luni, 8 martie 2010

Sunt in desert, e o caldura morbida, in jurul meu numai nisip galbui cu irizatii albe; dune nesfarsite si halucinante care imi provoaca disperare. Sunt singur si soarele imi incalzeste tot corpul, sunt desculti si mi-e sete, cumplit de sete. Merg cu greu, unde? nu stiu, inainte. Nisipul imi arde talpile si soarele pare ca si-a sporit caldura, incep sa alerg sperand ca voi scapa de el. Obosesc repede, cad in genunchi, mi-e sete, framant nisipul cu mainile, il iau in palme si il privesc risipindu-se printre degete. Imi rotesc privirea in jur, nisip, nisip, nisip, caldura imi arde pielea care s-a inrosit si ma doare. Incerc sa ma ridic si ma prabusesc la loc, imi scot camasa si razele soarelui imi biciuiesc spatele si bratele. Ah, sunt asa de singur, si mai ales,...mi-e atat de sete incat as bea...  apa rece, intr-un pahar aburit pe care il vad acum in fata ochilor. Intind mana, nu il pot lua, si e acolo si mie imi e atat de sete, buzele mele tremura. Ma tarasc in genunchi si mai intind mana tremurand din tot corpul, daca as bea macar o picatura.... Gura  mi-e atat uscata incat ma ustura, pieptul pare sa-mi explodeze, picioarele par sa-mi fie inghitite de nisip, mainile imi tremura, pe frunte am siroaie. Nu-l pot lua, si e atat de aproape, strig o injuratura cu toata forta care mi-a mai ramas. Nici un raspuns , nici macar ecoul. Inchid ochii, ametesc si  cad cu fata in jos pe nisipul care mi se pare acum o lava, deschid ochii si incep sa plang ca un copil. Plang in hohote si nisipul imi absoarbe instantaneu lacrimile. Inchid din nou ochii si astept ceva, sa ma inghita pamantul, sa ma topeasca soarele, sa ma sufoce nispul, sa...mor. Deschid din nou ochii, sunt sub apa. O prima reactie, targ apa in piept in loc de aer, scot capul la suprafata si tusesc. Sunt ametit si dezolat, ies din baie, iau halatul si beau un pahar de apa incet, fara garba, savurand fiecare inghititura. Aaah ce sete mi-a fost. Revin in camera, ma asez in fotoliu si aprind o tigara, prin ferestra deschisa patrunde vantul care imi mangaie fata. Ahhh ce bine ca nu e cald. Imi privesc rafturile cu carti printr-e rotocoale de fum si gestul de astazi imi revine in minte. Zambesc involuntar. Nu am primit nici o veste, nu s-a  aflat probabil in `mediul academic`  dar stiu ca nu va trece multa vreme pana  ce stirea va strabate facultatea si poate chiar Universitatea. Vad deja figurile uimite sau consternate ale diversilor profesori, care discuta indignati si cu emfaza. Ma intereseaz mai ales reactiile celor doi D.T si R.A; unul mic de statura prost imbarcat, mereu aprobandu-l pe R.A care e inalt, sufera de obezitate si accentueaza `r` in toate cuvintele. Mereu mi-au parut o asociere stranie, mergand pe culoare si sosotind afectati. In sasi activitatea lor nu mi-a starnit niciodata interesul iar cand mi s-a spus ca va trebui sa predau din manualul lor, ceva din mine s-a revoltat, revolta care a explodat astazi. Dincolo de toate aceste, ceea ce ma ingrijoreaza cu adevarat este parerea profesorului R.S; in primul rand pentru ca sunt asistentul lui si ia-si putea pune in pericol reputatia si poate chiar postul. Imi incrunt sprincenele si casc. Intind mana si apas  pe buton. Edith Piaf incepe sa cante:

"Johnny, tu n'est pas un ange
Ne crois pas que ca m'derange
Jour et nuit je pense a toi
Toi tu te souviens de moi...."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu