M-am trezit cu o durere de cap ingrozitoare, spatele imi amortise, imi simteam piciorele reci de si inautru era cald. Ceasul meu indica sase si jumtate. M-am ridicat, A.I. dormea inca, afara lumina isi facea loc dezvaluindu-mi pentru prima dat unde ma aflam. Fereastra neobisnuit de mare din spatele meu si acoperita de o perdea roz-portocaliu dadea spre o curte, nu larga, nici ingrijita asa cum o vedeam eu acoperita de zapada. Am ferit perdeaua si am incercat sa deschid fereastra care insa era fixata in cuie. Apoi mi-am amintit de ea si am strabatut camera cu pasi mari pana in bucataria unde nu se afla nimeni...doar parfumul. O tigara care se stinsese probabil singura pe buza scrumierei, ceasca de cafea pe jumatate bauta, fereastra inchisa prin care zaream aceeasi curte si inca o cladire vecina, darapanata, pe hornul careia iesea un fum saracacios. `Ciudat` gandeam `sa ne lase singuri in casa ei...` `Hai A. trezirea` am strigat eu hotarat si inainte de a primi vreun raspuns am si intrat in camera, mi-a imbracat haina, mi-au cercetat constiincios buzunarele si mi-am indreptat gulerul camasii. A. cu ochii deschisi privea ingrijorat decorul necunoscut. `Da, stiu, nu suntem la mine nici la tine...hai ridica-te, e tarziu` am raspuns eu unor intrebari pe care amicul meu nu apucase sa mi le adreseze. `Aoleu` sopti el ridicandu-se `Imbraca-te` i-am ordonat nerbadator. Cu miscari incalcite si patrunse de junghiuri, amicul meu s-a imbracat si am pornit spre usa. In holisor insa ochii i s-au abatut asupra propriilor tablouri si am vazut in ei o urma de mandrie amestecata cu speranta. Grabit sa ies i-am adresat numai un zambet si am deschis usa, am strabatut palierul si am coborat scarile parca urmarit de cineva. Modelul n-a fost preluat si de A. care se misca mai greu, fapt ce m-a intrigat `Hai odata A.` l-am apostrofat `Da va grabiti dom` profesor` m-a ironizat el fara a se sinchisi. Am deschis usa grea de la intrarea imobilului si am fost lovit de frigul dens, inrait parca. Mia-m adunat paltonul pe langa mine, am ocolit cladirea mare si am ajuns la poarta care ne schimbase cursul serii trecute. Tinand poarta deschisa pentru A., mi-am acordat cateva clipe sa memorez imaginea casei. O casa mare, cu parter la cer nu stiu cine locuia si etaj la care, judecand dupa perdele, locuiau doua persoane diferite. In partea stanga vedeam impolitetea mea de a nu aranja perdeaua dupa ce o ferisem, in drepata voseaua scorojita a ferestrelor si praful sticlei nu faceau locatarului o imagine prea buna. Inchizand poarta incet, cu grija, am spus cu o voce scazuta ` Scoate-ma de aici` privirea lui a m-a fixat o clipa apoi am pornit-o pe trotuarul ingetat si necuratat, el inainte schiopatand si pufnind, eu in urma cu capul ascuns in palton cu privirea pierduta si cu gandul la ea....

Tacere...penibila pentru mine. Tigara avea un gust ciudat...as fi vrut sa continui discutia despre filosofie pentru ca numai asta imi venea in minte. Ea fuma preocupata si sufla fumul copilareste `Imi cer scuze` zise foarte formal ` n-am deschis fereastra, la mine e cam mic...` si fara sa mai astepte raspuns deschise fereastra ingusta care aduse un aer rece si tonic. Eu am stins tigara incet indesnadu-o cu ciuda in scrumiera de portelan ` Nu m-am prezentat` am zis eu neobisnuit de tare. Gazda noastra si-a intors privirea spre mine dezvaluind ochii aceia care imi ramasera in fiinta inca de la prima noastra intalnire si in care acum simteam o usoara ironie `Eu sunt...` si i-am intins mana inclinandu-ma un pic. Ea a mutat tigara in cealalta mana, si mi-a intins o mana mica, alba dar destul de ferma si mi-a raspuns simplu `Incantata` fara insa a-mi dezvalui numele ei. Surprins de ceea ce numeam in mintea mea nepolitete am bagat mana in buzunarele pantalonilor si am zornait cheile casei mele care mi se parea asa departe, in alta tara, in alta lume. In loc sa profit pentru a o privi ma uitam tamp pe fereastra si ma gandeam ca trebuia sa vina doamna care se ocupa de menajul casei mele, ca avem probleme la Universitate... `E trei...si un sfert` a spus fata cascand prelung `Da, noi...ar trebui sa plecam` am raspuns eu intorcandu-i spatele si intrand in camera. A.I. dormea si arata rau la fata. `Dumneata esti insistent de felul dumitale?` am fost intrebat de fata care ma privea obosita, sprijinita de tocul usii cu mainile incrucisate la piept `Nu dar...este cazul sa ne retragem, am profitat suficient de bunavointa dumneavoastra. Sunteti intr-adevar foarte curajoasa si foarte...` nu am mai continuat, intimidat poate de zambetul ei copilaros `Mersi. ` mi-a raspuns simplu.`Haide A.`i-am soptit prietenului meu `te mai odihnesti la mine, trebuie sa plecam` el deschise ochii nedumerit, si mormai `Pai..da..hai...ca` Corpul insa nu-l prea ajuta si nici `masajul` primit la bar nu-l punea intr-o postura favorabila. Incercarile sale de a se ridica erau insotite de gemete. `Observ, fara mare efort ca A.I. nu va putea pleca acum` a afirmat tanara plictisita `Va sugerez sa fim practici` a continuat ea acoperind inca un cascat cu palma ` ramaneti aici pana la 5 cand incep sa circule tramvaiele, plecati unde vreti atunci.` eu in genunchi langa amicul meu am inteles ca alta solutie nu am si injuram in gand faptul ca nu pot sa plec macar eu `Sau...cata vreme te poti descurca si sigur esti liber sa pleci si acum` a continuat ea serioasa ` in mod cert A. nu va mai pati nimic la mine` a urmat asigurarea ironica. M-am ridicat decis sa plec, prezenta ei imi era imposibila, insuportabila parca. M-am apropiat de usa de tocul careia de sprijinea ea cu o atitudine calma de parca in casa erau doi cunoscuti, nu doua persoane gasite in curtea casei. Apropierea m-a facut sa-i simt parfumul, usor, fructat pus in valoare de mirosul tutunului prost. Ochii ei patrunsera parca in ai mei imi cauta parca in minte ceva, ma iscodea intr-un mod placut si ciudat. `E rece, v-ar deranja daca inchidem geamul ?` am intrebat eu prosteste ` Deloc` mi-a raspuns ea fara insa sa se miste. Eu m-am strecurat pe langa ea am inchis fereastra bucatariei si am aprins o noua tigara. Straniu...eu acolo, in casa ei, langa ea, incapabil sa-i spun ca mi-a ramas in minte de la galerie, ca mi-e draga. Eram obosit si o simteam, picioarele ma dureau vanataia de pe spate se zbatea. Mi-am cercetat ceasul: trei si jumatate, nu mai este mult pana la 5. Preocupat cu tigara nu am dat atentie faptului ca eram urmarit de tanara. Ea cu mainile in buzunarele pantalonilor ma privea interesata `Am...mai fumat o tigara` am spus eu ca sa nu tac `Esti obosit, ar fi bine sa te intinzi pe fotoliu pana la 5.` mi-a recomandat ea `Si dumneavoastra?` am intrebat eu politicos `Eu am sa aprind focul si mai am ceva treburi. Hai...` mi-a fcut ea semn cu capul spre camera. Ca un copil ascultator, m-am asezat pe fotoliu strangand din dinti urmarind cu gazda noastra isi suflecase manecile puloverului ei gros si pregatea focul cu dibacie.
Parea atat de matura si de frumoasa incat nu ma puteam abtine sa nu ma intreb ce varsta are si cum de locuieste singura. Somnul ma invinse insa....

