In mod cert am ajuns din nou in barul acela misterios, fara ca eu sa-mi dau seama pe care din strazile intortocheate si intunecoase ne aflam. Din momentul in care s-a deschis usa m-am asteptat sa fim aruncati afara de uriasul din seara precedenta, dar spre surprinderea mea nimeni nu ne-a luat in seama. La mese, aproape aceeasi oameni, jucand carti, fumand si consumand lichid verzui, asa incat A.I. i-a soptit barmanului cateva cuvinte ``magice``, i-a indicat o sticla de pe raft si ne-am indreptat spre separeu. Locul era curat si nu se mai vedeau semnele luptei. Ne-am asezat pe canapeaua incomoda, am aprins cate o tigara, din pachetul meu evident pentru ca prietenul meu nu avea niciodata. A turnat in doua pahare vodka, am ciocnit si am baut. Lichidul tare imi ardea gura si gatul intr-un mod placut. Simturile mele in schimb erau in alerta si din timp in timp aruncam o privire prin perdeaua care ne servea drept usa.`Pe cine cautai la galerii?` m-a intrebat A. ca si cand ar fi continuat o discutie. `Pe cine?` am raspuns eu surprins `Da, pe cine cautai?` `Pe nimeni...ma plimbam...` `Uite ce e, te cunosc, firea ta de intelectual nu te-ar lasa sa pierzi timpul cu plimbari de la un capat la celalat al orasului. Prin urmare...` mi-a explicat e simplu si s-a asezat mai bine pentru a ma asculta. Eu mi-am mai turnat un pahar de vodka si l-am baut inchizand ochii si gandindu-ma cat de disperat am alergat eu dupa...nimic, si cat de usor m-am lasat prada imaginatiei mele. `Haide pui de Socrate,spune-mi ce ti se intampla.` m-a indemnat el nerabdator. Mi-am aprins o tigara si am tras din ea pana ce gura mi s-a umplut de fum aromat, pe care l-am suflat incet ca si cum m-as fi temut sa nu tulbur un duh. `Iti amintesti`am inceput eu zambind `de expozitia de fotografie la care m-ai invitat odata?` A.I. era surprins, nu-si amintea evident, nu-si amintise nici atunci de vreme ce nu venise `Ddaa..` mi-a raspuns el desi nu stia despre ce vorbeam `Tu nu ai venit dar eu am intrat si am vizitat galeria.Era multa lume, si mi-a atras atentia o fotografie a unui batran care fuma o pipa, si in timp ce o analizam s-a apropiat de mine o...fata` mi-am dat seama atunci ca rostisem cuvantul fata cu o nostalgie adolescentina `Si am conversat putin` am scurtat eu povestea tusind pentru a-mi drege vocea `Ei si?` ma incuraja prietenul meu vizibil dezmagit fiindca se astepta probabil la o poveste tumultuoasa, eventual presarata cu zmei si printese. `Si atat!` am incheiat eu enervat, nu stiu din ce motiv.`Cine era fata?` a continuat A. interogatoriul `Hmm...autoarea fotografiilor.` `Nume?``Pai..nu stiu...` am declarat eu si am inceput sa rad rememorand discutia mea cu ea `Adica ai vorbit cu ea si nu te-ai prezentat?` m-a apostrofat el cu o falsa ingrijorare `Cum arata?` `Era...frumoasa` am spus eu stins pentru ca o aveam parca in fata ochilor si nu o puteam descrie. Ma simteam ca atunci cand vrei sa vorbesti despre o culoare,o vezi,o analizezi, simti ca iti transmite ceva, dar nu poti spune decat `rosu` `negru` `alb` pentru ca ea vorbeste de la sine si nu are nevoie de purtatori de cuvant.`Frumoasa...da` si si-a mai turnat un pahar pe care nu l-a baut ci l-a asezat pe masa, asteptand parca sa se intample ceva cu el. `Era inalta?` `Nu prea` `Avea parul lung?` `Mda, sa zicem` `Culoare?` `Saten inchi` `Ochi?` `Doi` am raspuns eu amuzat de stilul oficial in care incerca A.I. sa ma faca sa imi amintesc `Culoare?` a continuat el fara sa acorde atentie rasului meu `O culoare care iti umple sufletul, o culoare in care poti vedea miezul pamantului si copilaria soarelui...