' Razi...` a constatat el amar `razi dar...e adevarat` s-a ridicat atunci si fara sa ma intrebe si-a luat o tigara din pachetul meu `Asa cum ma vezi` continua el contemplativ `fara haina de iarna, cu o singura camasa pe care o am de mai bine de un an, mancand pe unde apuc si mereu pe datorie, fara bani si fara casa, m-a amenintat administratorul cu evacuarea daca nu platesc chiria, uite asa eu sunt fericit.` a concluzionat el deschizand larg bratele. A suflat fumul si prin firele lui subtiri m-a privit sever `Eu, flamand, insetat, infrigurat, dator tuturor, fara sa stiu unde ma culc si unde am sa ma trezesc, eu prietene, sunt fericit! Tu insa...esti...gol.` a continuat A. dramatic. Am avut atunci un sentiment de revolta si de tristete, insa nu am avut timp sa ripostez `Nu, asculta-ma` si dintr-o miscare s-a asezat in genunchi in fata mea `ce faci tu aici singur, ce ai facut tu toata viata? Ai citit, ai invatat, si...pentru ce? Te-ai intalnit vreodata cu Aristotel, cu Locke sau altul...ai dat mana cu ei, le-ai vorbit?` astepta un raspuns, eu nu eram in stare sa il dau; nu a citit o carte niciodata, vorbea incalcit franceza, declama sub imboldul lui Bacchus versuri dezlanate ale unor poeti obscuri, picta foarte rar si foarte bine, canta noaptea pe strada variante obscene ale unor romante cunoscute, era peste tot si pe nicaieri si mai presus de toate, era fericit. `Vezi?` mi-a spus `deschide acum o carte si raspunde-mi.` s-a ridicat hotarat si m-a intrebat `Ai ceva de baut?` `Ceai, apa..` am rspuns eu absent `Ceai` a decis el `Serveste-te te rog, uite ceainicul acolo...` a baut linistit o ceasca de ceai, mestecandu-l parca si plesnind din limba. `Sa mergem` mi-a spus intr-un final `Unde, A.?` si ca si cum s-ar fi asteptat sa il intreb `Sa cautam` mi-a soptit cu un glas nou, nemaiauzit `Lasa misterul, A., ce sa cautam?` am abandonat eu lupta ` Un leac pentru tine` `Tii neaparat sa vorbesti in parabole?` `Nu.Tin neaparat sa vii cu mine.` Glasul lui suna asa de imbietor si cald incat m-am imbracat, i-am dat si lui A. un sacou si am pornit. Si in lift, fixand cu privirea neonul chior ma intrebam `Ce-am facut eu cu viata mea?`
luni, 26 aprilie 2010
vineri, 23 aprilie 2010
sâmbătă, 17 aprilie 2010
duminică, 11 aprilie 2010
Oare o iubesc sau...hmm...nu? Ma amgesc, o amagesc si pe ea? Ploua violent si greu si vantul aduce stropii in casa `Inchide fereastra` imi spune. O inchid si cu manile in buzunare privesc o vreme cerul. `Unde esti? ` ma intreaba melancolic, surad `Aici` `Ba nu, esti cumva...departe...aiurea..stiu eu` `Sfidez fizicul spui tu` `Fara cuvinte mari !`ma apostrofeaza ea hotarat. Sta acum sprijinita cu mana de biblioteca si studiaza coperta unei carti ` Lumea ca vointa si reprezentare` citeste ea ironic `si, e vointa sau reprezentare?` intreaba pe un ton sarcastic. Eu incrucisez mainile pe piept si ii raspund `Asta sa-mi spui tu, dupa ce citesti` rade amuzata `Eu?` `Tu, de ce te miri?` `Pentru ca eu nu vad rostul acestor carti care pretind ca pot sa-ti vorbeasca despre viata, cand viata e ceva atat de personal...Auzi, vointa, reprezentare...prostii` declara ea scarbita. Intotdeauna a avut aceasta atitudine fata de carti si mai ales fata de filosofie; nici o explicatie pe care am incercat sa o ofer nu a avut efect `Prostii...` concluziona ea dupa ce eu epuizam toate argumentele personale. Asaza cartea inapoi si ofteaza `Mi-e frig...` imi spune. Ma apropii si ii imbratisez trupul care pare ca se topeste in bratele mele. Ea inchide ochii si ma saruta tandru, dintii ei musca usor din buza mea superioara. Deschid ochii si ii vad fruntea alba, sprancenele si pleoapele care mi se par de o frumusete ciudata. Sarut insetat ochii, nasul, obrazul, lobul fin al urechii si gatul. Pielea ei miroase minunat, nu e parfum, e ceva care ma infioara si ma inebuneste. Ea inclina capul si inteleg ca trebuie sa continui. Imi descheie discret nasturii de la camasa si imi cuprinde spatele, palmele ei calde ma mangaie incet. Buzele mele le cauta nerabdatoare pe ale ei si intalnirea se sfarsete intr-un sarut.Ea merge cu spatele spre pat, eu o urmez vrajit fara sa imi dezlipesc gura de gatul ei; buzele ei imi saruta marunt pieptul, inca un pas si...