`Si, il cunosteti pe A.I.?` am inceput eu conversatia pe un ton mai degraba indiferent `Da, il cunosc, il cunosc de la hmm...de la o expozitie de unde am cumparat mai multe tablouri.` mi-a raspuns ea vioaie. Pentru mine raspunsul a fost inedit pentru ca fiind prieten cu A. de atata timp, si cunoscandu-i modul haotic de a consuma ceea ce el numea viata, imi era greu sa cred ca picteaza atat de mult incat sa aiba si o expozitie. `Apropo, am uitat sa-i dau ceva pentru durere` si inmandu-mi prosopul cu care ma curata, a scos dintr-o cutie mica de carton doua pastile pe care i le-a strecurat prietenului meu in gura. `Asaa, te doare rau?` a revenit ea la mine `Nu` am afirmat eu simplu `Ai si vanatai mai vechi.` a observat fata calm `Da...` `Sunteti jucator de carti?` m-a intrebat ea curioasa `Nu...` am inceput eu sa rad `De ce, par?` a continuat eu `Sincer, nu, dar din cate banuiesc eu, bataie ati incasat la un bar din apropiere in care sa joaca carti.` `Asa e, cunoasteti localul?` am intrebat eu interesat `Mda, se poate spune si asa...` a evitat ea raspunsul `Gata, sper sa te simti mai bine.` si lunandu-si `articolele sanitare` a disparut din nou in baie. Eu m-am asezat mai comod si am aruncat ochii in jur, servindu-ma de lumina lampii care ramasese langa mine. Camera era destul de mare, inalta, cu doua ferestre mari cu vedere in strada. In afara de fotoliul pe care stateam eu si de canapeaua pe care se odihnea A., se mai aflau in camera o masa si un scaun, o soba de teracota maro langa care se afla un cos cu leme de fag. O usa despartea aceasta camera de un dormitor, probabil. Mobila parea de buna calitate, tapiseria curata, mocheta moale. Gazda noastra a reaparut in camera cu manecile puloverului rasfrante in sus `Nu dormi?` m-a chestionat ea `Nu pot, si apoi...` `Ce este, te doare ceva sau...?` s-a apropiat ea din nou `Nu, nu, dar stiti eu as vrea sa va multummesc...` am inceput eu sincer si incurcat ` ...nici nu stiu cum va numiti si dati-mi voie sa va spun ca sunteti foarte curajoasa...` `Dumneata fumezi?` m-a intrebat zambind distrata `Da.` Vino atunci la bucatarie, nu fumez in camera`. Eu m-am ridicat fara sa mai simt nici o durere si am urmat-o in bucatarie, o camera cam de marimea holisorului, simpul mobilata `Ceai sau cafea?` a intrebat ea `Nu va deranjati...` `Ei haide acum, spune.` `Cafea.` am raspuns eu rusinat pentru ca tanjeam dupa o ceasca de cafea buna, care sa ma revigoreze; a asezat un ibric cu apa pe aragaz si si-a aprins o tigara dintr-un pachet cu aspect si nume dubios si care mirosea rau, acelasi miros din holul de la intrare `Ia o tigara` m-a indemnat ea `Am si eu...` si am scos pachetul din buzunarul panalonilor pe care la lumina unui bec adevarat ii vedeam murdari, sifonati si rupti `Hmm...` a clatinat ea din cap `Fumezi tigari bune...` `Da...va rog...` am indemnat-o eu deschizand pachetul `Mersi, nu...` mi-a raspuns ea si deschizand usa unui dulapior suspendat a luat un pachet de cafea, o lingura dintr-un sertar si a preparat cafeaua tinand tigara in coltul gurii si clipind des din cauza fumului . `Cu zahar?` m-a chestionat in timp ce aseza doua cescute pe masa mica `Nu` `Deci, dumneata esti prieten cu A.I.` `Da, de mai mult timp...` `Si ati venit la bar sa...` continua gazda sa ma indemne sa povestesc. Eu am sorbit o gura de cafea si am inceput `De fapt nu astazi am venit prima data, am mai fost si in seara precedenta..` `Asaaa, ei...` `Am fost in seara precedenta lasandu-ma convins de A. ca trebuie sa vin, sa imi arate el ce este viata asa ca am venit am intrat in cladirea aceea dubioasa, am baut o sticla de absint si am fost agresati de un tip gras si barbos pentru ca ne uitam cum ia bataie altcineva...` am explicat eu fumandu-mi linistit tigara. Ea radea vesela sorbind cafeaua si clatinand din cap `Si azi?` a continuat ea interogatoriul `Si azi...azi am venit din nou si am fost obligat sa joc poker...` `Deci joci carti?` `Nu, nu joc, n-am jucat niciodata, nu stiu regulile, si din cauza prietenului meu am cam invatat si chiar am castigat...` am povestit eu inciudat realizand ca eu castigaseam ultima mana si in loc de bani am primit multa...bataie. `Cu cine ai jucat?` a intrebat fara sa-si poata stapani zambetul `Cu un anume N., un...proxenet si cu diversi...` am raspuns eu dezgustat `Si cu bataia...` `Cu bataia, am intrat intr-un nou conflict cu `prietenul nostru ` si A., dupa cum se vede a iesit cam sifonat asa ca eu l-am carat in spate pana in curtea dumneavoastra si de aici....` `Am inteles` a afirmat ea `Dumneata cu ce te ocupi?` intrebat ea transland discutia intr-un plan mai personal `Sunt asistent, la Universitate, la Filosofie...` `Imhmm` a inganat ea surprinsa `Si ce predai?` Estetica si...` `Esti filosof...` m-a intrerupt ea serioasa `Nu.` am rapuns eu `Trebuie operata o distinctie intre filosof si profesorul de filosofie `Da, da, e...am inteles` mi-a demonstrat ea ca o plictiseam...

...Si grabita a sumls de pe peretele din hol un tablou micut, foarte bine lucrat si i l-a aratat `Vezi, am tablout tau, l-am cumparat anul trecut. Nu-ti amintesti de mine?` A. insa nu deschisese ochii, gemea incet doar `Ce zapacita sunt, tu esti ranit si eu....Ma rog, vom avea timp, am sa caut ceva sa-ti mai treaca durerea.` Si intorcandu-se catre mine `Nu vrei dumneata sa-l asezi la loc?` mi-a inmanat ea pictura. Eu ma simteam ciudat si contrarierat de faptul ca pe A.I. il tutuia prieteneste in timp ce mie imi spunea un `dumneata` strain si ironic. Ajuns in holul luminat de aceeasi lampa zgarcita am descoperit ca punctul de sprijin al tabloului ( care infatisa un chipes nobil), un cui probabil, disparuse lasand in urma o gaura mica in perete. In compania nobilului mai erau si alte tablouri, toate bine lucrate si expresive, unele semnate cu A.I. tremurat in coltul din dreapta jos altele anonime. Aplecandu-ma sa caut cuiul am simtit durerea in spate si involuntar am scos un `aah` ceea ce a atras atentia gazdei `Ce faci in genunchi?` m-a intrebat stand in tocul usii `Caut cuiul...` `Lasa-l...am uitat ca si dumneata esti lovit...ridica-te` si s-a aplecat sa ma ajute si incet m-a asezat si pe mine pe un fotoliu tare `Ma duc sa aduc apa calda, sa te curati si dumneata, pana atunci...dezbraca-te` mi-a vorbit ea foarte serios. Eu nu indrazneam sa ma dezbrac si nici nu era nevoie, aveam probail o vanataie generoasa pe spate si vreo cateva pe abdomen si atat. A revenit ca aceeasi oala si cu prosoape pe care le-a asezat jos . A scos din priza lampa de la capul lui A. si a reconectat-o langa mine `Asa, acum sa vedem cu ce avem de a face...` si udand prosopul mi-a tamponat usor fruntea.
Lumina lampii, desi slaba, mi-a dezvaluit pentru prima data fata ei, o fata atat de cunoscuta si draga si ochii in care vedeam si atunci miezul pamantului si copilaria soarelui. Ea nu m-a recunoscut iar eu nu stiam daca are rost sa-i reamnitesc sau nu. Vedeam atunci si partea buna a batailor si a barului, faptul de a o fi reintalnit, chiar daca in mod straniu nu aveam nici un sentiment. Ma gandeam la atatea intrebari atunci: care este numele ei? cati ani are? e casa ei? cu cine mai locuieste? Ratiunea mea a triumfat insa, nu era cazul sa ma entuziasmez in van, aveam sa le aflu pe toate si apoi nu aveam saisprezece ani incat sa topai de bucurie...

