Sunt uimit, vorbele profesorului imi rasuna goale in ureche. Il privesc distrat asteptand sa continue.

`Da dragule, stiam ca la un moment dat vei face un gest care sa iti tradeze convingerile, ceea ce nu am prevazut insa, e ca acest gest va fi atat de...cum sa spun...de capital, desi formula nu e cea mai potirivita.` stupefiat si intr-un fel bucuros raspund `Sa ma iertati domnule profesor, insa eu...nu inteleg` zambeste ironic `Dragul meu, peste doua luni, de vor fi zeii binevoitori cu mine,` incrunta sprincenele, niciodata nu vorbeste de Dumnezeu ` voi implini 61 de ani si din acestia, 30 i-am petrecut in Universitate si ca student, si ca profesor. In acest timp, citind, scriind, cunoscand, traind, am invatat ca exista pe lume oameni a caror menire este sa creeze si oameni a caror menire e sa se bucure de creatiile altora. N-am sa incep acum o prelegere ontologica, e o constatare personala care mi-a folosit in multe situatii. Dumneata insa, esti o categorie aparte fiindca nu poti creea decat ruinand alte creatii, aceasta este maniera in care iti vei imiplini destinul.` duce pipa aromata la gura dar se razgandeste si o asaza inapoi pe masa, uitandu-se insistent spre tejgheaua unde patronul spala pahare; asteapta poate un raspuns pe care eu nu sunt capabil sa il formulez. Ma priveste cu ochi tristi si resemnati `In anii in care mi-ai fost student si m-ai urmat la toate cursurile, fara exceptie, stand acolo in ultima banca, notand fervent orice cuvant, ascultand interesat orice explicatie, intervenind pertinent de cate ori era cazul, am observat la dumneata o inclinatie aparte spre cunoastere, si una cu totul neobisnuita spre creatie. Te-ai gandit probabil ca eu nu te observam, sau ca nu iti acordam atentie, sa stii insa ca eu ma abateam uneori de la materie, intarind explicatiile, cand avem impresia ca nu ai inteles.` discursul eate intrerupt de venirea patonului cu sticla de vin si doua pahare ` Iertati, dom ` profesor intarzierea, dar am trimis pe fiu-miu acasa dupa el, aici nu mai aveam.` `Nu face nimic, Gica, uite iti prezint pe urmasul meu` si intinse mana spre mine, adaugand complice `va fi un mare profesor`. Omul, vizibil emotionat imi intinde mana dolofana pe care o strang zambind fortat `Gica T., imi face o deosebita placere dom' profesor, va asteptam oricand la noi. Petrecere frumoasa! ` si dispare grabit spre o alta masa unde este solicitat.` Bun baiat Gica, am fost colegi pana in liceu dar el a abandonat ca sa se ocupe de local` si cade pe ganduri; isi aminteste probabil de tinerete. Cu zambetul nostalgic pe buze toarna egal in pahare si imi intinde unul. Il iau, il asez in fata mea si astept. El are din nou pipa in gura si scoate un fum bogat si ametitor, as fuma si eu o tigara dar nu indraznesc. ` Eu am simtit` continua el `am stiut ca esti un...cautator` brusc ma priveste fix ` Te rog, dragule, nu suntem la curs, uite, hai sa ciocnim` si ridica paharul cu un gest martial; il ridic si eu si ciocnim. Profesorul bea cu sete, eu abia gust desi vinul e bun si rece. ` Ei, nu spui nimic?`  pun paharul pe masa si raspund ` Eu...nu stiu cum sa reactionez...` rade din toata inima `Dragule, ma mira ceea ce spui, reactia de astazi e suficient de graitoare` reiau ` Voi fi sincer domnule profesor, ma asteptam sa va suparati, sa imi reprosati, sa imi luati cursurile si seminariile, poate ca asa e si firesc, dar eu primesc in schimb o acceptare a unui gest numit capital chiar de dumneavoastra.` Da...?` ma incurajeaza el ` Cum, domnule profesor, sa predau estetica dintr-un asemenea...manual? Cum sa predau o disciplina atat de sensiblia  din acea carte. Cum sa uratesc mintile studentilor cu asa ceva? Cum domnule?