Parcurg repede coridoarele. Se deschid usi, incep sa iasa studenti si profesori `Buna ziua`, multe saluturi carora le raspund zambind jovial. Simt o imensa bucurie, as vrea sa-i imbratisez pe toti, sa ma bucur de tineretea lor, de...naivitatea lor. Sunt in fata Universitatii, e 15:05, imi aprind o tigara si o fumez tacticos si disciplinat, marca mea preferata. Zambesc continuu,zambesc din toata fiinta mea, le zambesc florilor din razoare si frunzelor de nuc, ii zambesc pasarii care canta in limba ei neinteleasa pe o ramura. Plec. Astept tramvaiul, e cald si in statie o femeie isi apostrofeaza copilul care nu mai are rabdare ` Stai cuminte, uite, te vede nenea...` si arata spre mine. Copilul ma priveste o clipa si izbucneste in ras, rad si eu din toata inima, mama ne priveste nedumerita pe amandoi. Vine tramvaiul, ma urc. Ei raman, micutul imi face cu mana, ii raspund. Tramvaiul parca zboara, nu-mi dau seama cand am ajuns acasa. Cobor si ma indrept alene spre magazin, ` Alimentara` scrie deasupra (in cinstea trecutelor vremuri). Intru, miroase a lamaie si a cafea proaspat macinata. Vanzatorul ma abordeaza vesel `Sa traiti dom' profesor, cam rar pe la noi. Cu ce va servim?` `Buna ziua nea' Mitica, o sticla de lapte as vrea` ` Ati nimerit tocmai bine, de dimineata l-au adus` Imi da sticla, platesc `Multumesc. La revedere` ` Sanatate dom' profesor` Hmm ...totdeauna am crezut ca maniera asta de a saluta `sanatate` e nepotrivita. De ce sa-i urezi unui om sanatate devreme ce nu e bolnav? Urc in lift si apas butonul cu numarul 3; masinaria porneste cu zgomot si ma duce...acasa. Bag cheia in usa, o invart de doua ori, se aude un `clat` si intru. Ma izbeste o caldura sufocanta, las genata si deschid toate geamurile apartamentului. Aerul ma invioreaza, imi schimb constiincios costumul cu un trening comod si ma asez in fotoliul meu negru. Casa mea...locuiesc aici din timpul facultatii, il imparteam cu trei colegi si am ales sa il cumpar dupa ce am absolvit. Cu doua camere, comod, aproape de Universitate, intr-o zona acceptabila. Am imprumutat bani de la tata cu promisiunea de a-i returna de indata ce voi fi `cineva mare` l-am cumparat si renovat, am achizitionat mobila noua si cu bun gust. Mi-e foame. Cercetez frigiderul dezamagit, sunca, oua, rosii, si laptele pe care l-am cumparat acum. Un pahar de lapte si un sandwich vor fi de ajuns pentru moment. Mananc linistit, revin in fotoliu si aprind o noua tigara. Fumez de cativa ani buni, am inceput pentru ca era la moda, fumam din lipsa de bani cele mai rele tigari. Mi se parea interesanta faptul de a scoate rotocoale de fum pe gura, si acum ma uit fascinat la el. E ca si cum ai scoate un duh fara sa ai o lampa sau ca si cum ai produce tu insuti fumul acela, mi se pare ca el iese din piept purtand cu sine toate nelinistile care ne ineaca si ne ingreuneaza suflarea. Treptat am inceput sa fumez tigari de calitate, mai ales dupa ce m-am imprietenit cu studentii straini care spre deosebire de mine aveau bani. Acum nu fumez decat tigari de import pe care mi le furnizeaza un amic. Imi intind picioarele si mainile in acelasi timp, ma ridic: 17:10. Merg in baie, dau drumul la apa in cada alba, e rece. Mai astept. Apa calda incepe sa curga cu zgomot, privesc fascinat cum se aduna si se misca. Ridic capul, oglina e pe perete si eu in ea. Sunt acolo, imi va buzele arcuite si carnoase, imi vad sprincenele ingrijite, si parul saten inchis, tuns scurt si nasul care mi s-a parut mereu mare si urechile,...toata fata. Mi se pare ca nu m-am mai vazut de mult timp, ochii au o culoare mai inchisa; clipesc, mi se pare. Imi mangaii barba deasa si neagra, ar trebui sa ma rad. Am uitat de apa; cada e plina si apa incepe sa curga pe jos, ca o iedera care vrea sa se extinda.Ma dezbrac si ma asez in cada, pielea se relaxeaza , las capul pe spate, inchid ochii mintea imi alearga. Sunt in desert, e o caldura morbida....