Am ocolit cladirea si am asteptat cuminti pana ce femeia a scotocit dibace prin geanta si a gasit o cheie cu care , in ciuda intunericului a descuiat o usa mare care scartaia macabru. Eu eram obosit si infrigurat iar A. nici macar nu mai gemea, respira greu si antarna inert de umarul meu. Am intrat primii desi eu insitasem ca gazda noastra sa fie cea care ne deschide drumul, din politete si din neincredere. Experientele din ultimele doua zile imi sugerau ca trebuie sa ma arat precaut in fata oricarei usi care se deschide. Se pare insa ca din colo de usa pe care curajoasa doamna ne-o deschisese, nu se afla decat un intuneric gros si primitor. Ne aflam in ceea ce ghiceam ca e un hol in care mirosea a tutun prost si a parfum de femeie. Femeia a inchis usa in urma noastra si a incuiat-o cu grija, asezand cheile pe o masuta sau cuier.`Ce intuneric e!` a soptit ea cu glas scazut ca si cum s-ar fi temut sa nu trezeasca pe cineva `Ai o bricheta! Eu nu stiu unde am lasat-o pe a mea ` mi s-a adresat ea pe acelasi ton `Ba da, am raspuns eu` si incercand sa o scot din buzunarul paltonului l-am lipit pe A. de perete, si tipatul lui de durere mi-a rasunat in ureche `Ce faci?` m-a apostrofat ea intrigata `Nu pot sa scot bricheta.` i-am raspuns eu enervat `In ce buzunar o tii?` m-a chestionat ea plictisita `In stanga, la palton.` am raspuns eu mirat de indrazneala ei. Femeia insa nu a mai asteptat mult si a inceput sa ma pipaie in cautarea brichetei si trebuie sa recunosc faptul ca a gasit-o repede si aprinzand-o a facut sa apara in fata noastra o scara lata cu balustrade sculptate, pe care a urcat-o voiniceste. `Haide.` m-a indemnat ea si stingand bricheta a inceput iar sa caute ceva in geanta. Eu am ramas insa la usa pentru ca ochii sa mi se poata obisnui din nou cu intunericul si sa urc scara. Scarile erau in mod clar o constanata a existentei mele din ultima perioada. `Vii?` a intrebat ea nerabdatoare. Eu, cu un ultim efort am inceput sa merg incet si m-am impiedicat de prima treapta, fapt ce a atras din partea prietenului meu un `Aaa` slab si din partea gazdei un `Ce faci?` Moment in care am intrebat-o tare si cu glasul gatuit de nervi `Eu, urc pe intuneric o scara cu un om ranit in spate, in timp ce dumneata tii in mana o bricheta, si nu stiu din ce motiv, nu vrei sa imi luminezi si mie drumul.` Reactia s-a concretizat in flacara modesta a brichetei mele urmata de un `Poftim` resemnat care mi-a dat un sentiment de regret legat de modul in care ma adresasem unei persoane care, fara sa ne cunoasca ne primise in casa aceea, a ei sau a altcuiva, si incerca sa ne ajute.
Transpirant si obosit am ajuns in capatul scarilor, timp in care gazada noastra descuiase o alta usa si aprinsese o lampa de perete destul de slaba. Am intrat intr-un nou holisor cochet in care persista mirosul de parfum. `Adu-l aici ` mi-a indicat ea o canapea dintr-o alta camera, mai mare. Eu l-am asezat pe A. acolo si am respirat usurat. Femeia a aprins o noua lampa de pe o noptiera aflata la marginea canapelei si a inceput sa se dezbrace de paltonul ei aruncandu-l jos si aplecandu-se spre A.I., punandu-i mana pe frunte si clatinand ingrijorata din cap. In vremea asta eu, curios, urmaream sa-i vad fata generoase-i doamne. Stand acolo in genunchi se parea ca nu e atat de micuta dupa cum estimasem eu la poarta, era chiar un corp atletic desi nu foarte inalt, parul suparat ii acoperea umerii iar mana fina se caznea sa il dezbrace pe A. `E plin de sange, uita-te la fata lui...` vorbea ea contrariata fara sa se intoarca spre mine. Pierzandu-si rabdarea s-a ridicat si a fugit intr-o alta incapere, care dupa sunetul unor oale si al robinetului parea sa fie bucataria `Dezbarca-l dumneata` a strigat ea ca sa se asigure ca va fi auzita. Eu ma incalzisem asa ca mi-am dat jos paltonul si ridicandu-l pe prietenul meu i-am scos si lui sacoul meu si soptindu-i incet un `O secunda...` l-am asezat inapoi. Peste cateva secunde femeia a aparut cu o oala cu apa si o vraf de prosoape albe `Si camasa.` mi-a ordonat ea inclinand capul spre ranitul nostru. Eu am executat si l-am chinuit din nou pe A. care rezista inclestand dintii. Situatia se arata grava si dureroasa, pe abdomenul lui se aflau o serie de vanatai de diferite dimensiuni `Hmmm` a spus ea ingrijorata `Cine a facut asa ceva?` a intrebat ea ` Pai, niste vagabonzi la un bar din apropiere.` am raportat eu cuminte. bucuros de faptul ca am ocazia sa-i vorbesc din nou `Care bar?` a continuat interogatoriul `Nu...nu stiu.` am raspuns eu stingher `Cum nu stii, frecventezi baruri fara sa stii cum se numesc macar?` a continuat ea preocupata sa tamponeze cu un prososp muiat in apa fata tumefiata a lui A. si sa sufle usor de cate ori el facea cate o grimasa. `Nu stiu, prietenul meu m-a adus aici, nu am mai fost niciodata in zona asta a orasului...` m-am scuzat eu incet `Dar dumneata unde locuiesti ?` m-a chestionat ironic `In P.V..` a raspuns eu prudent `Aaaa, in cartier de oamnei mari` a continut ea `acolo cu spuma...` Intre timp curatase relativ fata amicului meu si prividu-l atent a exclamat `Ia stai! Eu te cunosc,da te cunosc.` si luand lampa in mana i-a luminat si mai tare fata lui A.I. `Da, da, ` a continuat ea `tu esti...imi scapa...numele` `A.I. ` am ajutat-o eu surprins `Asa! Esti pictorul...`

Meditatia asupra unui raspuns mi-a fost intrerupta de balbaiala lui A. care se plangea din cauza durerii`Astia mi-au rupt o coasta...cred, sau un plaman cine...a...dracului` `Cu siguranta` i-am raspuns eu inciudat ` si bine ti-au facut. ` `Mi-e frig`a spus el incercand sa se ridice. Si mie imi era frig si vazandu-l pe A. in situatia in care era am stiut ca nu existau sanse sa plecam de aici, eu nu stiam drumul si el nu era capabil sa mi-l arate. `Ce facem acum?` am intrebat eu preocupat cu formarea unui bulgare din zapada fainoasa `Spune`, am ridicat eu tonul,`tu m-ai adus sa vad viata, am vazut-o, am simtit-o si da-mi voie sa-ti marturisesc ca e dureroasa.` am concluzionat eu pipaindu-mi spatele pe care imi imaginam urmele scaunului. `Aici traiesti tu, A.,` l-am compatimit eu prieteneste `viata e un dar si tu l-ai pus in cloaca asta de prostituate si vagabonzi, tu l-ai amestecat cu violenta si cu jocurile de noroc...` `Cel putin eu nu l-am asezat in biblioteca sa se prafuiasca.`mi-a replicat el enervat si strangand din dinti si-a sprijinit spatele de gard. `Cine e fata de care ti-am povestit?` am intrebat eu mestecand zapada care, sub impulsul caldurii din gura mea, se transforma instantaneu in apa cu un gust ciudat. `Aia care era cu N.?` a intrebat el cu gandul in alta parte `Nu, cea despre care ti-am povestit, de la galerie cand...` incercarea de a-i aminti despre ea a incetat cand poarta de care eram adapostiti s-a deschis si o silueta micuta, ca de copil, a patruns in curte. Eu mi-am oprit respiratia si asteptam o reactie, care nu a intarziat sa apara `Auuuu` a tanguit vocea prietenului meu si `Aaaaa` a tipat speriata o voce de femeie. `Cine e aici?` a intrebat femeia ingrozita `am bani, ia-i, si genta ia-o .` si a aruncat o gentuta in zapada `Linistiti-va ` am inceput eu rusinat de posibila noastra asemanare cu hotii `nu vrem sa va furam nimic` `Aaa, sunteti mai multi` a strigat ea `Nu, nu, va rog...`am prins-o eu de mana fiind sigur ca un nou tipat ar trezi tot cartierul .`Suntem numai doi, nu suntem hoti, ne-am ratacit doar si avem o problema, si ne-am ascuns aici si...nu va speriati` i-am explicat eu disperat. `Am inteles.` a raspuns ea linistit si ghiceam ca prin intuneric zambeste din cauza debitului meu verbal. `Ai vrea sa-mi dai drumul?` m-a chestionat necunoscuta incet `Da desigur, va rog sa ma iertati.` am raspuns eu si mi-am simtit obrajii inundati de sange.
`Deci` a inceput ea metodic `sunteti doi...doi ma rog, si v-ati ascuns in curtea mea.Dumneata de ce stai pe jos?` s-a adresat ea lui A. `El e cam...lovit si nu se poate ridica.` am explicat eu cuprins de o dorinta nebuna de a vorbi cu ea. `Lovit?` s-a aplecat si a piapit fata umflata a lui A. `Putin?` m-a intrebat ea ingrozita, stergandu-si sangele de pe mana de zapada curata. `Si dumneata?` s-a apropiat si usor si-a purtat mana fina pipaindu-mi fruntea, ochii, nasul, buzele gest care a trezit in mine nevoia, absurda de a o saruta. `Amandoi sunteti `putin` loviti .` a concluzionat ea tulburata. `E foarte frig afara, e imposibil sa ramaneti aici.` `Poate daca mi-ati arata drumul spre strada eu...` am inceput eu nesigur `Ai idee cat e ceasul? Nu mai circula tramvaiele de mult, si cu el ce faci?` m-a intrebat ea contrariata `Il iau in spate.` am raspuns eu convins ca voi rezista` Si cat il poti cara? Pana cadeti amandoi in zapada si inghetati?` a intrebat ea dispretuitoare `Nu, intrati in casa si asteptati dimineata. ` `Nu, stiti eu nu as vrea sa va deranjam, amicul meu e bine si...` am incercat eu sa refuz politicos `Dumneata pleaca daca vrei, el ramane` a replicat ea furioasa, si-a luat geanta si l-am indemnat pe A. `Ridica-te, te ajut eu. ` A. insa nu reusea, cu tot ajutorul pe care trupul acela putea sa i-l ofere `Ajuta-ma! Ce Dumnezeu.` a strigat la mine poruncitor. Eu rusinat, l-am ridicat pe A. care gemea si am urmat-o prin zapada spre o cladire.

