...Si am incercat sa visez, asteptam ca absintul sa-si faca efectul (daca exista un efect) miraculos asupra mea, sa vina zana verde si sa ma poarte pe taramuri necunoscute. Reveria mi-a fost insa intrerupta de un amalgam de voci. Am deschis ochii insa moleseala care imi toropise trupul nu ma lasa sa ma ridic, `Ce se intampla ?` l-am intrebat pe A. care pandea din spatele perdelei ce ne servea drept usa `Scandal.` mi-a raspuns el entuziasmat `Cine?` `Ridica-te si vezi` mi-a replicat el, enervat probabil de faptul ca ii distrageam atentia de la evenimente. Cu multe eforturi am reusit sa ajung langa prietenul meu si tinandu-ma de el sa vad, prin ochiurile perdelei murdare, un grup de barbati care discutau aprins si condimentau discutia cu injurii obscene. Sala se mai golise intre timp iar orchestra pe care nu o vazusem inca nu mai canta, tipul de la bar privea scena scobindu-se in nas iar clientii ramasi s-au retras spre usa. `Sa-mi dai banii!` a strigat unul din barbati, destul de scund si slab catre unu altul, mai inalt si mai voinic. Acesta din urma, cu o grimasa ironica i-a articulat o palma peste fata micutului, incat s-a prabusit gemand. Un murmur general a strabatut camera. `Bani? Tu stii de la cine ceri bani?` l-a intrebat uriasul `Cine e?` am intrebat si eu vizibil curios `Shhh...taci` mi-a soptit ` A. ingrijorat `Si voi la ce va uitati?` a intrebat violent omul, moment in care usa s-a deschis si cei care erau acolo au iesit afara. Micutul s-a ridicat cu greu de jos si si-a sters firisorul de sange care ii curgea din nas `Banii mei ` a soptit el hotarat spre urias. Eu incepusem sa ma clatin si A. nu ma mai putea sustine, asa ca m-a impins pe canapea si a continuat sa urmareasca spectacolul. Eu nu ii mai vedeam pe cei doi dar le auzeam vocile ragusite `Am jucat cinstit` a continuat micutul insa argumentatia i-a fost intrerupta de rasul diabolic al interlocutorului sau `Ha, ha, ha,...tu ai jucat cinstit dar eu nu!` a declarat voinicul si i-a mai dat micutului doua palme, determinandu-l sa ia din nou contact cu podeaua nematurata. `Cine e asta?` am intrebat eu tare `Taci!` m-a intrerupt A. `vrei si tu o palma?` `De ce se bat?` am continuat eu fara sa-l iau in seama. Raspunsul a venit insa intr-o forma neobisnuita. Uriasul, care fara indoiala ma auzise, l-a pocnit pe A. prin perdea, proiectandu-l direct pe masa. Sticla s-a spart si un miros de anason m-a invaluit `Ce faceti voi aici?` a intrebat voinicul smulgand perdeaua si proptindu-si trupul maisv in tocul usii. Avea ochii verzi, o barba mare si incalcita iar jacheta din piele neagra abia-i cuprindea spatele. A. s-a rostogolit de pe masa ca un sac, plangand de durere si bolborosind ceva. Corpul meu nu ma mai ajuta asa ca asteptam neputincios asaltul uriasului care insa nu s-a produs, fiindca el l-a ridicat pe prietenul meu cu o singura mana de jos si a exclamat `Ooo, domnule pictor!` si i-a mai aplicat o lovitura in stomac, lasandu-l sa cada si intorcandu-se spre mine `Si dumneavoastra?` m-a intrebat ironic. Eu paralizat de teama, am clatinat din cap in zadar fiindca noul nostru amic mi-a oferit si mie cu o morbida generozitate un pumn in nas. `Avem haine scumpe.` a remarcat el scuturandu-mi paltonul `si bem absint` a continuat, calcand pe cuburile de zahar care scrasneau sub bocancii lui. `Pe domnul pictor il cunosc, dar nu stiu cine esti dumneata.` a rostit el calm asezandu-se langa mine si trecandu-mi un brat pe dupa cap, timp in care eu imi stergeam sangele cu manseta camasii. ` Eu sunt Grasu` mi-a spus el ranjind `Mneata...?` sugestiv nume, ma gandeam. `Ahaa esti timid` si m-a impins dintr-o data cu capul de masa. Am tipat fiindca lovitura imi provocase o durere cum rar am simti, si banuiam ca mi-am spart capul. El s-a ridicat si l-a intrebat pe tipul cel de la bar `Cine e asta care-i cu A.I.? ` a intrebat `Nus..` a raspuns omul linistit. `Ei atunci, ar fi bine sa plece` si l-a luat pe A. de un picior, l-a tarat pana la usa si i-a dat drumul pe scari. Eu, in genunchi, cautam ceva cu care sa ripostez insa uriasul m-a apucat si pe mine de o mana si mi-a aplicat acelasi tratament, dupa care a aruncat pe noi hainele injurandu-ne furtunos `...tu-va...`.