``Hei, hei`m-a intrerupt el ` la subiect,culoare?``Cel mai clar negru pe care l-am vazut` `Ocupatie...adica da, e...artista, daca...sigur.` Am continuat sa-mi fumez tigara, in mod straniu fara sa ma gandesc la ea `Avea o voce placuta?` `Hm...da, o voce de copil maturizat prea repede`` Vorbea corect?` `Evident.` `A plecat fara sa te mai asculte?` `Da, de unde stii?` am intrebat eu inecandu-ma cu fumul pe care uitasem sa-l mai suflu `Ea e!` a zambit prietenul meu si a baut paharul cu satisfactia unui om care a descoperit un nou continent. `Care ea?` am inceput eu calm.In momentul in care trebuia sa primesc o explicatie, o mana de femeie a dat perdeua la o parte si in spatiul nostru a patruns o fetiscana draguta,cu parul neingrijit, imbracata sumar, pe fata careia machiajul strident avea deja cateva zile si care ne-a salutat cu un `...Na seara`. Eu ma-m ridicat in picioare si am salutat-o la randul meu sub privirile ironice ale lui A., care dupa o scurta analiza si cu un dezgust fin intiparit pe chip a intrebat-o `Ce vrei?` `A intrebat daca nu jucati carti?` a spus fata indrazneata `Cine a intrebat?` a continuat prietenul meu accentuand pe `cine`. `Baietii.` a raspuns ea simplu, fara sa relizeze exprimarea gresita `Mai ales de matale a intrebat.` a completat ea privindu-ma cu niste ochi obositi dar care in alte circumstante ar fi fost chiar frumosi. `Si cine sunt baietii astia ai dumitale?` am intrebat-o eu impulsionat de spiritul meu didactic `Baietii de la masa...` mi-a raspuns ca si cum era evident cine erau `Atunci spune-le baietilor de la masa, ca le multumesc pentru invitatie,dar nu stiu sa joc carti si ca..` `Tu esti cu N. sau cu care esti?` m-a intrerupt A. adresandui-se fetei `Cu N.,da``In cazul asta cred ca ar fi bine sa jucam`mi-a soptit el entuziast `spune-i ca la urmatorul joc venim, sa ne anunti` i-a spus fetei `Hai apas-o!` a indemnat-o el brutal `Ce maniere, ce limbaj...` am remarcat eu surprins `O carpa.` m-a lamurit el `Cine e N.? De ce trebuie sa jucam carti cu el? Eu nu stiu sa joc si nu vreau sa mai am parte de alte probleme.``Vei afla.` `Nu. Eu plec` si grozav de indignat am inceput sa ma imbrac decis ca nu voi mai experimenta alta bataie `Incearca numai` mi-a spus A. `nu vei iesi de aici, cel putin nu viu, drumul pana la usa trece pe langa masa lor si nu iti doresti ca N. sa creada ca nu vrei sa joci cu el.`

Dezamagire,ciuda, mirare, s-au perindat prin inima mea. `` Tare te mai grabesti domnule profesor.`` mi-a spus el gafaind si intinzandu-mi mana pe care abia am atinso.``Nu arati prea bine...`` m-a examinat el cu un aer preocupat ``Multumesc, la fel!`` i-am raspuns eu intrigat ``Unde mergem?`` m-a intrebat ``Mergem? Nu mergem nicaieri impreuna.`` ``Doar n-o sa-mi spui ca mai esti suparat pentru ce-a fost aseara?``` Nuuu, chiar iti multumesc...`` i-am raspuns eu ironic ``Haide, n-a fost vina mea, nu stiam ca se va intampla asa...crezi ca mie imi place cum arat? Asta e viata, nu ce te invata pe tine Aristotel.`` ``Asta e viata ta, nu a mea. Viata e ceva personal prietene, si nu toata lumea o traieste asa cum faci tu.`` A meditat cateva secunde fixand cu privirea culorile semaforului ``Foarte rau,pierd ce-i mai bun din ea``. Mi-am dat seama atunci ca pentru A.I. viata este ceva facil,gratutit si eventual infinit. Am zambit ``Ce faci pe aici? Unde mergeai?`` l-am intrebat in timp ce ne deplasam pe trotuarul scaldat in zapada ``Euuuu, nu stiu sigur ce caut pe aici, azi dimineata m-a trezit vatmanul si am mers in camin, sa dorm, sa ma spal...de unde? Baietii avusesera o seara mai `boema` si nu era loc asa ca am mers la Universitate si am dormit in magazia de sevalete.