Intr-adevar, cand toti jucatorii au lasat cartile pe masa eu avem cea mai proasta mana. N. castigase cu o chinta royala, iar restul il secondau. Toata lumea se uita la mine, pentru ca se asteptau ca eu sa castig. A.I. zambea fals si ingrijorat, eu mi-am mai turnat inca un pahar si l-am baut insetat. `V-a parasit norocul sau profesionalismul?` m-a intrebat N. aprinzandu-si o tigara `Eu...`am inceput eu hotarat ca de aceasta data sa ii spun ca nu stiu sa joc `El are obiceiul ca la primul joc sa ofere altcuiva ocazia de a castiga. Chestie de profesionisti...`m-a intrerupt prietenul meu mintind cu nerusinare si calcandu-ma pe picior.`Chestie de profesionisti, ai auzit?` o intreba N. pe fata care incuviinta cuminte din cap, desi privirea ei exprima contrariul. `Sa mai jucam o mana.` propuse tipul cu inele pe degete.Dealerul a impartit din nou carti si norocul rezervase pentru mine un full (dupa cum aveam sa aflu mai tarziu ca se numeste combinatia formata din trei carti de un fel si doua de alt fel ).Intuitia imi spunea sa refuz sa schimb carti asa ca mi-am relaxat muschii fetei,si am inceput sa-mi observ adversarii. N., injura printre dinti, barbatul cu inele rupsese tigara intre dinti si tutunul i se imprastiase pe haine, ceilati doi isi aratau unul altuia cartile. `Sa pariem!` striga N. incercand sa-si ascunda ingrijorarea cu un zambet stirb `Eu ma retrag.` zise sec omul cu tigara, scuturandu-si nervos jacheta. `Pariaza mult!` mi-a soptit A. la ureche `Cinci sute de mii!` am propus eu calm `Am spus mult!` mormai A. `Intreci masura.` i-am raspuns eu enervat de tupeul lui.`Cinci sute de mii...pe ce?` intreba N. surprins `Pe cartile din mana mea.` am raspuns eu calm, fara a sezisa ca era ridicol ceea ce spusesem. Inainte de orice reactie o voce dureros de cunoscuta s-a auzit in spatele nostru `Ati indraznit sa mai veniti?` era batausul din seara precedenta. Privirea mea incarcata de ciuda si nervi a intalnit privirea resemnata a lui A. `Imbraca-te!` mi-a spus el tare si s-a ridicat de pe scaun. Eu mi-am imbracat repede paltonul si m-am ridicat la randul meu `Va place bataia.` a concluzionat grasul si i-a aplicat o palma lui A.I., care a ripostat aplicandu-i o lovitura cu piciorul intr-o zona mai sensiblia. Grasul a cazut in genunchi injurandu-ne de mama gatuit. Eu analizam posibilitatile de a ajunge la usa cand, am fost lovit cu un scaun in spate si am cazut gemand. Fara indoiala,situatia era mult mai grava decat credeam eu, batausul venise si cu ajutoare.In clipa urmatoare prietenul meu a cazut langa mine sub loviturile generos oferite de grasul violent.
Spatele ma durea si m-a cuprins o furie ciudata care m-a facut sa ma ridic rapid si cu o mana sa-l ridic si pe A.I., ametit si plin de sange. `Incearca sa ajungi la usa` i-am spus eu si luand la randul meu un scaun am inceput sa-i lovesc pe cei din jur pana cand, piesa de mobilier, greu incercata si de alte astfel de intalniri `prietenoase` , s-a sfaramat de spatele masiv al grasului. Aproape taraindu-se ajunsese la usa si ma privea disperat stergandu-si siroaiele de sange. Profitand de bataia generala starnita am alergat la usa, l-am impins pe A. pe scari, am coborat si eu repede ignorand protestele lui si lunadu-l in spinare am iesit din curtea acelei minunate locatii. Afara era ger iar zapada de pe trotuarul necuratat imi ingreuna mersul . Nu sunt o persoana violenta si mereu mi s-a parut bataia o pornire animalica, jignitoare pentru noi oamenii si in momentele acelea o blestemam mai mult decat oricand. Strada era evident neluminata si multumeam in gand lunii care imi lumina relativ drumul; A.I. era destul de greu pentru o persoana de talia lui, eu respiram aerul rece care imi usca pieptul, ma durea spatele si nasul, simturile mele erau in alerta si incercam sa depuistez eventualii pasi din urma mea. Nu mai puteam continua, eram obosit, infuriat, ingrijorat asa ca am deschis o poarta cu piciorul, i-am dat drumul lui A., care a cazut cu zgomot pe zapada si m-am asezat si eu langa gard intrebandu-ma tare ` De ce dracu am mai venit eu aici?`.

Am incheiat nasturii paltonului incet, mi-am strans tigarile de pe masa, am dat perdeua la o parte, am privit calm sala ticsita de oameni si am plecat spre usa injurandu-ma in gand pentru ca acceptasem invitatia lui A.I.Pasii mei hotarati s-au oprit inaintea unui personaj inalt, masiv, imbracat fistichiu, mirosind puternic a alcool `Acum se tremina partida si intrati.` m-a anuntat el si mi-a facut semn sa ma asez pe un scaun la o masa mai mare in jurul careia stateau: fata care ne invitase, langa un tip mic, slab si urat care fuma tigari proaste si ranjea uitandu-se la cartile din mana, dezvaluind o dantura dezastruoasa. El juca poker cu inca patru indivizi cu fete neprietenoase si care nu schitau nici un gest. Barbatul care ma oprise juca rolul de dealer si se uita, nepoliticos si neprofesionist, la cartile tuturor. In cateva minute jocul s-a terminat si omul micut a castigat. Eu stateam pe scaun, fara ca nimeni sa ma fi luat in seama si analizam posibilitatile de a pleca de acolo inainte de a ma implica intr-un joc ale carui reguli nu le cunosteam.
`Mai adu, bai, o sticla si un pahar` a strigat `dealerul` cu un puternic accent rusesc`Tu, S., iesi afara, sa intre prietenul nostru de acolo` s-a adresat tot el unui jucator, care s-a ridicat incet, nu fara a-mi arunca o privire incarcata de dispret. `Stati aici!` mi-a ordonat mie nerbadator,eu, cuprins de o caldura neobisnuita, mi-am descheiat paltonul si m-am asezat pe alt scaun, intre fata despuiata si un barbat cu inele pe degete. Situatia devenea incomoda pentru mine, mai ales din cauza tacerii si am decis sa le spun ca eu nu stiu sa joc poker, nu am jucat, nu imi doresc sa invat, si ca o problema urgenta ma solicita in alta parte. `Stiti` am inceput eu adresandu-ma mai degraba fetei `eu...` `Dumnealui e jucator profesionist de poker` m-a completat din spate vocea lui A.I.Aceasta afirmatie a atras asupra mea priviri mirate si in mine o indignare fara margini `Sa traiesti A.` l-a salutat omul micut intinzandu-i mana `Sa traiti nea` N.` i-a raspuns el si s-a asezat neinvitat langa mine `Merg afacerile?` a intrebat prietenul meu `Eeei, vezi si tu ca nu prea merg, am niste fete , o mandrete de fete, la strada si mai joc si poker pe aici.` a raspuns N. aprinzandu-si o tigara si sorbind un pahar de absint `Am fete noi` a completat el si i-a facut cu ochiul lui A. `uite numai din astea, proaspete si harnice` si a batut usor cu palma pe obraz fata de langa el, moment in care ea i-a sarutat fugitiv mana. A., a zambit fortat si a baut paharul destinat mie. `Si domnul?` a intrebat N. ridicand ochii spre mine `E prieten cu mine, e in trecere prin oras si am iesit sa ne relaxam putin.` `Imhmmm...daca vreti sa...` si s-a uitat din nou la fata `spuneti, sa nu va jenati.` `Nu, multumim nea`N, mai tarziu`. Eram atat de uimit si atatea intrebari se formau in mintea mea incat nu indrazneam nici sa fumez. Cautam in memorie toate informatiile pe care pe aveam despre poker, nu jucasem niciodata dar stiam orientativ regulile. Am hotarat sa-mi pastrez calmul, si m-am dezbracat, mi-am atarnat paltonul pe spatarul scaunului, am aprins o tigara, mi-am turnat linistit un pahar de absint pe care l-am baut fara sa-i simt gustul. `Imparte ba, cartile alea` a comandat N.Imitatia jalnica de dealer ne-a impartit, cu o dexteritate incredibila, cate cinci carti. Am asteptat ca ceilalti sa le ia de pe masa, dupa care le-am ridicat si eu, aveam doar o pereche de valeti, asa ca ma asezat cartile pe masa si m-am lasat pe spate. A.I. nu juca dar imi urmarise miscarile si ma incuraja din ochi. Ceilalti jucatori se agitau, zambeau se inghionteau, de unde deduceam ca aveau carti bune si ca probabil vor castiga. Dupa ce toata lumea a pus deoparte cartile de care nu avea nevoie, am facut si eu la fel. Mi-a mai ajuns in mana o pereche, cu doua perechi, chiar si un incepator ca mine stia ca nu are sanse...

