`Data trecuta am vorbit despre problemele esteticii. Precizam atunci ca obiectul esteticii este frumosul artistic. Utilizand acest termen general am subliniat si multiplicitate de probleme care pot interveni si ne-am edificat asupra acestora. Cursul de astazi va trata metodele esteticii, sau mai bine zis valoarea normelor in estetica.` ma ridic de la catedra lunga si strabat podiumul pana la fereastra cu pasi egali, si mers drept. Mi-e cald. Soarele straluceste si fantana arteziana din curte arunca stropi de apa carora lumina le ofera culori vii. Ce....frumos... Se aud murmure in spatele meu,  se plictisesc. Tusesc. Se face liniste din nou. ` Inainte de a incepe vreau sa va prezint acest manual de Estetica al profesorilor D.T si R.A, si scot din geanta mea o carte consistenta cu un titlu pompos si cu o imagine lugubra pe coperta. Brusc, gandul imi zboara la frumusetea stropilor de apa...Am decis! ` Sau...mai bine dragii mei sa lasam literatura de specialtate ( zambesc ironic) si sa trecem la frumos, la frumosul din jurul nostru` si spunand acestea, las sa cada cartea in cosul de gunoi plasat inestetic langa usa. Se aude un `Oauuuu...` general si un fluierat, aplauze. Zambesc vesel si astept sa se potoleasca zgomotul, imi incrucisez mainile pe piept, departez picioarele, ridic o spranceana si imi plimb privirea pe fetele mirate sau vesele ale studentilor. Unii se gandesc poate ca am inebunit, altii ca vreau sa bravez sau poate nici nu sunt profesor, lucru care ma incita la o explicatie. ` Vad pe fetele dumneavoastra mirare, neincredere, dezamagire, e..firesc dragilor, e chiar normal. Sigur, va intrebati ce m-a determinat sa fac acest gest sau daca sunt indreptatit sa il fac, daca ...hmm..am voie sa fac acest lucru, cred ca aceasta e formula pe care o utilizati dumneavoastra de obicei. Ei, voi fi sincer; eu nu mi-am pus aceste intrebari cand am aruncat cartea la gunoi, si nu o fac nici acum. Insa pe dumneavoastra nu va pot lasa cu nelamuriri. Pentru mine viata ,dragilor ,e un dar, cel mai pretios pe care ni-l poate oferi natura; problema e simpla: Ce facem cu acest dar? Stiti, de obicei cand primesc un cadou care nu imi place zambesc, multumesc, ma prefac magulit si...il asez intr-un loc in care stiu ca nu voi cauta si care nu imi starneste interesul...in valiza de vacanta sa spunem, fiindca nu o voi folosi decat atunci cand plec. Cand primesc insa un cadou care imi place sau pe care mi l-am dorit in mod special, atunci imi iau ragazul de a-l analiza, de a-i verifica utilitatea, de a-l privi si de a ma bucura de prezenta lui. Mai presus de toate ma gandesc cum sa-l pun in valoare, cum sa fac sa nu-l risipesc, cum sa fac sa-i prezerv fumusetea. Iata eu nu stiu care vor fi consecintele gestului meu anterior dar sunt convins ca le voi afla si fireste ca le voi suporta, insa dumneavoastra trebuie sa intelegeti ca frumosul, esteticul, uratul, grotescul, nu sunt reprezentate cel mai bine in carti, in literatura, in maculatura pana la urma ci...in viata.` Tacere, tac si ei, tac si eu. Inima imi zvacneste cu putere si creierul pare sa mi se fi eliberat de ceva ingrozitor, cobor si ma plimb printre randuri cu mainile in buzunarele pantalonilor, deschid o fereastra, imaginea fantanii revine, o pasare tipa asurzitor. `In fiecare dintre noi se gasesc acestea, de noi depine cum actionam ca ele sa se manifeste, dragilor` Ma uit la ceasul de pe perete, s-a terminat cursul. Strabat cu pasi rari distanta pana la catedra, imi inchei mansetele camasii, imi iau ceasul elvetian de o precizie uimitoare, primit de la o fosta iubita frantuzoaica, Yvonne, unde-o fi acum? Imi iau geanta `Dragilor, va astept data viitoare la curs si nu uitati sa va ganditi: Voi ce faceti cu cadourile care va plac? La revedere!` Si plec aruncand o privire victorioasa cartii din cosul de gunoi.