`` am inceput sa rad in hohote de inocenta cu care povestea ``Unde?`` ``In magazia de sevalete, cel putin e mai cald decat in camin si destul de comod si...nu e prima data.`` in mod bizar ma inveselea puterea lui de a uita si de a trata orice intamplare cu o lejeritate rar intalnita.``Adica ai mai dormit in magazie?`` un nou acces de ras ``Sigur ca da, am dezvoltat un sistem de intrare infailibil`` mi-a declarat mandru ``si am si un pat minunat, o masa, ma acopar cu invelitoarele panzelor, nu ma deranjeaza nimeni.`` ``Si ai dormit pana la ora asta?`` mi-am verificat ceasul si am constatat ca era ora 21 si m-am gandit instantaneu la orele petrecute in fata galeriei, la asteptarea mea prosteasca si infantila, la timpul pierdut, la cursurile pe care trebuia sa le recuperez la Universitate, la minciuna spusa profesorului.``Pai..da`` mi-a raspuns el simplu ``tu ce faceai aici?`` m-a intrebat cu o curiozitate nedisimultata. Ce as fi putut sa-i raspund, ca sunt un prost, ca astept ceva ce nu va veni niciodata, ca in loc sa ma preocup de lucruri importante pierd vremea ca o domnisoara de pension visand himere? Ca vanez vant? ``Eu...am iesit, sa...ma plimb?`` am raspuns eu evaziv, `` Ciudat...sa traversezi orasul ca sa te plimbi.`` a remarcat A.I. M-am simtit rusinat de lipsa de veridicitate a motivului meu si ma asteptam la un adevarat interogatoriu, prietenul meu insa s-a multumit cu raspunsul meu si am parcurs o parte din drum impreuna, in tacere. El cu sacoul meu cu care se pare ca si dormise, sifonat si plin de praf, nebarbierit si cu urme de sange pe fata; eu neodihnit desi dormisem, infrigurat si facandu-mi reprosuri pentru atitudinea mea nejustificate si pentru imaginatia mea care ma adusese intr-o asemenea situatie ridicola. ``Nu filosofa acum`` m-a apostrofat A.I. binevoitor `` mergem sa bem ceva?`` a continuat el simplu, fara ezitari si nu stiu de ce eu i-am raspuns in aceeasi maniera ``Da...``. Ceva imi spunea ca voi regreta aceasta decizie pripita.

M-am trezit speriat fiindca mi se parea ca ``prietenul`` nostru de la bar era cu mine in pat. Soarele pal de iarna lumina timid camera, aveam in gura un gust rau si o durere infernala de cap. Oglinda mi-a dezvaluit ca un oracol malefic, o fata tumefiata de peripetiile serii, ochi incercanati si rosii, buze vinete si crapate, urme de sange. Am facut din nou un dus si am cercetat bucataria in cautarea unui lichid acru care sa imi potoleasca setea, in lipsa acestuia m-am limitat la o cafea. Incercarea lui A.I. de a-mi arata ce este viata se dovedise a fi un semiesec, pe de o parte pentru ca, evident avusesem de suferit fizic, pe de alta parte pentru ca evenimentele imi provocasera o scarba ciudata. Singurul beneficiu era acela ca descoperisem o locatie, tainuita de ochii oamenilor obisnuiti, in care se practicau activitati ilegale si care mai avea ceva de oferit sub aspectul cunoasterii naturii umane. In mod cert nu ma puteam prezenta in starea aceea la Universitate, asa ca i-am telefonat profesorului R.S. ``Alo, buna ziua domnule profesor, sunt..`` ``Buna ziua dragul meu, te-am recunoscut.`` m-a intrerupt el vioi ``Am sunat fiindca nu voi putea tine seminariile astazi, daca ati putea sa...`` ``Ai vreo problema dragule?`` ``Dda, eu stiti...`` m-am balbait eu ``Te simti rau, gresesc cumva?`` ``Nu, am o migrena si...`` m-a inrosit la ideea ca il mintisem pe profesor ``Bine, bine dragule, ai grija de tine. Au revoire!`` ``Multu...`` si mi-a inchis.