In mod cert am ajuns din nou in barul acela misterios, fara ca eu sa-mi dau seama pe care din strazile intortocheate si intunecoase ne aflam. Din momentul in care s-a deschis usa m-am asteptat sa fim aruncati afara de uriasul din seara precedenta, dar spre surprinderea mea nimeni nu ne-a luat in seama. La mese, aproape aceeasi oameni, jucand carti, fumand si consumand lichid verzui, asa incat A.I. i-a soptit barmanului cateva cuvinte ``magice``, i-a indicat o sticla de pe raft si ne-am indreptat spre separeu. Locul era curat si nu se mai vedeau semnele luptei. Ne-am asezat pe canapeaua incomoda, am aprins cate o tigara, din pachetul meu evident pentru ca prietenul meu nu avea niciodata. A turnat in doua pahare vodka, am ciocnit si am baut. Lichidul tare imi ardea gura si gatul intr-un mod placut. Simturile mele in schimb erau in alerta si din timp in timp aruncam o privire prin perdeaua care ne servea drept usa.`Pe cine cautai la galerii?` m-a intrebat A. ca si cand ar fi continuat o discutie. `Pe cine?` am raspuns eu surprins `Da, pe cine cautai?` `Pe nimeni...ma plimbam...` `Uite ce e, te cunosc, firea ta de intelectual nu te-ar lasa sa pierzi timpul cu plimbari de la un capat la celalat al orasului. Prin urmare...` mi-a explicat e simplu si s-a asezat mai bine pentru a ma asculta. Eu mi-am mai turnat un pahar de vodka si l-am baut inchizand ochii si gandindu-ma cat de disperat am alergat eu dupa...nimic, si cat de usor m-am lasat prada imaginatiei mele. `Haide pui de Socrate,spune-mi ce ti se intampla.` m-a indemnat el nerabdator. Mi-am aprins o tigara si am tras din ea pana ce gura mi s-a umplut de fum aromat, pe care l-am suflat incet ca si cum m-as fi temut sa nu tulbur un duh. `Iti amintesti`am inceput eu zambind `de expozitia de fotografie la care m-ai invitat odata?` A.I. era surprins, nu-si amintea evident, nu-si amintise nici atunci de vreme ce nu venise `Ddaa..` mi-a raspuns el desi nu stia despre ce vorbeam `Tu nu ai venit dar eu am intrat si am vizitat galeria.Era multa lume, si mi-a atras atentia o fotografie a unui batran care fuma o pipa, si in timp ce o analizam s-a apropiat de mine o...fata` mi-am dat seama atunci ca rostisem cuvantul fata cu o nostalgie adolescentina `Si am conversat putin` am scurtat eu povestea tusind pentru a-mi drege vocea `Ei si?` ma incuraja prietenul meu vizibil dezmagit fiindca se astepta probabil la o poveste tumultuoasa, eventual presarata cu zmei si printese. `Si atat!` am incheiat eu enervat, nu stiu din ce motiv.`Cine era fata?` a continuat A. interogatoriul `Hmm...autoarea fotografiilor.` `Nume?``Pai..nu stiu...` am declarat eu si am inceput sa rad rememorand discutia mea cu ea `Adica ai vorbit cu ea si nu te-ai prezentat?` m-a apostrofat el cu o falsa ingrijorare `Cum arata?` `Era...frumoasa` am spus eu stins pentru ca o aveam parca in fata ochilor si nu o puteam descrie. Ma simteam ca atunci cand vrei sa vorbesti despre o culoare,o vezi,o analizezi, simti ca iti transmite ceva, dar nu poti spune decat `rosu` `negru` `alb` pentru ca ea vorbeste de la sine si nu are nevoie de purtatori de cuvant.`Frumoasa...da` si si-a mai turnat un pahar pe care nu l-a baut ci l-a asezat pe masa, asteptand parca sa se intample ceva cu el. `Era inalta?` `Nu prea` `Avea parul lung?` `Mda, sa zicem` `Culoare?` `Saten inchi` `Ochi?` `Doi` am raspuns eu amuzat de stilul oficial in care incerca A.I. sa ma faca sa imi amintesc `Culoare?` a continuat el fara sa acorde atentie rasului meu `O culoare care iti umple sufletul, o culoare in care poti vedea miezul pamantului si copilaria soarelui...``Hei, hei`m-a intrerupt el ` la subiect,culoare?``Cel mai clar negru pe care l-am vazut` `Ocupatie...adica da, e...artista, daca...sigur.` Am continuat sa-mi fumez tigara, in mod straniu fara sa ma gandesc la ea `Avea o voce placuta?` `Hm...da, o voce de copil maturizat prea repede`` Vorbea corect?` `Evident.` `A plecat fara sa te mai asculte?` `Da, de unde stii?` am intrebat eu inecandu-ma cu fumul pe care uitasem sa-l mai suflu `Ea e!` a zambit prietenul meu si a baut paharul cu satisfactia unui om care a descoperit un nou continent. `Care ea?` am inceput eu calm.In momentul in care trebuia sa primesc o explicatie, o mana de femeie a dat perdeua la o parte si in spatiul nostru a patruns o fetiscana draguta,cu parul neingrijit, imbracata sumar, pe fata careia machiajul strident avea deja cateva zile si care ne-a salutat cu un `...Na seara`. Eu ma-m ridicat in picioare si am salutat-o la randul meu sub privirile ironice ale lui A., care dupa o scurta analiza si cu un dezgust fin intiparit pe chip a intrebat-o `Ce vrei?` `A intrebat daca nu jucati carti?` a spus fata indrazneata `Cine a intrebat?` a continuat prietenul meu accentuand pe `cine`. `Baietii.` a raspuns ea simplu, fara sa relizeze exprimarea gresita `Mai ales de matale a intrebat.` a completat ea privindu-ma cu niste ochi obositi dar care in alte circumstante ar fi fost chiar frumosi. `Si cine sunt baietii astia ai dumitale?` am intrebat-o eu impulsionat de spiritul meu didactic `Baietii de la masa...` mi-a raspuns ca si cum era evident cine erau `Atunci spune-le baietilor de la masa, ca le multumesc pentru invitatie,dar nu stiu sa joc carti si ca..` `Tu esti cu N. sau cu care esti?` m-a intrerupt A. adresandui-se fetei `Cu N.,da``In cazul asta cred ca ar fi bine sa jucam`mi-a soptit el entuziast `spune-i ca la urmatorul joc venim, sa ne anunti` i-a spus fetei `Hai apas-o!` a indemnat-o el brutal `Ce maniere, ce limbaj...` am remarcat eu surprins `O carpa.` m-a lamurit el `Cine e N.? De ce trebuie sa jucam carti cu el? Eu nu stiu sa joc si nu vreau sa mai am parte de alte probleme.``Vei afla.` `Nu. Eu plec` si grozav de indignat am inceput sa ma imbrac decis ca nu voi mai experimenta alta bataie `Incearca numai` mi-a spus A. `nu vei iesi de aici, cel putin nu viu, drumul pana la usa trece pe langa masa lor si nu iti doresti ca N. sa creada ca nu vrei sa joci cu el.`

Dezamagire,ciuda, mirare, s-au perindat prin inima mea. `` Tare te mai grabesti domnule profesor.`` mi-a spus el gafaind si intinzandu-mi mana pe care abia am atinso.``Nu arati prea bine...`` m-a examinat el cu un aer preocupat ``Multumesc, la fel!`` i-am raspuns eu intrigat ``Unde mergem?`` m-a intrebat ``Mergem? Nu mergem nicaieri impreuna.`` ``Doar n-o sa-mi spui ca mai esti suparat pentru ce-a fost aseara?``` Nuuu, chiar iti multumesc...`` i-am raspuns eu ironic ``Haide, n-a fost vina mea, nu stiam ca se va intampla asa...crezi ca mie imi place cum arat? Asta e viata, nu ce te invata pe tine Aristotel.`` ``Asta e viata ta, nu a mea. Viata e ceva personal prietene, si nu toata lumea o traieste asa cum faci tu.`` A meditat cateva secunde fixand cu privirea culorile semaforului ``Foarte rau,pierd ce-i mai bun din ea``. Mi-am dat seama atunci ca pentru A.I. viata este ceva facil,gratutit si eventual infinit. Am zambit ``Ce faci pe aici? Unde mergeai?`` l-am intrebat in timp ce ne deplasam pe trotuarul scaldat in zapada ``Euuuu, nu stiu sigur ce caut pe aici, azi dimineata m-a trezit vatmanul si am mers in camin, sa dorm, sa ma spal...de unde? Baietii avusesera o seara mai `boema` si nu era loc asa ca am mers la Universitate si am dormit in magazia de sevalete.`` am inceput sa rad in hohote de inocenta cu care povestea ``Unde?`` ``In magazia de sevalete, cel putin e mai cald decat in camin si destul de comod si...nu e prima data.`` in mod bizar ma inveselea puterea lui de a uita si de a trata orice intamplare cu o lejeritate rar intalnita.``Adica ai mai dormit in magazie?`` un nou acces de ras ``Sigur ca da, am dezvoltat un sistem de intrare infailibil`` mi-a declarat mandru ``si am si un pat minunat, o masa, ma acopar cu invelitoarele panzelor, nu ma deranjeaza nimeni.`` ``Si ai dormit pana la ora asta?`` mi-am verificat ceasul si am constatat ca era ora 21 si m-am gandit instantaneu la orele petrecute in fata galeriei, la asteptarea mea prosteasca si infantila, la timpul pierdut, la cursurile pe care trebuia sa le recuperez la Universitate, la minciuna spusa profesorului.``Pai..da`` mi-a raspuns el simplu ``tu ce faceai aici?`` m-a intrebat cu o curiozitate nedisimultata. Ce as fi putut sa-i raspund, ca sunt un prost, ca astept ceva ce nu va veni niciodata, ca in loc sa ma preocup de lucruri importante pierd vremea ca o domnisoara de pension visand himere? Ca vanez vant? ``Eu...am iesit, sa...ma plimb?`` am raspuns eu evaziv, `` Ciudat...sa traversezi orasul ca sa te plimbi.`` a remarcat A.I. M-am simtit rusinat de lipsa de veridicitate a motivului meu si ma asteptam la un adevarat interogatoriu, prietenul meu insa s-a multumit cu raspunsul meu si am parcurs o parte din drum impreuna, in tacere. El cu sacoul meu cu care se pare ca si dormise, sifonat si plin de praf, nebarbierit si cu urme de sange pe fata; eu neodihnit desi dormisem, infrigurat si facandu-mi reprosuri pentru atitudinea mea nejustificate si pentru imaginatia mea care ma adusese intr-o asemenea situatie ridicola. ``Nu filosofa acum`` m-a apostrofat A.I. binevoitor `` mergem sa bem ceva?`` a continuat el simplu, fara ezitari si nu stiu de ce eu i-am raspuns in aceeasi maniera ``Da...``. Ceva imi spunea ca voi regreta aceasta decizie pripita.

M-am trezit speriat fiindca mi se parea ca ``prietenul`` nostru de la bar era cu mine in pat. Soarele pal de iarna lumina timid camera, aveam in gura un gust rau si o durere infernala de cap. Oglinda mi-a dezvaluit ca un oracol malefic, o fata tumefiata de peripetiile serii, ochi incercanati si rosii, buze vinete si crapate, urme de sange. Am facut din nou un dus si am cercetat bucataria in cautarea unui lichid acru care sa imi potoleasca setea, in lipsa acestuia m-am limitat la o cafea. Incercarea lui A.I. de a-mi arata ce este viata se dovedise a fi un semiesec, pe de o parte pentru ca, evident avusesem de suferit fizic, pe de alta parte pentru ca evenimentele imi provocasera o scarba ciudata. Singurul beneficiu era acela ca descoperisem o locatie, tainuita de ochii oamenilor obisnuiti, in care se practicau activitati ilegale si care mai avea ceva de oferit sub aspectul cunoasterii naturii umane. In mod cert nu ma puteam prezenta in starea aceea la Universitate, asa ca i-am telefonat profesorului R.S. ``Alo, buna ziua domnule profesor, sunt..`` ``Buna ziua dragul meu, te-am recunoscut.`` m-a intrerupt el vioi ``Am sunat fiindca nu voi putea tine seminariile astazi, daca ati putea sa...`` ``Ai vreo problema dragule?`` ``Dda, eu stiti...`` m-am balbait eu ``Te simti rau, gresesc cumva?`` ``Nu, am o migrena si...`` m-a inrosit la ideea ca il mintisem pe profesor ``Bine, bine dragule, ai grija de tine. Au revoire!`` ``Multu...`` si mi-a inchis.