`Cine canta?` am intrebat surprins `Orchestra` a raspuns el plictisit `Orchestra?` am izbucnit eu in ras `unde mai incape si orchestra in camera asta?` El a desfacut sticla, a asezat lingurita deasupra paharului si mi-a spus `Pune o bucata de zahar` `Unde?` `Pe lingurita` mi-a raspuns el nerabdator. Am facut ce mi-a cerut si el a dat foc zaharului turnand in acelasi timp lichidul verzui din sticla si sporind astfel flacara; cand zaharul s-a topit si lichidul mai ardea inca mi-a spus `Bea repede` eu am dus paharul la gura si l-am baut dintr-o data. Bautura aveam cel putin 70 de grade si am simtit taria ei pana in talpi. Stomacul imi amortise si ca o reactie inchisesem ochii si ii strangeam ca in fata unui dezastru, in gura aveam un gust aromat de anason, potentat de ceva foarte amar care m-a dus cu gandul la pelin. A. a inceput sa rada amuzat `Ti-a placut?` m-a intrebat pe tonul unui medic care face experimente `Nu` am raspuns eu fara sa-mi fi revenit fizic `Ma asteptam` mi-a raspuns si a repetat ritualul si pentru el, doar ca reactia lui s-a rezumat la un `ahh` scurt. `Ce e?` am intrebat eu aratandu-i din ochi sticla `Absint` mi-a spus el linistit `Zana Verde` am soptit eu `Exact` a spus el si si-a aprins o tigara. `Eee...tare` am remarcat eu sincer `Asa e prima data` m-a asigurat A. profesional `sa o luam incet cu el` a continuat. M-am asezat mai comod pe canapeaua aceea noduroasa `Ce e acest loc?` am intrebat eu curios `Un bar prietene ` mi-a raspuns A. ingaduitor `Al cui, unde?` am continuat eu ` La marginea orasului, al unui fost inginer` mi-a raspuns el laconic `Observ ca eviti sa imi explici` am concluzionat eu cu repros in glas. El s-a asigurat ca nimeni nu ne asculta, gest care m-a facut sa zambesc, dupa care s-a asezat mai aproape de mine si a inceput sa-mi vorbeasca pe un ton misterios `Patronul e inginer, fost membru de partid si informator al Securitatii. L-au prins cu smecherii pe santier si l-au concediat. El a deschis aici si vinde Absint inainte ca el sa fie legalizat. Nu-ti pot spune unde se afla, e regula. Toti clientii o respecta, barul nu exista decat pentru cei care stiu de el asa ca te rog sa nu spui nimanui. ` Si daca cineva incalca regula?` `Daca se intampla....` si a tacut sugestiv  `nu va avea ocazia sa o faca si a doua oara` m-a asigurat el sever. `Tu esti un client fidel, sa inteleg` `Da, vin des.` Mintea mea  stimulata de alcool incepea sa caute solutii, adunam toate amintirile drumului si calculam timpul...in zadar. Intre timp A. reluase procesul si m-a indemnat din priviri sa golesc din nou paharul, ceea ce am si facut incercand sa mai descopar ceva din compozitia lichidului care nu mai avea un efect asa de puternic asupra mea. Am luat in mana sticla si am mirosit bautura; anasonul persista dar sesizam si alte plante, eticheta era in limba germana asa ca nu am reusit sa citesc decat` Artemisia absinthium` denumirea unei plante probabil. `Aceasta e zana verde din pahar` am murmurat eu `cat ai baut din ea?` l-am intrebat `Hmm... nu mai stiu` `E adevarat ca te inspira?` `Multi sustin ca da ,asupra mea nu a avut acest efect` mi-a raspuns el golind din nou paharul `Absintul le-a fost muza unor scriitori ca Rimbaud si Hemingway, unor pictori ca Picasso si Degas, dar si piaza rea pentru Van Gogh.`am inceput eu discursul `Cunosc, cunosc...`m-a intrerupt el plictisit si mi-a mai preparat un pahar, pe care l-am baut fara sa mai fiu poftit.Am lasat capul pe spate, am inchis ochii si...