Am respirat profund, aveam intreaga zi pentru mine.Am sarbatorit cu o tigara si gandul m-a purtat iar la...ea. Aproape ca o uitasem, aproape ca memoria mea o asezate intr-un loc intunecat ca pe o persona non grata, inima mea insa era in continuare rascolita de frumusetea si misterul ei. M-am imbracat si am alergat spre galeriile de arta impiedicandu-ma de mormanele de zapada, ciocnindu-ma de oameni, drumul mi se parea mai lung decat de obicei si nu stiu de ce aveam impresia ca ea ma asteapta si ca poate am intarziat. Ajuns acolo, sufletul meu s-a frant a nu stiu cata oara pentru ca galeriile erau inchise, pentru ca prin geamurile cladirii nu se vedea nimic, pentru ca ea nu ma astepta. M-am asezat pe scari si am asteptat, privind cu atentie fiecare femeie, fiecare fata care trecea pe trotuar, gandindu-ma ca oricare din ele poate fi ea. Se intunecase deja si ea nu aparuse, trecatorii se rarisera, masinile eviteau parca strada. Am renuntat dezolat la aceasta asteptare si am pornit incet pe strazi cu intentia de a merge acasa. Era frig si lovitura din frunte ma ustura, lovitura care nu ma impiedicase sa ies din casa. Ca un copil obraznic evitam cararea de pe trotuar si imi scufundam picioarele in zapada moale ca o prajitura, sperand ca asa voi merge mai incet si ca ea ma va putea striga, in cazul in care m-ar fi vazut. Ceva imi spunea ca, si ea se gandeste la mine, ca si ea ma asteapta ``Sunt un prost`` m-am razgandit eu inciudat. Imediat insa am auzit un strigat ``Hei, dom` profesor...`` Am crezut ca inebunesc de fericire, eram paralizat de bucurie. M-am intors pe jumatate si am vazut pe cineva alergand dupa mine....era A.I.

Capul ma durea ingrozitor si sangele imi siroia din nas, uimirea si furia ma stapaneau, intrerupte doar de gemetele lui A. Cu greu am reusit sa ma ridic bajbaind prin intuneric peretele cladirii si cu manseta camasii mi-am sters sangele `Te poti ridica?` l-am intrebat cu ciuda pe A. `Nu...eu stiu..nu` silabisea el tusind. Era frig si ninsoarea se oprise. Mi-am cautat paltonul si l-am imbracat, verificandu-mi buzunarele. A. intre timp satatea sprijinit cu spatele de perete si injura balabit, mangaindu-si nasul care se umflase din cauza loviturii. `Sa mergem` i-am spus `Stai..nu pot..` a intervenit el rugator `Uite ce e, daca vrei sa mai ramai n-ai decat, eu am plecat` l-am anuntat si i-am intors spatele sperand ca ma va urma, fiindca pe strada era un intuneric gros si eu nu stiam unde ma aflam. `Asteapta-ma` a soptit, eu mi-am incheiat paltonul si mi-am pipait fruntea care ,din cauza bunavointei grasului, isi dublase dimensiunile. El a trecut in fata mea si am auzit poarta scartaind. Incet, incet am inceput sa-mi recapat echilibrul si sa ma gandesc la cele petrecute, sa-mi pun intrebari si sa judec. Fara colabararea lui A., nu ajungeam la nici un rezultat asa ca am abandonat si mi-am dorit doar sa ajung acasa, sa ma spal si sa fumez o tigara. `Ce facem acum?