`  rasuflu usurat si golesc paharul ` Te rog, continua dragule.` ` Din momentul in care am inceput sa predau estetica, am simtit ca nu voi putea sa  am un asemenea model teoretic, ca nu voi putea sa formulez subiecte de examen din el, ca nu o voi putea folosi drept ghid, toate acestea pentru ca nu...ma inspira. Revolta aceasta  a ajuns la capat astazi cand am aruncat cartea la gunoi in fata studentilor.` imi  mai torn un pahar de vin si beau jumatate din el. Scot pachetul de tigari si imi aprind una. Profesorul fumeaza linistit ca si cum ar mai fi auzit ceea ce i-am spus. Continui linistit ` Am aruncat cartea si m-am simtit asa cum se simtea Sisif  impingand piatra, m-am simtit fericit. Si am explicat asta si studentilor si stiam ca va trebui sa v-o explic si dumneavoastra, si poate si altora. Pot sa va intreb cum ati aflat?` ` Hmn dragule, foarte simplu. Nepoata mea era in sala, e studenta si audiaza cursurile pe care le tii. In afara de dumneata nu mai stie nimeni acest lucru. Ea mi-a spus imediat ce i plecat din sala.` ` Cine mai stie? ` intreb eu grav ` Pai...hmm...toata lumea` raspunde profesorul amuzat, si continua `inclusiv D.T si R.A.` ` Si, voi pleca?` ` Asta ramane de vazut, dar daca se pune problema plecarii, vom pleca impreuna` clipesc rapid `Impreuna? v-au amenintat cu concedierea din cauza mea, ma asteptam.` soptesc eu disperat `Nu,nu, nici vorba dragule, cine sa ma ameninte? D.T. si R.S carora le-am predat si le-am indrumat doctoratele?Nu.` `Atunci...rectorul?` rade ` Cine, S.? Nu indrazneste.` `Atunci, de ce sa plecati?` ` Nu plec nicaieri cata vreme nu pleci nici dumneata. Daca se decide maine in sedinta de consiliu ca trebuie sa parasesti Universitatea, o vom face impreuna.` ` Nu se poate domnule, nu e corect. Trebuie sa suport singur consecintele. Nu aveti nici o vina, si apoi, ce veti face daca plecati de la facultatea, viata dumnevoastra e acolo...nu se poate!`` Dumneata dragule, esti singurul pe care il pot lasa urmas, nu pot pleca, pentru ca voi pleca la un momnet dat, si sa las locul unor ca R.S sau D.T care asteapta in umbra si care ar ruina tot ce-am construit.Dumneata ma vei urma!` sting incet tigara, privesc vinul rosu din pahar` Si daca eu...nu voi putea fi profesor?` ` Deocamdata nu avem de unde sa stim acest lucru dragule, dar presupunand ca nu vei vrea, ca nu vei putea, atunci ma vei urma altfel.` ` Cum?` ` Ducand mai departe ceea ce ai invatat de la mine si mai ales, creeand ceva.` pipa s-a stins, afara s-a intunecat si lumina bolnava a becurilor invaluie parcul. Ma uit la ceasul de la mana profesorului, 20:45. El a inchis ochii si pare ca doarme, tusesc, ii deschide ` Vai dragule, e aproape noua, te-am retinut atat. As vrea sa te duci acasa si sa te odihnesti, nu te gandi la nimic. Saptamana asta nu mai veni la Universitate, insa luni sa vii negresit` ` Dumneavoastra...mai ramaneti?` intreb eu timid ` Mda...raman, vezi dumneata, la o varsta ca a mea nu te mai asteapta nimeni, la o varsta ca a dumitale te asteapta cu siguranta cineva, si nu mi-as putea ierta daca te-as lipsi de o asemenea persoana` ma ridic nehotarat, imi imbrac sacoul, imi iau pachetul de tigari  si ii intind mana ` La revedere domnule profesor, va multumesc pentru tot si va rog sa ma iertati pentru...` ` Nu, dragule, eu iti multumesc. Cat despre scuze,hm..nu-si au rostul. Buna seara.` si inchide din nou ochii. Plec, aerul serii ma invioreaza. Merg cu mainile in buzunarele pantalonilor clatinandu-ma pe trotuarul pustiu. Ma simt coplesit de intalnire si nu vreau decat sa ajung acasa cat mai repede. Sunt in tramvai si privind pe geam fredonez:

`Je vois la vie en rose.`