si as vrea sa dorm, casc prelung. Suna telefonul...nu ma misc, mai suna odata, ma ridic incet,fara chef si raspund ` Alo` `Alo, dragul meu, tu esti?` E profesorul R.S., mana incepe sa imi tremure pe receptor si nu pot scoate nici un sunet. ` Alo, dragul meu, profesorul R.S. sunt. Alo` ` Dda, buna ziua domnul profesor` `Buna ziua, dragul meu, ce bine ca te gasesc, am o chestiune importanta de discutat cu dumneata.` ` Spuneti domnule` ` Nu, nu dragule, as vrea sa ne vedem daca timpul iti permite` ` Sigur, ati vrea sa vin la Universitate, sau...` `Nuuu, nu la Universitate.` Imi raspunde grabit, a aflat bineinteles, vestile circula. ` Atunci, unde?` ` Dragule, cunosti cafeneaua aceea cocheta de langa parcul T.?` ` Da` `Minunat atunci, eu voi fi acolo intr-o ora, contez pe dumneata. La revedere` Si inchide inainte sa ii pot raspunde. Asez receptorul in furca si oftez. Ma duc desigur, trebuie sa imi asum responsabilitatea pentru faptele mele, si apoi, se va hotara soarta mea. Imi trec mana peste barba nerasa. Ma gandesc sa ma rad, ma uit la ceas...nu mai am timp. Ma imbrac in costumul negru, iau o camasa alba, pantofi negri lustruiti, un pachet nou de tigari, ma privesc pentru ultima data in oglinda si pornesc. In strada constat ca mi-am uitat ceasul, privesc in sus. Nu ma mai intorc. Ma indrept spre statia de tramvai zornaind cheile in mana, cumpar bilet si astept. Sunt singur, rareori trec masini iar trotoarele sunt goale. Ma urc in tramvaiul aproape plin in care miroase a parfum dulce si a naftalina. Ma tin de bara de sprijin si impins si calcat pe picioare ajung in cele din urma la destinatie. Arat jalnic. Scot batista si imi curat pantofii, imi indrept sacoul si camasa. Simt o neliniste puternica, as vrea sa aprind o tigara dar ma abtin, nu se cade sa apar in fata profesorului cu tigara aprinsa. Merg stangaci pe o alee care  pare ca nu se mai termina. Ma opresc in fata unei cladiri care numai `cocheta` nu poate fi. Are poate 50 de ani de cand a fost construita si e acoperita de iedera verde  incat abia se zareste firma ` Olahus.Cafenea`, urc nesigur scarile maturate si intru.  Fumul de tigara e des ca o panza si ma impiedica sa imi dau seama daca e vreo cunostinta la mese, ma uit dezolat in jur si il vad pe profesor stand la o masa, langa geam. Imi  face semn. Cativa pasi si sunt acolo. Se ridica si imi intinde mana pe care o strang timid. Nu pot intelege ce ma face sa-mi pierd siguranta in prezenta acestui om si sa devin docil. Il privesc vrajit. Are peste 60 de ani chiar daca varsta l-a scutit de semne vizibile, are doar riduri de expresie  si ochi blajini. Cu palaria lui gri si costumul de aceeasi culoare, cu papionul negru si mustacioara subtire ,pare din alta lume. Mi-e cald dar ezit sa ma dezbrac. Ma priveste prin fumul aromat de pipa. ` Dragule, poate ti-e sete. Da-mi voie` si ridica doua degete iar partonul burduhos isi face loc cu greu printre mese si i se adreseaza ` Ordonati dom' profesor, ce sa fie?` `Gica, o sticla de vin as vrea` si ii face semn sa se aplece, dupa care ii sopeste la ureche` dar stii, din cel pastrat in crama ta` desi nimeni nu  il poate auzi. ` Pentru dumneavoastra orice, dom profesor` Si dispare grabit spre tejghea.` Teribila caldura, nu crezi dragule?` ` Mda` Soptesc eu in timp ce siroaie imi curg pe frunte. Ma ridic, imi scot sacoul si il asez pe spatarul scaunului. Ma asez si astept. Profesorul trage puternic din pipa si priveste pe freastra cu vedere spre parc. Incep sa misc nerabdator dintr-un picior, tic de care nu am putut scapa niciodata si care imi tradeaza emotiile. Ma uit si eu pe geam. Profesorul tresare de parca s-ar fi trezit din somn ` Sa ma ierti dragule, te-am chemat aici si eu.. in sfarsit` Aseaza pipa pe masa si ma priveste in ochi ` Nu vreau sa-ti jignesc intelectul spunandu-ti de ce te-am chemat. Dumneata, stiai ca ceea ce ai facut astazi va ajunge si la mine, esti prea inteligent ca sa nu te gandesti la asta.` ma simt stanjenit si nu stiu  ce sa spun ` Nu te-ai gandit insa, ca eu stiam ca asa vei face` deshid ochii mari, el rade `Da, dragule, stiam ca asa va fi` clipesc repede, nu se poate.