` a intrebat prietenul meu `Mergem undeva sa bem un absint` i-am raspuns eu acid, enervat de intrebarea lui `Iarta-ma, nu credeam ca se va intampla asta`s-a disculpat el rusinat `Incheie-te la haina` i-am replicat eu taios `si mergi mai repede` am continuat strangandu-mi paltonul mai tare pe langa corp. Am parcurs acelasi drum ciudat si ne-am trezit in statia de tramvai, situatie care ne punea intr-o dilema fiindca tramvaiele nu mai circulau iar de taxiuri nu putea fi vorba intr-o asemnea zona. `E trei` i-am spus eu tare dupa ce mi-am verificat ceasul `Noaptea?` a intrebat el sincer `Tu ce crezi?` am replicat eu si am izbucnit in ras, el insa a analizat o vreme strada si a oftat preocupat `Cred ca nu aveam alta optiune decat sa mergem pe jos .` `Unde sa mergem?` `Acasa ` si a pornit grabit fara sa-mi mai ceara parerea. Frigul devenea mai pregnant si simteam cum sangele imi inghetase pe buze iar vantul imi ardea urechile incalzite de alcool si de evenimente. `Tigari mai ai?`a intrebat A.I., mai mult ca sa faca conversatie `Nu, le-am lasat amintire prietenilor nostri de la bar` am raspuns eu scuipand in zapada. `N-ai vrea totusi sa-mi spui cine erau?` am inceput eu interogatoriul `Cine?` `Cei de acolo`` Clientii unui bar` mi-a raspuns el laconic `Fii mai explicit!` am insistat eu linistit. El s-a oprit brusc, m-a privit in ochi si a soptit `Sunt oameni simpli, ca tine, ca mine...adica nu ca tine, fiindca tu esti intelectual,...ei ca mine... si oamenii au o pasiune comuna...` `Alcoolul` l-am intrerupt eu `Si asta, dar mai ales jocul de carti, care are ca miza banul`a completat el misterios `Noi nu am jucat, de ce am luat bataie?` am intrebat eu enervat `Ne-am aflat in locul nepotrivit la momentul nepotrivit` `Nu vrei sa stii din cauza cui` am replicat eu ironic si am continut sa merg. Am mers in liniste, calcand pe zapada moale pana la patru `La cinci se pun tramvaiele in miscare, ne oprim la urmatoare statie de tramvai` am decis eu grabind pasul. In statie mai erau cativa navetisti care ne priveau ciudat fiindca miroseam a alcool, A. si-a frecat energic fata cu zapada proaspata incercand sa se curete, i-am urmat si eu exemplul si am simiti din nou durerea. Tramvaiul a venit si ne-am urcat fara bilet, eram obosit si m-am straduit sa nu adorm pana acasa, A.I insa sforaia zgomotos si nu l-a deranjat faptul ca eu am coborat inaintea lui. In apartament, am facut o baie care m-a revigorat am blestemat seara aceea si am fumat, desigur, un pachet de tigari pana la rasaritul soarelui, dupa care am adormit.

