duminică, 28 februarie 2010

Parcurg repede coridoarele. Se deschid usi, incep sa iasa studenti si profesori `Buna ziua`, multe saluturi carora le raspund zambind jovial. Simt o imensa bucurie, as vrea sa-i imbratisez pe toti, sa ma bucur de tineretea lor, de...naivitatea lor. Sunt in fata Universitatii, e 15:05, imi aprind o tigara si o fumez tacticos si disciplinat, marca mea preferata. Zambesc continuu,zambesc din toata fiinta mea, le zambesc florilor din razoare si frunzelor de nuc, ii zambesc pasarii care canta in limba ei neinteleasa pe o ramura. Plec. Astept tramvaiul, e cald si in statie o femeie isi apostrofeaza copilul care nu mai are rabdare ` Stai cuminte, uite, te vede nenea...` si arata spre mine. Copilul ma priveste o clipa si  izbucneste in ras, rad si eu din toata inima, mama ne priveste nedumerita pe amandoi. Vine tramvaiul, ma urc. Ei raman, micutul imi face cu mana, ii raspund. Tramvaiul parca zboara, nu-mi dau seama cand am ajuns acasa. Cobor si ma indrept alene spre magazin, ` Alimentara` scrie deasupra (in cinstea trecutelor vremuri). Intru, miroase a lamaie si a cafea proaspat macinata. Vanzatorul ma abordeaza vesel `Sa traiti dom' profesor, cam rar pe la noi. Cu ce va servim?` `Buna ziua nea' Mitica, o sticla de lapte as vrea`  ` Ati nimerit tocmai bine, de dimineata l-au adus` Imi da sticla, platesc `Multumesc. La revedere` ` Sanatate dom' profesor` Hmm ...totdeauna am crezut ca maniera asta de a saluta `sanatate` e nepotrivita. De ce sa-i urezi unui om sanatate devreme ce nu e  bolnav? Urc in lift si apas butonul cu numarul 3; masinaria porneste cu zgomot si ma duce...acasa. Bag cheia in usa, o invart de doua ori, se aude un `clat` si intru. Ma izbeste o caldura sufocanta, las genata si deschid toate geamurile apartamentului. Aerul ma invioreaza, imi schimb constiincios costumul cu un trening comod si ma asez in fotoliul meu negru. Casa mea...locuiesc aici din timpul facultatii, il imparteam cu trei colegi si am ales sa il cumpar dupa ce am absolvit. Cu doua camere, comod, aproape de Universitate, intr-o zona acceptabila. Am imprumutat bani de la tata cu promisiunea de a-i returna de indata ce voi fi `cineva mare` l-am cumparat si renovat, am achizitionat mobila noua si cu bun gust. Mi-e foame. Cercetez frigiderul dezamagit, sunca, oua, rosii, si laptele pe care l-am cumparat acum. Un pahar de lapte si un sandwich vor fi de ajuns pentru moment. Mananc linistit, revin in fotoliu si aprind o noua tigara. Fumez de cativa ani buni, am inceput pentru ca era la moda, fumam din lipsa de bani cele mai rele tigari. Mi se parea interesanta faptul de a scoate rotocoale de fum pe gura, si acum ma uit fascinat la el. E ca si cum ai scoate un duh fara sa ai o lampa sau ca si cum ai produce tu insuti fumul acela, mi se pare ca el iese din piept purtand cu sine toate nelinistile care ne ineaca si ne ingreuneaza suflarea. Treptat am inceput sa fumez tigari de calitate, mai ales dupa ce m-am imprietenit cu studentii straini care spre deosebire de mine aveau bani. Acum nu fumez decat tigari de import pe care mi le furnizeaza un amic. Imi intind picioarele si mainile in acelasi timp, ma ridic: 17:10. Merg in baie, dau drumul la apa in cada alba, e rece. Mai astept. Apa calda incepe sa curga cu zgomot, privesc fascinat cum se aduna si se misca. Ridic capul, oglina e pe perete si eu in ea. Sunt acolo, imi va buzele arcuite si carnoase, imi vad sprincenele ingrijite, si parul saten inchis, tuns scurt si nasul care mi s-a parut mereu mare si urechile,...toata fata. Mi se pare ca nu m-am mai vazut de mult timp, ochii au o culoare mai inchisa; clipesc, mi se pare. Imi mangaii barba deasa si neagra, ar trebui sa ma rad. Am uitat de apa; cada e plina si apa incepe sa curga pe jos, ca o iedera care vrea sa se extinda.Ma dezbrac si ma asez in cada, pielea se relaxeaza , las capul pe spate, inchid ochii mintea imi alearga. Sunt in desert, e o caldura morbida....


Un comentariu:

  1. Nu doresc sa ma intind in afirmatii, de aceea analizand si realizand o sinteza a 'afirmatiilor' existente in cuprinsul acestui blog, interesante si revigorante in acelasi timp, nu pot decat sa apreciez la rangul de arta fiecare cuvant. 'Marturisesc recunoasterea imaginii...mirosul noptilor reci in contrast cu urmele fumului de tutun ramase in spatele pasilor, ridicandu-se din dreptul mainii drepte, singur, coborat in complexitatea cognitivitatii mele in ritmul melodiilor ce imi determina mersul, sobru, neatent,mereu in acelasi mod, neschimbat, in afara de timp.'
    semnat,
    mesteru' Cimpoy

    RăspundețiȘtergere