Ma trezesc si ma uit la ceas: 19:00. Nu mai ploua, ma ridic, ma imbrac si asezat in fotoliu aprind o tigara. Ea doarme linistita, cu umarul dezvelit sicu parul rasfirat pe perna alba, ma duce cu gandul la iele si mai ales la jocul lor. Poti inebuni daca le vezi dansand, se spune. In ce o priveste, simpla prezenta e suficienta. Suflu puternic fumul si imi amintesc cum ne-am cunoscut...
joi, 1 aprilie 2010
O privesc in ochi ametit de un sentiment ciudat. Simt ca femeia aceasta imi apartine, ca as putea sa merg cu ea pana la capatul lumii si sa stam acolo amandoi, sa ii explic de ce nu are filosofia un limbaj mai accesibil, sa ii povestesc ce s-a intamplat la Universitate, sa-i privesc chipul scaldat in ultimele raze ale soarelui si sa ma sarute vesnic asa cum o face acum. `Imi e sete` sopteste impersonal. Ma uit grabit in toata camera; nu am nimic de baut. `Hmm...apa?` intreb eu incurcat `Apa` raspunde ea ingaduitoare. Ma duc in bucatarie si deschid fereastra. Aerul ma racoreste,beau insetat un pahar de apa si revin in camera cu un pahar pentru ea. `Multumesc` imi spune abia gustand din el. S-a cuibarit din nou in fotoliu si pare asa de mica.Tigara s-a stins si filtrul atarna stingher pe marginea scrumierei. Cerul s-a intunecat si norii dau semne de ploaie, vantul s-a intetit si matura strazile acum pustii si triste. Ea tace, eu tac. Imi e nesuferita tacerea acesta, plina de mistere care-mi rascolesc simturile. Pe cer doi porumbei zboara disciplinati, sunt atat de liberi, ma gandesc. Pe ei nu ii macina nici tacerea, nici spatiul, nici vorbele...nimic. Cand, in istoria omenirii, a devenit tacerea asa de incomoda? In ce moment au ajuns oamenii sa taca in modul acesta dureros, stiind ca s-ar putea spune atatea lucruri, stiind ca s-ar putea comunica atatea? Cand s-au suparat oamenii pe cuvinte? Primii stropi lovesc strada lasand urme neuniforme. Incep ropote violente si infricosator de sonore. Ma uit la ceas, 14: 30, si e atat de intuneric afara. Apa de pe trotuare curge spre canal, neagra si maloasa, purtand cu sine tone de pasi, si mari, si mici, si tone de vorbe aruncate de trecatori, si sute de priviri, si zeci de glasuri de copii, si un singur zambet: al meu. Fiindca eu zambesc, si ma uit ca un invins la puhoaiele de apa murdara si ma gandesc cat purifica apa. Imi doresc acum un firicel de apa macar, care curgand prin mine sa ma curete, sa ma inunde, sa ma reinvie. `Ploua?` intreaba ea. Tresar surprins, am uitat ca e aici `Da` raspund eu grav `Aha`. Intorc spatele ploii si o vad pe ea in fotoliu, cu picioarele ghemuite si mainile incrucisate, privind tabloul de pe perete. `Iti place ploaia?` ma intreaba ea desi stie raspunsul `Da` raspund eu formal `E frumoasa, dar pe mine ma intristeaza` surad amar `ploaia zic` continua ea cu gandul in alta parte `e frumoasa, e asa ca o...hmm ca o maicuta` `Ca o maicuta?` raspund eu crezand ca glumeste `Da, am vazut odata, demult, cand eram mica, o maicuta pe strada, era asa de frumoasa in straiele ei sobre incat m-am gandit imediat la ploaie` Ma asez in genunchi in fata fotoliului si astept sa revina la mine din amintiri. `Stii poezii?` intreaba copilareste `Sa nu spui ca nu stii, voi intelectualii stiti` ma avertizeza `Stiu` raspund incantat `Imi spui?` `Ce?` ma prefac eu `Poezii` taragana ea raspunsul `Sa vedem` disimulez eu... ea isi incruciseza degetele cu ale mele si asteapta serioasa `Iti place Nichita?` intreb `Mda, imi place orice spui tu`
Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
declam eu cu intonatie. Ea zambeste hoteste si ma saruta lacom pe buze. `Ma iubesti tu?` intreaba ea cu glasul plin de nostalgie. O iubesc?...