...Si am incercat sa visez, asteptam ca absintul sa-si faca efectul (daca exista un efect) miraculos asupra mea, sa vina zana verde si sa ma poarte pe taramuri necunoscute. Reveria mi-a fost insa intrerupta de un amalgam de voci. Am deschis ochii insa moleseala care imi toropise trupul nu ma lasa sa ma ridic, `Ce se intampla ?` l-am intrebat pe A. care pandea din spatele perdelei ce ne servea drept usa `Scandal.` mi-a raspuns el entuziasmat `Cine?` `Ridica-te si vezi` mi-a replicat el, enervat probabil de faptul ca ii distrageam atentia de la evenimente. Cu multe eforturi am reusit sa ajung langa prietenul meu si tinandu-ma de el sa vad, prin ochiurile perdelei murdare, un grup de barbati care discutau aprins si condimentau discutia cu injurii obscene. Sala se mai golise intre timp iar orchestra pe care nu o vazusem inca nu mai canta, tipul de la bar privea scena scobindu-se in nas iar clientii ramasi s-au retras spre usa. `Sa-mi dai banii!` a strigat unul din barbati, destul de scund si slab catre unu altul, mai inalt si mai voinic. Acesta din urma, cu o grimasa ironica i-a articulat o palma peste fata micutului, incat s-a prabusit gemand. Un murmur general a strabatut camera. `Bani? Tu stii de la cine ceri bani?` l-a intrebat uriasul `Cine e?` am intrebat si eu vizibil curios `Shhh...taci` mi-a soptit ` A. ingrijorat `Si voi la ce va uitati?` a intrebat violent omul, moment in care usa s-a deschis si cei care erau acolo au iesit afara. Micutul s-a ridicat cu greu de jos si si-a sters firisorul de sange care ii curgea din nas `Banii mei ` a soptit el hotarat spre urias. Eu incepusem sa ma clatin si A. nu ma mai putea sustine, asa ca m-a impins pe canapea si a continuat sa urmareasca spectacolul. Eu nu ii mai vedeam pe cei doi dar le auzeam vocile ragusite `Am jucat cinstit` a continuat micutul insa argumentatia i-a fost intrerupta de rasul diabolic al interlocutorului sau `Ha, ha, ha,...tu ai jucat cinstit dar eu nu!` a declarat voinicul si i-a mai dat micutului doua palme, determinandu-l sa ia din nou contact cu podeaua nematurata. `Cine e asta?` am intrebat eu tare `Taci!` m-a intrerupt A. `vrei si tu o palma?` `De ce se bat?` am continuat eu fara sa-l iau in seama. Raspunsul a venit insa intr-o forma neobisnuita. Uriasul, care fara indoiala ma auzise, l-a pocnit pe A. prin perdea, proiectandu-l direct pe masa. Sticla s-a spart si un miros de anason m-a invaluit `Ce faceti voi aici?` a intrebat voinicul smulgand perdeaua si proptindu-si trupul maisv in tocul usii. Avea ochii verzi, o barba mare si incalcita iar jacheta din piele neagra abia-i cuprindea spatele. A. s-a rostogolit de pe masa ca un sac, plangand de durere si bolborosind ceva. Corpul meu nu ma mai ajuta asa ca asteptam neputincios asaltul uriasului care insa nu s-a produs, fiindca el l-a ridicat pe prietenul meu cu o singura mana de jos si a exclamat `Ooo, domnule pictor!` si i-a mai aplicat o lovitura in stomac, lasandu-l sa cada si intorcandu-se spre mine `Si dumneavoastra?` m-a intrebat ironic. Eu paralizat de teama, am clatinat din cap in zadar fiindca noul nostru amic mi-a oferit si mie cu o morbida generozitate un pumn in nas. `Avem haine scumpe.` a remarcat el scuturandu-mi paltonul `si bem absint` a continuat, calcand pe cuburile de zahar care scrasneau sub bocancii lui. `Pe domnul pictor il cunosc, dar nu stiu cine esti dumneata.` a rostit el calm asezandu-se langa mine si trecandu-mi un brat pe dupa cap, timp in care eu imi stergeam sangele cu manseta camasii. ` Eu sunt Grasu` mi-a spus el ranjind `Mneata...?` sugestiv nume, ma gandeam. `Ahaa esti timid` si m-a impins dintr-o data cu capul de masa. Am tipat fiindca lovitura imi provocase o durere cum rar am simti, si banuiam ca mi-am spart capul. El s-a ridicat si l-a intrebat pe tipul cel de la bar `Cine e asta care-i cu A.I.? ` a intrebat `Nus..` a raspuns omul linistit. `Ei atunci, ar fi bine sa plece` si l-a luat pe A. de un picior, l-a tarat pana la usa si i-a dat drumul pe scari. Eu, in genunchi, cautam ceva cu care sa ripostez insa uriasul m-a apucat si pe mine de o mana si mi-a aplicat acelasi tratament, dupa care a aruncat pe noi hainele injurandu-ne furtunos `...tu-va...`.