duminică, 28 februarie 2010
joi, 25 februarie 2010
miercuri, 24 februarie 2010
Ma uit din nou la ceas, 12:30, e tarziu si trebuie sa ajung la Universitate. Ma ridic, deschid fereastra, inauntru navaleste un aer pur si iute care risipeste fumul; lumina orbitoare a soarelui imi inunda ochii, ii inchid si simt cu imi incalzeste pleoapele obosite si grele. Ma imbrac incet si fara chef, ba chiar ma enervez cand observ o cuta pe camasa, o schimb dar sunt prost dispus. Plec. Ma intalnesc in scara blocului cu vecina de la etajul doi ` Buna ziua Domnule `...ar vrea sa imi spuna pe nume dar nu il stie asa ca ezita `Buna ziua Doamna`, ii fac si eu jocul desi ii cunosc numele. O femeie mare, cu par rosu si mirosind vesnic a parfum prost si ieftin care imi rascoleste stomacul, mereu are sacose de carat si ...de unde o fi invatat ca ea trebiue sa salute prima barbatii? Vad tramvaiul...alerg si miscarea ma invioreaza, picioarele mele par sa se bucure, simt pulsatiile regulate ale inimii si caldura in obrajii care probabil s-au inrosit. M-am urcat, respir. Ar trebui sa alerg mai des, oricum nu am alergat dupa prea multe lucruri pana acum. Ma asez, in fata mea o batrana care se uita pe fereastra, ma uit si eu, vad cladiri care par sa se deplaseze in acelasi timp cu tramvaiul. S-a oprit. Se urca o tiganca batrana imbarcata colorat, cu cercei mari de aur si batic verde turcoaz, se tine cu mana de bara de sprijin din fata mea. Ma priveste insistent, are ochi albastri inexpresivi la prima vedere. Ma uit la ea indiferent, privirile ni se intalnesc, nu clipesc, ma simt ca in jocurile acelea copilaresti in care ne chinuiam sa ne privim fix fara sa clipim. Incepe sa imi placa jocul acesta. Se apropie de mine, tramvaiul huruie asurzitor, soarele patrunde din plin pe fereastra, o vad pe batrana ca prin vis, se dezechilibreaza si e gata sa cada, isi revine, e in fata mea, se apleaca, ma priveste fix in strafundul ochilor. Ma retrag, ii simt respiratia si mi se pare ca ii aud bataile inimii, simt o anxietate, imi vine sa o imping la o parte dar nu pot schita un gest. M-a parlizat, am impresia ca a trecut o vesnicie de cand si-a fixat pupilele dilatate in ale mele, incep sa ma usture ochii: nu spune nimic, o fi nebuna si eu...` Matale ai ochi magici frumosule` imi spune baba cu un pronuntat `h` inaintea fiecarui cuvant. Zambesc ironic. Batrana e ghicitoare. `Mda` ii raspund ` Nu radea matale frumosule, ca baba a vazut multe la in viata ei si matale esti om insamnat` Ma prefac interesat `Ei nu mai spune, si asta ce inseamna?` `Asculta ce spune baba, matale ai de trecut o cumpana mare` As vrea sa rad in hohote dar nu vreau sa ii stric avantul. Tramvaiul se opreste, batrana imi arunca o ultima privire si se repede pe usile deschise. Nu mai apuc sa o intreb nimic. Toata lumea se uita atent la mine si mai ales la ochii mei, nu stiu cum sa fac fata valului de ochi care vor sa vada cu ce sunt `insamnat`. Am ajuns, ma ridic repede si cobor un nor de praf imi provoaoca un stranut care imi zguduie plamanii. Traversez, sunt in fata Universitatii, 13:10. Imi aprind o tigara si o savurez cu gandul la batrana din tramvai, incep sa imi pun intrebari despre ochii mei, ma uit in geamul usii de la intrare si caut un semn. Nimic, am ochii clari si caprui inchis, nimic neobisnuit. Scutur din cap sperand sa alung gandul, imi indrept gulerul camasii negre, ridic o spranceana si intru. Strabat repede si preocupat culoarele chiar daca nu sunt nici grabit, nici preocupat. Pantofii mei suna gol pe marmura alb-negru lustruita, e pustiu. Sunt in amfiteatru. Aproape plin, imi asez geanta pe scaun, imi deschei mansetele camasii, imi scot ceasul, imi pun ochelarii, ma asez `Buna ziua` Mi se raspunde anemic `Buna dimi...` restul cuvantului se pierde in murmurul general. Tusesc. Se face liniste si eu pastrez aceasta liniste un moment ca sa imi adun gandurile; batrana e aici, in fata mea, inchid ochii, ma doare capul. `Am vorbit data trecuta despre....`