Usa care al carei scartait m-a facut sa rosesc, pentru ca speram ca oriunde am intra sa fim discreti, uitasem ca in compania lui A.I. acest lucru e imposibil. Un val de fum de tigara,miros de alcool si mancare mi-a napadit nasul, incat am fost nevoit sa-mi acopar fata cu manusa. Lumina stricata a lampilor cu petrol (?!) care atarnau din tavanul jos, dezvaluia un bar scurt, patronat de un personaj foarte gras, cu plete unsuroase, transpirat, pe care sortul de bucatarie abia il cuprindea si care lustruia un pahar scuipand in el si apoi stergandu-l cu o carpa soioasa. In fata lui pe taburete de diverse inaltimi stateau indivizi dubiosi; in spatele lui pe pe rafturi se insiruiau sticle cu bauturi al caror nume obscur nu-mi spunea nimic. Peretii erau lambrisati cu un lemn al carui culoare nu mai putea fi ghicita intrucat, peste tot atarnau tablouri tablouri proaste, reproduceri nefericite ale lui Rembrandt si caricaturi, patate si afumate. Aceasta camera, fiindca nu putea fi numita sala, era umpluta cu mese din diverse tipuri de mobila, la care stateau barbati si femei care, fie beau din parahare speciale un lichid verzui si vorbeau cu glas scazut intre ei, fie jucau carti si injurau tare si inventiv. `Bun venit in viata!` mi-a urat A. si din doi pasi era langa bar, scuturand mana grasului si indicandu-i o stica de pe raft. Eu, stupefiat de acesta atmosfera specifica secolului XIX, priveam fetele tuturor si incercam sa imi dau seama ce fel de local este acesta. A., cu un pahar in mana mi-a facut semn sa merg la bar. Iesind din conul de umbra al usii, am observat ca toti ochii erau indreptati spre mine, fapt ce m-a facut sa rosec din nou. `Unde suntem?` l-am intrebat eu pe A., enervat de situatie `Intr-un local.` mi-a raspuns el vesel `Lasa glumele A., eu vreau sa plec, nu pot sta intr-un asemena loc.` si m-am prefacut ca plec `Hei, dom ` profesor` m-a tras el inapoi de maneca `Renunti? Stai sa bem un pahar` mi-a soptit astfel incat vecinii nostri sa nu auda `Unde` am intrebat scos din sarite `toate mesele sunt ocupate?` am raspuns eu suficient de tare incat privirile sa-mi fie din nou dedicate. `Iti recomand sa vorbesti mai incet.` mi-a spus el calm `Nu vrem probleme` m-a avertizat `Singura mea problema este ca m-ai adus aici.` am replicat eu indignat de linistea lui. S-a aplecat peste bar si i-a soptit ceva pletosului care, desi il asculta ma analiza atent cu ochi mici si tulburi, incuviintand din cap. `Sa mergem` mi-a spus A. preocupat si el l-am urmat printre mese uitandu-ma curios la fetele clientilor si observand ca erau fie muncitori la fabrica de cherestea (dupa cum indica firma de pe salopetele decolorate si mirosul de rasina), fie borfasi si hoti marunti, cu tatuaje pe maini si lanturi groase de tinichea la gat. In capatul camerei A. a tras o perdea pe care nu o observasem si m-a pomenit intr-o alta camera, mai mica dar la fel de prost luminata. Moblierul, daca poate fi numit asa, era compus dintr-o canapea lunga cu arcurile iesite, acoperita cu o patura murdara si o masa scunda si ingusta. A. si-a dezbracat haina, a aruncat-o pe canapea si m-a indemnat din ochi sa fac la fel. I-am imitat gestul putin nemultumit de tratamentul la care era supusa haina mea. `Bani` mi-a spus el intinzand palma, eu am scos cateva bancnote si i le-am intins fara sa protestez. El a iesit si eu m-am asezat incercand sa caut un loc in care arcurile sa nu-mi intepe coastele. S-a intors peste putin timp cu o sticla de marime medie, doua pahare ciudate, doua lingurite plate si un bol zagriat in care se aflau cuburi de zahar brun. La un moment dat un acordeon a inceput sa cante acompaniat de o voce, buna trebuie sa recunosc:

`Sous le ciel de Paris
S'envole une chanson
Hum Hum.... `

N-am reusit insa sa gasesc raspunsul fiindca A.I mi-a declarat scurt si mandru `Am sa-ti inapoiez sacoul, sa stii` `Nu e nevoie, pastreaza-l` i-am spus parinteste `Nu, nu. Ti-l inapoiez de indata ce-mi cumpar si eu un palton, trebuie sa primesc bani pentru un tablou` a continuat el sigur `Si chiria?` l-am intrebat eu fara sa iau in seama tonul serios `Si chiria da...uitasem` a soptit el `Am sa platesc si chiria, imi cumpar si palton, si culori, si panza, vreau sa ma apuc de lucru in mod sistematic.` am zambit ingaduitor pentru ca stiam textele pe de rost. Nu se tinea niciodata de cuvant. Sacoul nu mi l-a mai inapoiat, palton nu cred ca are nici acum, in ce priveste culorile, cu siguranta nu si-a cumparat iar pe avizierul de la camin e trecut drept restant. Banii, in caz ca i-a primit de undeva, i-a cheltuit pe vin si tigari, sau pe un chef zgomotos care s-a terminat, ca de obicei, la sectia de politie. `La facultate ai mai fost?` l-am intrebat sever `Nu` mi-a raspuns sec ` Locul meu nu e acolo, ma cert mereu cu profesorul de pictura, e diletant` a continuat manios `N-ai sa treci anul.`l-am anuntat pe un ton oficial `Mi se falfaie` mi-a raspuns si a izbucnit intr-un ras nebunesc. In strada a constatat ca haina ii e mare dar s-a consolat cu faptul ca in felul acesta pare mai voinic `Hai, sa prindem ultimul tramvai` m-a tras de maneca si a inceput sa alerge prin zapada proaspata. Tramvaiul gol ne-a purtat o vreme huruind si clantanind din sine, incat aveam senzatia ca se va rasturna. `Hai` mi-a facut A. semn si a sarit din tramvai inainte ca acesta sa se fi oprit. Am coborat si eu linistit, si cu mainile in buzunare am analizat zona. Case joase si mohorate, care pareau construite direct din mormanele de zapada,se aliniau de-a lungul strazii. Iluminatul public era compus din doua becuri slabe, aflate la mare distanta unul de altul, a caror lumina crea mai degraba confuzie. `Unde mergem?` am intrebat eu nesigur `Ai sa vezi` mi-a spus si a aruncat o privire semaforului defect. Nu mi-a ramas altceva de facut decat sa il urmez pe strazi nepavate, pe langa garduri paraginite din care rasarea cate un caine fioros, care parea atat de flamand incat ne-ar fi mancat pe amandoi. Eu ma feream speriat, dar A. trecea pe langa ei si injura soptit de sfinti.Pentru el stradutele nu mai aveau mistere si aveam chiar impresia ca merge cu ochii inchisi. La o portita s-a oprit, si-a rotit privirea in jur si ma intrebat `Ai bani?` `Am`, am raspuns ingrijorat de zona in care ne aflam `Bine, intra` si fara alta vertisment m-a impins aproape in portita care s-a deschis singura. Am  ramas acolo ascultand, asteptand, pe cineva, ceva.Pe langa mine A. a trecut vijelios si a inceput sa urce, din cate imi dadeam seama, dupa sunetul pasilor o scara de lemn. In capatul scarii mi-a strigat incet, tainic `Unde esti?` aici am raspuns eu pe acelasi ton `Hai urca, e frig.` am urcat si eu, numarand treptele in gand si incercand sa-mi dau seama unde eram. `Mai repede!` ma indemna el frecandu-si palmele inghetate `Unde suntem? l-am mai intrebat odata `Acum afli` mi-a raspuns vesel si a deschis o usa...