`Cine canta?` am intrebat surprins `Orchestra` a raspuns el plictisit `Orchestra?` am izbucnit eu in ras `unde mai incape si orchestra in camera asta?` El a desfacut sticla, a asezat lingurita deasupra paharului si mi-a spus `Pune o bucata de zahar` `Unde?` `Pe lingurita` mi-a raspuns el nerabdator. Am facut ce mi-a cerut si el a dat foc zaharului turnand in acelasi timp lichidul verzui din sticla si sporind astfel flacara; cand zaharul s-a topit si lichidul mai ardea inca mi-a spus `Bea repede` eu am dus paharul la gura si l-am baut dintr-o data. Bautura aveam cel putin 70 de grade si am simtit taria ei pana in talpi. Stomacul imi amortise si ca o reactie inchisesem ochii si ii strangeam ca in fata unui dezastru, in gura aveam un gust aromat de anason, potentat de ceva foarte amar care m-a dus cu gandul la pelin. A. a inceput sa rada amuzat `Ti-a placut?` m-a intrebat pe tonul unui medic care face experimente `Nu` am raspuns eu fara sa-mi fi revenit fizic `Ma asteptam` mi-a raspuns si a repetat ritualul si pentru el, doar ca reactia lui s-a rezumat la un `ahh` scurt. `Ce e?` am intrebat eu aratandu-i din ochi sticla `Absint` mi-a spus el linistit `Zana Verde` am soptit eu `Exact` a spus el si si-a aprins o tigara. `Eee...tare` am remarcat eu sincer `Asa e prima data` m-a asigurat A. profesional `sa o luam incet cu el` a continuat. M-am asezat mai comod pe canapeaua aceea noduroasa `Ce e acest loc?` am intrebat eu curios `Un bar prietene ` mi-a raspuns A. ingaduitor `Al cui, unde?` am continuat eu ` La marginea orasului, al unui fost inginer` mi-a raspuns el laconic `Observ ca eviti sa imi explici` am concluzionat eu cu repros in glas. El s-a asigurat ca nimeni nu ne asculta, gest care m-a facut sa zambesc, dupa care s-a asezat mai aproape de mine si a inceput sa-mi vorbeasca pe un ton misterios `Patronul e inginer, fost membru de partid si informator al Securitatii. L-au prins cu smecherii pe santier si l-au concediat. El a deschis aici si vinde Absint inainte ca el sa fie legalizat. Nu-ti pot spune unde se afla, e regula. Toti clientii o respecta, barul nu exista decat pentru cei care stiu de el asa ca te rog sa nu spui nimanui. ` Si daca cineva incalca regula?` `Daca se intampla....` si a tacut sugestiv  `nu va avea ocazia sa o faca si a doua oara` m-a asigurat el sever. `Tu esti un client fidel, sa inteleg` `Da, vin des.` Mintea mea  stimulata de alcool incepea sa caute solutii, adunam toate amintirile drumului si calculam timpul...in zadar. Intre timp A. reluase procesul si m-a indemnat din priviri sa golesc din nou paharul, ceea ce am si facut incercand sa mai descopar ceva din compozitia lichidului care nu mai avea un efect asa de puternic asupra mea. Am luat in mana sticla si am mirosit bautura; anasonul persista dar sesizam si alte plante, eticheta era in limba germana asa ca nu am reusit sa citesc decat` Artemisia absinthium` denumirea unei plante probabil. `Aceasta e zana verde din pahar` am murmurat eu `cat ai baut din ea?` l-am intrebat `Hmm... nu mai stiu` `E adevarat ca te inspira?` `Multi sustin ca da ,asupra mea nu a avut acest efect` mi-a raspuns el golind din nou paharul `Absintul le-a fost muza unor scriitori ca Rimbaud si Hemingway, unor pictori ca Picasso si Degas, dar si piaza rea pentru Van Gogh.`am inceput eu discursul `Cunosc, cunosc...`m-a intrerupt el plictisit si mi-a mai preparat un pahar, pe care l-am baut fara sa mai fiu poftit.Am lasat capul pe spate, am inchis ochii si...