` Non, je ne regrette rien` Vocea lui Edith Piaf suna tipator. Din gura imi iese un fuior albastru de fum care se risipeste timid in lumina blanda a rasaritului. Savurez aroma puternica a tutunului si incerc sa imi imaginez componenta...hmm...tutun bun, iasomie poate, merisor, flori de cires, ... nu mai reusesc sa disting, ce simturi limitate.Medicul mi-a recomandat sa nu mai fumez. Ce stie el?N-a fumat niciodata, n-a baut niciodata, cine stie, poate n-a iubit niciodata. S-a lipsit de atatea si atatea experiente supreme care iti trezesc si iti incanta simturile, care te ametesc, te invaluie, te umanizeaza, i-am si spus de altfel. `Domnule doctor, cunoasteti probabil ca eu am o parere distincta de cea publica in legatura cu profesia dumneavoastra, insa nu despre asta vreau sa vorbesc acum in primul rand pentru ca ar merita o discutie aparte si apoi pentru ca va asteapta o multime de pacienti (care o fi originea acestui cuvant?). Revenind, vreau sa va spun domnule ca nu sunteti uman. Nu, nu, dati-mi voie sa termin, sunt dipus sa va ascult parerea la final. Asadar nu sunteti uman, si iata de ce: sunteti de acord ca omul inainte de a fi dulgher, profesor, artist, medic, este un soi de animal si ca doar devenind ceva ajunge sa-si depaseasca conditia. Ei, pana la acest punct al devenirii este condus eminamente de simturi, el vietuieste, nu TRAIESTE. O distinctie la care tin foarte mult. Vietuieste spuneam, miroase, gusta, pipaie, vede ,aude, in sfarsit se deplaseaza si celelalte, dar nu se gandeste ca marul pe care il molfaie multumit si tamp este o minunata creatie a naturii, nu se preocupa in legatura cu forma lui, nu ii estimeaza diametrul. Din cate stiu, cand cineva vi se adreseaza cineva in calitate de pacient (?!) va comunica tot ceea ce este legat de viata lui primordiala, ce mananca, ce bea, ce fumeaza, cati parteneri sexuali are, ma rog totul, desi sinceritatea este relativa. Comunicandu-va acestea va face partas la existenta lui intima. Cum puteti, in aceasta situatie domnule sa ii spuneti, nu mai fuma, sau nu mai bea, mananca cu masura fiindca acestea iti ruineaza sanatatea cand stiti ca ele fac parte din existenta lui si sunt indispensabile? Acum, bineinteles veti argumenta ca e vorba de sanatate si pana la urma de existenta respectivului. Nu e valabil, domnule doctor, pentru ca o viata santaoasa si goala nu valoreaza nimic. Nu fumati, desigur, pentru ca va temeti de un eventual cancer, nu consumati alcool in cantitati mari pentru ca asta v-ar afecta ficatul, nu mancati decat cu grija si putin, aveti partener sexual stabil, ma rog, aveti o viata sanatoasa. Dar de unde stiti ca fiind beat viata e mai colorata, ca sunteti mai fericit, ca experimentand placerile cu alte femei nu sunteti mai barbat? Nestiind acestea nu sunteti uman.` Si nu mi-a raspuns asa cum as fi vrut `Domnule, va multumesc pentru aceasta minunata lectie de filosofie sau ce va fi fiind dar ma asteapta alti pacienti. La revedere!` Am plecat putin descumpanit si furios. Un idiot, un frustrat, un...medic. E ora 12, Edith Piaf nu mai canta, tigara s-a stins.Mi-e cald. Mi-e sete. Mi-e lene. si...cel mai important, `Je ne regrette rien`.