Am respirat profund, aveam intreaga zi pentru mine.Am sarbatorit cu o tigara si gandul m-a purtat iar la...ea. Aproape ca o uitasem, aproape ca memoria mea o asezate intr-un loc intunecat ca pe o persona non grata, inima mea insa era in continuare rascolita de frumusetea si misterul ei. M-am imbracat si am alergat spre galeriile de arta impiedicandu-ma de mormanele de zapada, ciocnindu-ma de oameni, drumul mi se parea mai lung decat de obicei si nu stiu de ce aveam impresia ca ea ma asteapta si ca poate am intarziat. Ajuns acolo, sufletul meu s-a frant a nu stiu cata oara pentru ca galeriile erau inchise, pentru ca prin geamurile cladirii nu se vedea nimic, pentru ca ea nu ma astepta. M-am asezat pe scari si am asteptat, privind cu atentie fiecare femeie, fiecare fata care trecea pe trotuar, gandindu-ma ca oricare din ele poate fi ea. Se intunecase deja si ea nu aparuse, trecatorii se rarisera, masinile eviteau parca strada. Am renuntat dezolat la aceasta asteptare si am pornit incet pe strazi cu intentia de a merge acasa. Era frig si lovitura din frunte ma ustura, lovitura care nu ma impiedicase sa ies din casa. Ca un copil obraznic evitam cararea de pe trotuar si imi scufundam picioarele in zapada moale ca o prajitura, sperand ca asa voi merge mai incet si ca ea ma va putea striga, in cazul in care m-ar fi vazut. Ceva imi spunea ca, si ea se gandeste la mine, ca si ea ma asteapta ``Sunt un prost`` m-am razgandit eu inciudat. Imediat insa am auzit un strigat ``Hei, dom` profesor...`` Am crezut ca inebunesc de fericire, eram paralizat de bucurie. M-am intors pe jumatate si am vazut pe cineva alergand dupa mine....era A.I.

Capul ma durea ingrozitor si sangele imi siroia din nas, uimirea si furia ma stapaneau, intrerupte doar de gemetele lui A. Cu greu am reusit sa ma ridic bajbaind prin intuneric peretele cladirii si cu manseta camasii mi-am sters sangele `Te poti ridica?` l-am intrebat cu ciuda pe A. `Nu...eu stiu..nu` silabisea el tusind. Era frig si ninsoarea se oprise. Mi-am cautat paltonul si l-am imbracat, verificandu-mi buzunarele. A. intre timp satatea sprijinit cu spatele de perete si injura balabit, mangaindu-si nasul care se umflase din cauza loviturii. `Sa mergem` i-am spus `Stai..nu pot..` a intervenit el rugator `Uite ce e, daca vrei sa mai ramai n-ai decat, eu am plecat` l-am anuntat si i-am intors spatele sperand ca ma va urma, fiindca pe strada era un intuneric gros si eu nu stiam unde ma aflam. `Asteapta-ma` a soptit, eu mi-am incheiat paltonul si mi-am pipait fruntea care ,din cauza bunavointei grasului, isi dublase dimensiunile. El a trecut in fata mea si am auzit poarta scartaind. Incet, incet am inceput sa-mi recapat echilibrul si sa ma gandesc la cele petrecute, sa-mi pun intrebari si sa judec. Fara colabararea lui A., nu ajungeam la nici un rezultat asa ca am abandonat si mi-am dorit doar sa ajung acasa, sa ma spal si sa fumez o tigara. `Ce facem acum?` a intrebat prietenul meu `Mergem undeva sa bem un absint` i-am raspuns eu acid, enervat de intrebarea lui `Iarta-ma, nu credeam ca se va intampla asta`s-a disculpat el rusinat `Incheie-te la haina` i-am replicat eu taios `si mergi mai repede` am continuat strangandu-mi paltonul mai tare pe langa corp. Am parcurs acelasi drum ciudat si ne-am trezit in statia de tramvai, situatie care ne punea intr-o dilema fiindca tramvaiele nu mai circulau iar de taxiuri nu putea fi vorba intr-o asemnea zona. `E trei` i-am spus eu tare dupa ce mi-am verificat ceasul `Noaptea?` a intrebat el sincer `Tu ce crezi?` am replicat eu si am izbucnit in ras, el insa a analizat o vreme strada si a oftat preocupat `Cred ca nu aveam alta optiune decat sa mergem pe jos .` `Unde sa mergem?` `Acasa ` si a pornit grabit fara sa-mi mai ceara parerea. Frigul devenea mai pregnant si simteam cum sangele imi inghetase pe buze iar vantul imi ardea urechile incalzite de alcool si de evenimente. `Tigari mai ai?`a intrebat A.I., mai mult ca sa faca conversatie `Nu, le-am lasat amintire prietenilor nostri de la bar` am raspuns eu scuipand in zapada. `N-ai vrea totusi sa-mi spui cine erau?` am inceput eu interogatoriul `Cine?` `Cei de acolo`` Clientii unui bar` mi-a raspuns el laconic `Fii mai explicit!` am insistat eu linistit. El s-a oprit brusc, m-a privit in ochi si a soptit `Sunt oameni simpli, ca tine, ca mine...adica nu ca tine, fiindca tu esti intelectual,...ei ca mine... si oamenii au o pasiune comuna...` `Alcoolul` l-am intrerupt eu `Si asta, dar mai ales jocul de carti, care are ca miza banul`a completat el misterios `Noi nu am jucat, de ce am luat bataie?` am intrebat eu enervat `Ne-am aflat in locul nepotrivit la momentul nepotrivit` `Nu vrei sa stii din cauza cui` am replicat eu ironic si am continut sa merg. Am mers in liniste, calcand pe zapada moale pana la patru `La cinci se pun tramvaiele in miscare, ne oprim la urmatoare statie de tramvai` am decis eu grabind pasul. In statie mai erau cativa navetisti care ne priveau ciudat fiindca miroseam a alcool, A. si-a frecat energic fata cu zapada proaspata incercand sa se curete, i-am urmat si eu exemplul si am simiti din nou durerea. Tramvaiul a venit si ne-am urcat fara bilet, eram obosit si m-am straduit sa nu adorm pana acasa, A.I insa sforaia zgomotos si nu l-a deranjat faptul ca eu am coborat inaintea lui. In apartament, am facut o baie care m-a revigorat am blestemat seara aceea si am fumat, desigur, un pachet de tigari pana la rasaritul soarelui, dupa care am adormit.

...Si am incercat sa visez, asteptam ca absintul sa-si faca efectul (daca exista un efect) miraculos asupra mea, sa vina zana verde si sa ma poarte pe taramuri necunoscute. Reveria mi-a fost insa intrerupta de un amalgam de voci. Am deschis ochii insa moleseala care imi toropise trupul nu ma lasa sa ma ridic, `Ce se intampla ?` l-am intrebat pe A. care pandea din spatele perdelei ce ne servea drept usa `Scandal.` mi-a raspuns el entuziasmat `Cine?` `Ridica-te si vezi` mi-a replicat el, enervat probabil de faptul ca ii distrageam atentia de la evenimente. Cu multe eforturi am reusit sa ajung langa prietenul meu si tinandu-ma de el sa vad, prin ochiurile perdelei murdare, un grup de barbati care discutau aprins si condimentau discutia cu injurii obscene. Sala se mai golise intre timp iar orchestra pe care nu o vazusem inca nu mai canta, tipul de la bar privea scena scobindu-se in nas iar clientii ramasi s-au retras spre usa. `Sa-mi dai banii!` a strigat unul din barbati, destul de scund si slab catre unu altul, mai inalt si mai voinic. Acesta din urma, cu o grimasa ironica i-a articulat o palma peste fata micutului, incat s-a prabusit gemand. Un murmur general a strabatut camera. `Bani? Tu stii de la cine ceri bani?` l-a intrebat uriasul `Cine e?` am intrebat si eu vizibil curios `Shhh...taci` mi-a soptit ` A. ingrijorat `Si voi la ce va uitati?` a intrebat violent omul, moment in care usa s-a deschis si cei care erau acolo au iesit afara. Micutul s-a ridicat cu greu de jos si si-a sters firisorul de sange care ii curgea din nas `Banii mei ` a soptit el hotarat spre urias. Eu incepusem sa ma clatin si A. nu ma mai putea sustine, asa ca m-a impins pe canapea si a continuat sa urmareasca spectacolul. Eu nu ii mai vedeam pe cei doi dar le auzeam vocile ragusite `Am jucat cinstit` a continuat micutul insa argumentatia i-a fost intrerupta de rasul diabolic al interlocutorului sau `Ha, ha, ha,...tu ai jucat cinstit dar eu nu!` a declarat voinicul si i-a mai dat micutului doua palme, determinandu-l sa ia din nou contact cu podeaua nematurata. `Cine e asta?` am intrebat eu tare `Taci!` m-a intrerupt A. `vrei si tu o palma?` `De ce se bat?` am continuat eu fara sa-l iau in seama. Raspunsul a venit insa intr-o forma neobisnuita. Uriasul, care fara indoiala ma auzise, l-a pocnit pe A. prin perdea, proiectandu-l direct pe masa. Sticla s-a spart si un miros de anason m-a invaluit `Ce faceti voi aici?` a intrebat voinicul smulgand perdeaua si proptindu-si trupul maisv in tocul usii. Avea ochii verzi, o barba mare si incalcita iar jacheta din piele neagra abia-i cuprindea spatele. A. s-a rostogolit de pe masa ca un sac, plangand de durere si bolborosind ceva. Corpul meu nu ma mai ajuta asa ca asteptam neputincios asaltul uriasului care insa nu s-a produs, fiindca el l-a ridicat pe prietenul meu cu o singura mana de jos si a exclamat `Ooo, domnule pictor!` si i-a mai aplicat o lovitura in stomac, lasandu-l sa cada si intorcandu-se spre mine `Si dumneavoastra?` m-a intrebat ironic. Eu paralizat de teama, am clatinat din cap in zadar fiindca noul nostru amic mi-a oferit si mie cu o morbida generozitate un pumn in nas. `Avem haine scumpe.` a remarcat el scuturandu-mi paltonul `si bem absint` a continuat, calcand pe cuburile de zahar care scrasneau sub bocancii lui. `Pe domnul pictor il cunosc, dar nu stiu cine esti dumneata.` a rostit el calm asezandu-se langa mine si trecandu-mi un brat pe dupa cap, timp in care eu imi stergeam sangele cu manseta camasii. ` Eu sunt Grasu` mi-a spus el ranjind `Mneata...?` sugestiv nume, ma gandeam. `Ahaa esti timid` si m-a impins dintr-o data cu capul de masa. Am tipat fiindca lovitura imi provocase o durere cum rar am simti, si banuiam ca mi-am spart capul. El s-a ridicat si l-a intrebat pe tipul cel de la bar `Cine e asta care-i cu A.I.? ` a intrebat `Nus..` a raspuns omul linistit. `Ei atunci, ar fi bine sa plece` si l-a luat pe A. de un picior, l-a tarat pana la usa si i-a dat drumul pe scari. Eu, in genunchi, cautam ceva cu care sa ripostez insa uriasul m-a apucat si pe mine de o mana si mi-a aplicat acelasi tratament, dupa care a aruncat pe noi hainele injurandu-ne furtunos `...tu-va...`.