Usa care al carei scartait m-a facut sa rosesc, pentru ca speram ca oriunde am intra sa fim discreti, uitasem ca in compania lui A.I. acest lucru e imposibil. Un val de fum de tigara,miros de alcool si mancare mi-a napadit nasul, incat am fost nevoit sa-mi acopar fata cu manusa. Lumina stricata a lampilor cu petrol (?!) care atarnau din tavanul jos, dezvaluia un bar scurt, patronat de un personaj foarte gras, cu plete unsuroase, transpirat, pe care sortul de bucatarie abia il cuprindea si care lustruia un pahar scuipand in el si apoi stergandu-l cu o carpa soioasa. In fata lui pe taburete de diverse inaltimi stateau indivizi dubiosi; in spatele lui pe pe rafturi se insiruiau sticle cu bauturi al caror nume obscur nu-mi spunea nimic. Peretii erau lambrisati cu un lemn al carui culoare nu mai putea fi ghicita intrucat, peste tot atarnau tablouri tablouri proaste, reproduceri nefericite ale lui Rembrandt si caricaturi, patate si afumate. Aceasta camera, fiindca nu putea fi numita sala, era umpluta cu mese din diverse tipuri de mobila, la care stateau barbati si femei care, fie beau din parahare speciale un lichid verzui si vorbeau cu glas scazut intre ei, fie jucau carti si injurau tare si inventiv. `Bun venit in viata!` mi-a urat A. si din doi pasi era langa bar, scuturand mana grasului si indicandu-i o stica de pe raft. Eu, stupefiat de acesta atmosfera specifica secolului XIX, priveam fetele tuturor si incercam sa imi dau seama ce fel de local este acesta. A., cu un pahar in mana mi-a facut semn sa merg la bar. Iesind din conul de umbra al usii, am observat ca toti ochii erau indreptati spre mine, fapt ce m-a facut sa rosec din nou. `Unde suntem?` l-am intrebat eu pe A., enervat de situatie `Intr-un local.` mi-a raspuns el vesel `Lasa glumele A., eu vreau sa plec, nu pot sta intr-un asemena loc.` si m-am prefacut ca plec `Hei, dom ` profesor` m-a tras el inapoi de maneca `Renunti? Stai sa bem un pahar` mi-a soptit astfel incat vecinii nostri sa nu auda `Unde` am intrebat scos din sarite `toate mesele sunt ocupate?` am raspuns eu suficient de tare incat privirile sa-mi fie din nou dedicate. `Iti recomand sa vorbesti mai incet.` mi-a spus el calm `Nu vrem probleme` m-a avertizat `Singura mea problema este ca m-ai adus aici.` am replicat eu indignat de linistea lui. S-a aplecat peste bar si i-a soptit ceva pletosului care, desi il asculta ma analiza atent cu ochi mici si tulburi, incuviintand din cap. `Sa mergem` mi-a spus A. preocupat si el l-am urmat printre mese uitandu-ma curios la fetele clientilor si observand ca erau fie muncitori la fabrica de cherestea (dupa cum indica firma de pe salopetele decolorate si mirosul de rasina), fie borfasi si hoti marunti, cu tatuaje pe maini si lanturi groase de tinichea la gat. In capatul camerei A. a tras o perdea pe care nu o observasem si m-a pomenit intr-o alta camera, mai mica dar la fel de prost luminata. Moblierul, daca poate fi numit asa, era compus dintr-o canapea lunga cu arcurile iesite, acoperita cu o patura murdara si o masa scunda si ingusta. A. si-a dezbracat haina, a aruncat-o pe canapea si m-a indemnat din ochi sa fac la fel. I-am imitat gestul putin nemultumit de tratamentul la care era supusa haina mea. `Bani` mi-a spus el intinzand palma, eu am scos cateva bancnote si i le-am intins fara sa protestez. El a iesit si eu m-am asezat incercand sa caut un loc in care arcurile sa nu-mi intepe coastele. S-a intors peste putin timp cu o sticla de marime medie, doua pahare ciudate, doua lingurite plate si un bol zagriat in care se aflau cuburi de zahar brun. La un moment dat un acordeon a inceput sa cante acompaniat de o voce, buna trebuie sa recunosc:

`Sous le ciel de Paris
S'envole une chanson
Hum Hum.... `