Sunt in desert, e o caldura morbida, in jurul meu numai nisip galbui cu irizatii albe; dune nesfarsite si halucinante care imi provoaca disperare. Sunt singur si soarele imi incalzeste tot corpul, sunt desculti si mi-e sete, cumplit de sete. Merg cu greu, unde? nu stiu, inainte. Nisipul imi arde talpile si soarele pare ca si-a sporit caldura, incep sa alerg sperand ca voi scapa de el. Obosesc repede, cad in genunchi, mi-e sete, framant nisipul cu mainile, il iau in palme si il privesc risipindu-se printre degete. Imi rotesc privirea in jur, nisip, nisip, nisip, caldura imi arde pielea care s-a inrosit si ma doare. Incerc sa ma ridic si ma prabusesc la loc, imi scot camasa si razele soarelui imi biciuiesc spatele si bratele. Ah, sunt asa de singur, si mai ales,...mi-e atat de sete incat as bea...  apa rece, intr-un pahar aburit pe care il vad acum in fata ochilor. Intind mana, nu il pot lua, si e acolo si mie imi e atat de sete, buzele mele tremura. Ma tarasc in genunchi si mai intind mana tremurand din tot corpul, daca as bea macar o picatura.... Gura  mi-e atat uscata incat ma ustura, pieptul pare sa-mi explodeze, picioarele par sa-mi fie inghitite de nisip, mainile imi tremura, pe frunte am siroaie. Nu-l pot lua, si e atat de aproape, strig o injuratura cu toata forta care mi-a mai ramas. Nici un raspuns , nici macar ecoul. Inchid ochii, ametesc si  cad cu fata in jos pe nisipul care mi se pare acum o lava, deschid ochii si incep sa plang ca un copil. Plang in hohote si nisipul imi absoarbe instantaneu lacrimile. Inchid din nou ochii si astept ceva, sa ma inghita pamantul, sa ma topeasca soarele, sa ma sufoce nispul, sa...mor. Deschid din nou ochii, sunt sub apa. O prima reactie, targ apa in piept in loc de aer, scot capul la suprafata si tusesc. Sunt ametit si dezolat, ies din baie, iau halatul si beau un pahar de apa incet, fara garba, savurand fiecare inghititura. Aaah ce sete mi-a fost. Revin in camera, ma asez in fotoliu si aprind o tigara, prin ferestra deschisa patrunde vantul care imi mangaie fata. Ahhh ce bine ca nu e cald. Imi privesc rafturile cu carti printr-e rotocoale de fum si gestul de astazi imi revine in minte. Zambesc involuntar. Nu am primit nici o veste, nu s-a  aflat probabil in `mediul academic`  dar stiu ca nu va trece multa vreme pana  ce stirea va strabate facultatea si poate chiar Universitatea. Vad deja figurile uimite sau consternate ale diversilor profesori, care discuta indignati si cu emfaza. Ma intereseaz mai ales reactiile celor doi D.T si R.A; unul mic de statura prost imbarcat, mereu aprobandu-l pe R.A care e inalt, sufera de obezitate si accentueaza `r` in toate cuvintele. Mereu mi-au parut o asociere stranie, mergand pe culoare si sosotind afectati. In sasi activitatea lor nu mi-a starnit niciodata interesul iar cand mi s-a spus ca va trebui sa predau din manualul lor, ceva din mine s-a revoltat, revolta care a explodat astazi. Dincolo de toate aceste, ceea ce ma ingrijoreaza cu adevarat este parerea profesorului R.S; in primul rand pentru ca sunt asistentul lui si ia-si putea pune in pericol reputatia si poate chiar postul. Imi incrunt sprincenele si casc. Intind mana si apas  pe buton. Edith Piaf incepe sa cante:

"Johnny, tu n'est pas un ange
Ne crois pas que ca m'derange
Jour et nuit je pense a toi
Toi tu te souviens de moi...."