`

 Fredonez si eu vesel..., mereu mi-a placut Edith Piaf, vocea ei iti patrunde in suflet si in creier, debrodeaza de iubire, de tristete si de durere. Ecoul melodiilor ma urmarese uneori zile in sir, le aud, le simt ca si cum ar face parte din mine. Inchid ochii, simt o oboseala si as vrea sa dorm, casc prelung. Suna telefonul...nu ma misc, mai suna odata, ma ridic incet,fara chef si raspund ` Alo` `Alo, dragul meu, tu esti?` E profesorul R.S., mana incepe sa imi tremure pe receptor si nu pot scoate nici un sunet. ` Alo, dragul meu, profesorul R.S. sunt. Alo` ` Dda, buna ziua domnul profesor` `Buna ziua, dragul meu, ce bine ca te gasesc, am o chestiune importanta de discutat cu dumneata.` ` Spuneti domnule` ` Nu, nu dragule, as vrea sa ne vedem daca timpul iti permite` ` Sigur, ati vrea sa vin la Universitate, sau...` `Nuuu, nu la Universitate.` Imi raspunde grabit, a aflat bineinteles, vestile circula. ` Atunci, unde?` ` Dragule, cunosti cafeneaua aceea cocheta de langa parcul T.?` ` Da` `Minunat atunci, eu voi fi acolo intr-o ora, contez pe dumneata. La revedere` Si inchide inainte sa ii pot raspunde. Asez receptorul in furca si oftez. Ma duc desigur, trebuie sa imi asum responsabilitatea pentru faptele mele, si apoi, se va hotara soarta mea. Imi trec mana peste barba nerasa. Ma gandesc sa ma rad, ma uit la ceas...nu mai am timp. Ma imbrac in costumul negru, iau o camasa alba, pantofi negri lustruiti, un pachet nou de tigari, ma privesc pentru ultima data in oglinda si pornesc. In strada constat ca mi-am uitat ceasul, privesc in sus. Nu ma mai intorc. Ma indrept spre statia de tramvai zornaind cheile in mana, cumpar bilet si astept. Sunt singur, rareori trec masini iar trotoarele sunt goale. Ma urc in tramvaiul aproape plin in care miroase a parfum dulce si a naftalina. Ma tin de bara de sprijin si impins si calcat pe picioare ajung in cele din urma la destinatie. Arat jalnic. Scot batista si imi curat pantofii, imi indrept sacoul si camasa. Simt o neliniste puternica, as vrea sa aprind o tigara dar ma abtin, nu se cade sa apar in fata profesorului cu tigara aprinsa. Merg stangaci pe o alee care  pare ca nu se mai termina. Ma opresc in fata unei cladiri care numai `cocheta` nu poate fi. Are poate 50 de ani de cand a fost construita si e acoperita de iedera verde  incat abia se zareste firma ` Olahus.Cafenea`, urc nesigur scarile maturate si intru.  Fumul de tigara e des ca o panza si ma impiedica sa imi dau seama daca e vreo cunostinta la mese, ma uit dezolat in jur si il vad pe profesor stand la o masa, langa geam. Imi  face semn. Cativa pasi si sunt acolo. Se ridica si imi intinde mana pe care o strang timid. Nu pot intelege ce ma face sa-mi pierd siguranta in prezenta acestui om si sa devin docil. Il privesc vrajit. Are peste 60 de ani chiar daca varsta l-a scutit de semne vizibile, are doar riduri de expresie  si ochi blajini. Cu palaria lui gri si costumul de aceeasi culoare, cu papionul negru si mustacioara subtire ,pare din alta lume. Mi-e cald dar ezit sa ma dezbrac. Ma priveste prin fumul aromat de pipa. ` Dragule, poate ti-e sete. Da-mi voie` si ridica doua degete iar partonul burduhos isi face loc cu greu printre mese si i se adreseaza ` Ordonati dom' profesor, ce sa fie?` `Gica, o sticla de vin as vrea` si ii face semn sa se aplece, dupa care ii sopeste la ureche` dar stii, din cel pastrat in crama ta` desi nimeni nu  il poate auzi. ` Pentru dumneavoastra orice, dom profesor` Si dispare grabit spre tejghea.` Teribila caldura, nu crezi dragule?` ` Mda` Soptesc eu in timp ce siroaie imi curg pe frunte. Ma ridic, imi scot sacoul si il asez pe spatarul scaunului. Ma asez si astept. Profesorul trage puternic din pipa si priveste pe freastra cu vedere spre parc. Incep sa misc nerabdator dintr-un picior, tic de care nu am putut scapa niciodata si care imi tradeaza emotiile. Ma uit si eu pe geam. Profesorul tresare de parca s-ar fi trezit din somn ` Sa ma ierti dragule, te-am chemat aici si eu.. in sfarsit` Aseaza pipa pe masa si ma priveste in ochi ` Nu vreau sa-ti jignesc intelectul spunandu-ti de ce te-am chemat. Dumneata, stiai ca ceea ce ai facut astazi va ajunge si la mine, esti prea inteligent ca sa nu te gandesti la asta.` ma simt stanjenit si nu stiu  ce sa spun ` Nu te-ai gandit insa, ca eu stiam ca asa vei face` deshid ochii mari, el rade `Da, dragule, stiam ca asa va fi` clipesc repede, nu se poate.