`Cine canta?` am intrebat surprins `Orchestra` a raspuns el plictisit `Orchestra?` am izbucnit eu in ras `unde mai incape si orchestra in camera asta?` El a desfacut sticla, a asezat lingurita deasupra paharului si mi-a spus `Pune o bucata de zahar` `Unde?` `Pe lingurita` mi-a raspuns el nerabdator. Am facut ce mi-a cerut si el a dat foc zaharului turnand in acelasi timp lichidul verzui din sticla si sporind astfel flacara; cand zaharul s-a topit si lichidul mai ardea inca mi-a spus `Bea repede` eu am dus paharul la gura si l-am baut dintr-o data. Bautura aveam cel putin 70 de grade si am simtit taria ei pana in talpi. Stomacul imi amortise si ca o reactie inchisesem ochii si ii strangeam ca in fata unui dezastru, in gura aveam un gust aromat de anason, potentat de ceva foarte amar care m-a dus cu gandul la pelin. A. a inceput sa rada amuzat `Ti-a placut?` m-a intrebat pe tonul unui medic care face experimente `Nu` am raspuns eu fara sa-mi fi revenit fizic `Ma asteptam` mi-a raspuns si a repetat ritualul si pentru el, doar ca reactia lui s-a rezumat la un `ahh` scurt. `Ce e?` am intrebat eu aratandu-i din ochi sticla `Absint` mi-a spus el linistit `Zana Verde` am soptit eu `Exact` a spus el si si-a aprins o tigara. `Eee...tare` am remarcat eu sincer `Asa e prima data` m-a asigurat A. profesional `sa o luam incet cu el` a continuat. M-am asezat mai comod pe canapeaua aceea noduroasa `Ce e acest loc?` am intrebat eu curios `Un bar prietene ` mi-a raspuns A. ingaduitor `Al cui, unde?` am continuat eu ` La marginea orasului, al unui fost inginer` mi-a raspuns el laconic `Observ ca eviti sa imi explici` am concluzionat eu cu repros in glas. El s-a asigurat ca nimeni nu ne asculta, gest care m-a facut sa zambesc, dupa care s-a asezat mai aproape de mine si a inceput sa-mi vorbeasca pe un ton misterios `Patronul e inginer, fost membru de partid si informator al Securitatii. L-au prins cu smecherii pe santier si l-au concediat. El a deschis aici si vinde Absint inainte ca el sa fie legalizat. Nu-ti pot spune unde se afla, e regula. Toti clientii o respecta, barul nu exista decat pentru cei care stiu de el asa ca te rog sa nu spui nimanui. ` Si daca cineva incalca regula?` `Daca se intampla....` si a tacut sugestiv  `nu va avea ocazia sa o faca si a doua oara` m-a asigurat el sever. `Tu esti un client fidel, sa inteleg` `Da, vin des.` Mintea mea  stimulata de alcool incepea sa caute solutii, adunam toate amintirile drumului si calculam timpul...in zadar. Intre timp A. reluase procesul si m-a indemnat din priviri sa golesc din nou paharul, ceea ce am si facut incercand sa mai descopar ceva din compozitia lichidului care nu mai avea un efect asa de puternic asupra mea. Am luat in mana sticla si am mirosit bautura; anasonul persista dar sesizam si alte plante, eticheta era in limba germana asa ca nu am reusit sa citesc decat` Artemisia absinthium` denumirea unei plante probabil. `Aceasta e zana verde din pahar` am murmurat eu `cat ai baut din ea?` l-am intrebat `Hmm... nu mai stiu` `E adevarat ca te inspira?` `Multi sustin ca da ,asupra mea nu a avut acest efect` mi-a raspuns el golind din nou paharul `Absintul le-a fost muza unor scriitori ca Rimbaud si Hemingway, unor pictori ca Picasso si Degas, dar si piaza rea pentru Van Gogh.`am inceput eu discursul `Cunosc, cunosc...`m-a intrerupt el plictisit si mi-a mai preparat un pahar, pe care l-am baut fara sa mai fiu poftit.Am lasat capul pe spate, am inchis ochii si...

Usa care al carei scartait m-a facut sa rosesc, pentru ca speram ca oriunde am intra sa fim discreti, uitasem ca in compania lui A.I. acest lucru e imposibil. Un val de fum de tigara,miros de alcool si mancare mi-a napadit nasul, incat am fost nevoit sa-mi acopar fata cu manusa. Lumina stricata a lampilor cu petrol (?!) care atarnau din tavanul jos, dezvaluia un bar scurt, patronat de un personaj foarte gras, cu plete unsuroase, transpirat, pe care sortul de bucatarie abia il cuprindea si care lustruia un pahar scuipand in el si apoi stergandu-l cu o carpa soioasa. In fata lui pe taburete de diverse inaltimi stateau indivizi dubiosi; in spatele lui pe pe rafturi se insiruiau sticle cu bauturi al caror nume obscur nu-mi spunea nimic. Peretii erau lambrisati cu un lemn al carui culoare nu mai putea fi ghicita intrucat, peste tot atarnau tablouri tablouri proaste, reproduceri nefericite ale lui Rembrandt si caricaturi, patate si afumate. Aceasta camera, fiindca nu putea fi numita sala, era umpluta cu mese din diverse tipuri de mobila, la care stateau barbati si femei care, fie beau din parahare speciale un lichid verzui si vorbeau cu glas scazut intre ei, fie jucau carti si injurau tare si inventiv. `Bun venit in viata!` mi-a urat A. si din doi pasi era langa bar, scuturand mana grasului si indicandu-i o stica de pe raft. Eu, stupefiat de acesta atmosfera specifica secolului XIX, priveam fetele tuturor si incercam sa imi dau seama ce fel de local este acesta. A., cu un pahar in mana mi-a facut semn sa merg la bar. Iesind din conul de umbra al usii, am observat ca toti ochii erau indreptati spre mine, fapt ce m-a facut sa rosec din nou. `Unde suntem?` l-am intrebat eu pe A., enervat de situatie `Intr-un local.` mi-a raspuns el vesel `Lasa glumele A., eu vreau sa plec, nu pot sta intr-un asemena loc.` si m-am prefacut ca plec `Hei, dom ` profesor` m-a tras el inapoi de maneca `Renunti? Stai sa bem un pahar` mi-a soptit astfel incat vecinii nostri sa nu auda `Unde` am intrebat scos din sarite `toate mesele sunt ocupate?` am raspuns eu suficient de tare incat privirile sa-mi fie din nou dedicate. `Iti recomand sa vorbesti mai incet.` mi-a spus el calm `Nu vrem probleme` m-a avertizat `Singura mea problema este ca m-ai adus aici.` am replicat eu indignat de linistea lui. S-a aplecat peste bar si i-a soptit ceva pletosului care, desi il asculta ma analiza atent cu ochi mici si tulburi, incuviintand din cap. `Sa mergem` mi-a spus A. preocupat si el l-am urmat printre mese uitandu-ma curios la fetele clientilor si observand ca erau fie muncitori la fabrica de cherestea (dupa cum indica firma de pe salopetele decolorate si mirosul de rasina), fie borfasi si hoti marunti, cu tatuaje pe maini si lanturi groase de tinichea la gat. In capatul camerei A. a tras o perdea pe care nu o observasem si m-a pomenit intr-o alta camera, mai mica dar la fel de prost luminata. Moblierul, daca poate fi numit asa, era compus dintr-o canapea lunga cu arcurile iesite, acoperita cu o patura murdara si o masa scunda si ingusta. A. si-a dezbracat haina, a aruncat-o pe canapea si m-a indemnat din ochi sa fac la fel. I-am imitat gestul putin nemultumit de tratamentul la care era supusa haina mea. `Bani` mi-a spus el intinzand palma, eu am scos cateva bancnote si i le-am intins fara sa protestez. El a iesit si eu m-am asezat incercand sa caut un loc in care arcurile sa nu-mi intepe coastele. S-a intors peste putin timp cu o sticla de marime medie, doua pahare ciudate, doua lingurite plate si un bol zagriat in care se aflau cuburi de zahar brun. La un moment dat un acordeon a inceput sa cante acompaniat de o voce, buna trebuie sa recunosc:

`Sous le ciel de Paris
S'envole une chanson
Hum Hum.... `

N-am reusit insa sa gasesc raspunsul fiindca A.I mi-a declarat scurt si mandru `Am sa-ti inapoiez sacoul, sa stii` `Nu e nevoie, pastreaza-l` i-am spus parinteste `Nu, nu. Ti-l inapoiez de indata ce-mi cumpar si eu un palton, trebuie sa primesc bani pentru un tablou` a continuat el sigur `Si chiria?` l-am intrebat eu fara sa iau in seama tonul serios `Si chiria da...uitasem` a soptit el `Am sa platesc si chiria, imi cumpar si palton, si culori, si panza, vreau sa ma apuc de lucru in mod sistematic.` am zambit ingaduitor pentru ca stiam textele pe de rost. Nu se tinea niciodata de cuvant. Sacoul nu mi l-a mai inapoiat, palton nu cred ca are nici acum, in ce priveste culorile, cu siguranta nu si-a cumparat iar pe avizierul de la camin e trecut drept restant. Banii, in caz ca i-a primit de undeva, i-a cheltuit pe vin si tigari, sau pe un chef zgomotos care s-a terminat, ca de obicei, la sectia de politie. `La facultate ai mai fost?` l-am intrebat sever `Nu` mi-a raspuns sec ` Locul meu nu e acolo, ma cert mereu cu profesorul de pictura, e diletant` a continuat manios `N-ai sa treci anul.`l-am anuntat pe un ton oficial `Mi se falfaie` mi-a raspuns si a izbucnit intr-un ras nebunesc. In strada a constatat ca haina ii e mare dar s-a consolat cu faptul ca in felul acesta pare mai voinic `Hai, sa prindem ultimul tramvai` m-a tras de maneca si a inceput sa alerge prin zapada proaspata. Tramvaiul gol ne-a purtat o vreme huruind si clantanind din sine, incat aveam senzatia ca se va rasturna. `Hai` mi-a facut A. semn si a sarit din tramvai inainte ca acesta sa se fi oprit. Am coborat si eu linistit, si cu mainile in buzunare am analizat zona. Case joase si mohorate, care pareau construite direct din mormanele de zapada,se aliniau de-a lungul strazii. Iluminatul public era compus din doua becuri slabe, aflate la mare distanta unul de altul, a caror lumina crea mai degraba confuzie. `Unde mergem?` am intrebat eu nesigur `Ai sa vezi` mi-a spus si a aruncat o privire semaforului defect. Nu mi-a ramas altceva de facut decat sa il urmez pe strazi nepavate, pe langa garduri paraginite din care rasarea cate un caine fioros, care parea atat de flamand incat ne-ar fi mancat pe amandoi. Eu ma feream speriat, dar A. trecea pe langa ei si injura soptit de sfinti.Pentru el stradutele nu mai aveau mistere si aveam chiar impresia ca merge cu ochii inchisi. La o portita s-a oprit, si-a rotit privirea in jur si ma intrebat `Ai bani?` `Am`, am raspuns ingrijorat de zona in care ne aflam `Bine, intra` si fara alta vertisment m-a impins aproape in portita care s-a deschis singura. Am  ramas acolo ascultand, asteptand, pe cineva, ceva.Pe langa mine A. a trecut vijelios si a inceput sa urce, din cate imi dadeam seama, dupa sunetul pasilor o scara de lemn. In capatul scarii mi-a strigat incet, tainic `Unde esti?` aici am raspuns eu pe acelasi ton `Hai urca, e frig.` am urcat si eu, numarand treptele in gand si incercand sa-mi dau seama unde eram. `Mai repede!` ma indemna el frecandu-si palmele inghetate `Unde suntem? l-am mai intrebat odata `Acum afli` mi-a raspuns vesel si a deschis o usa...

' Razi...` a constatat el amar `razi dar...e adevarat` s-a ridicat atunci si fara sa ma intrebe si-a luat o tigara din pachetul meu `Asa cum ma vezi` continua el contemplativ `fara haina de iarna, cu o singura camasa pe care o am de  mai bine de un an, mancand pe unde apuc si mereu pe datorie, fara bani si fara casa, m-a amenintat administratorul cu evacuarea daca nu platesc chiria, uite asa eu sunt fericit.`  a concluzionat el deschizand larg bratele. A suflat fumul si prin firele lui subtiri m-a privit  sever `Eu, flamand, insetat, infrigurat, dator tuturor, fara sa stiu unde ma culc si unde am sa ma trezesc, eu prietene, sunt fericit! Tu insa...esti...gol.` a continuat A. dramatic. Am avut atunci un sentiment de revolta si de tristete, insa nu am avut timp sa ripostez `Nu, asculta-ma` si dintr-o miscare s-a asezat in genunchi in fata mea `ce faci tu aici singur, ce ai facut tu toata viata? Ai citit, ai invatat, si...pentru ce? Te-ai intalnit vreodata cu Aristotel, cu Locke sau altul...ai dat mana cu ei, le-ai vorbit?` astepta un raspuns, eu nu eram in stare sa il dau; nu a citit o carte niciodata, vorbea incalcit franceza, declama  sub imboldul lui Bacchus versuri dezlanate ale unor poeti obscuri, picta foarte rar  si foarte bine, canta noaptea pe strada variante obscene ale unor romante cunoscute, era peste tot si pe nicaieri si mai presus de toate, era fericit. `Vezi?` mi-a spus `deschide acum o carte si raspunde-mi.` s-a ridicat hotarat si m-a intrebat `Ai ceva de baut?` `Ceai, apa..` am rspuns eu absent `Ceai` a decis el `Serveste-te te rog, uite ceainicul acolo...` a baut linistit o ceasca de ceai, mestecandu-l parca si plesnind din limba. `Sa mergem` mi-a spus intr-un final `Unde, A.?`  si ca si cum s-ar fi asteptat sa il intreb `Sa cautam` mi-a soptit cu un glas nou, nemaiauzit `Lasa misterul, A., ce sa cautam?` am abandonat eu lupta ` Un leac pentru tine` `Tii neaparat sa vorbesti in parabole?` `Nu.Tin neaparat sa vii cu mine.` Glasul lui suna asa de imbietor si cald incat m-am imbracat, i-am dat si lui A. un sacou si am pornit. Si in lift, fixand cu privirea neonul chior ma intrebam `Ce-am facut eu cu viata mea?`

Am rams atunci pierdut, mirat, fermecat de indrazneala necunoscutei, incat am uitat de fotografii si pasii m-au purtat o vreme prin sala, in cautarea ei. Si am iesit din galerie adanc tulburat si poate nebun, si poate indragostit. Nu mi-am dat seama gandindu-ma la ea, cand am ajuns la capatul orasului. Nu simteam frigul, nici oboseala, nici foame, simteam doar o  nefireasca dorinta de o revedea. Urmatoarea zi, tinandu-mi prelegerile la Universitate eram distras si trist, incat starea  mea a starnit mirarea studentilor si a profesorului R.S. care ironic mi-a spus `Dragul meu, arati vrajit?` am ras surprins `Vrajit, domnule profesor?` `Vrajit dragule,citeam povesti cand eram mic si incercam sa imi imaginez cum arata un om vrajit...acum iata tu esti intruchiparea acelei imagini pe care o aveam in minte.` ` Si de cine sunt vrajit?` am intrebat eu `Dragule, Wittgenstein spunea ca despre lucrurile despre care nu se poate vorbi, e mai bine sa se taca, eu spun ca e mai bine ca lucrurile despre care nu se poate vorbi, sa se simta. Gresesc oare?` si m-a batut amical pe umar, si am simtit in bataia aceea o nota de compatimire. Nici acum nu stiu daca gresea sau nu, nici acum nu stiu daca am simtit ceea ce nu putea fi spus, nici acum nu am inteles acea compatimire. Zilele mele se mistuiau greu, uitam sa mananc, fumam si ma gandeam doar la ochii aceia ai ei, si la buzele ispititoare si necunoscute si la fata ei maladiv de frumoasa care imi inunda ochii de fiecare data cand ii inchideam. Si a trecut iarna cu viscolul ei imbufnat, si cu zapada ei moale si plicticoasa, fara ca eu sa simt frig, sau fulgi de nea, sau pomul de iarna. Nimic. Citeam la intamplare orice, devoram pachete de tigari si priveam ore in sir pe fereastra. Cand nu mai rezistam, plecam sa ma plimb prin fata galeriei `Lucius` in care nu mai erau expuse fotografii, nici tablouri si nu era nici ea. Intr-o seara m-am pomenit acasa cu A.I., prost imbracat, cu camasa roasa la guler, fara palton si fara manusi,flamand si fara tigari dar vesel si cu chef cum era el de obicei. `Asculta`imi spune el dupa ce fumase insetat trei tigari `ce faci tu acum?` l-am privit ciudat `Nimic, stau cu tine de vorba` `Nu, ei, ce e asta?` a ripostat el `Ce faci tu  in seara asta te intreb` am zambit trist ` Citesc, poate sa si scriu ceva, de ce ma intrebi?` `Hai cu mine cautatorule` imi sopti el misterios `Unde?` am intrebat eu apropiindu-mi gura de urechea lui `In vino veritas, dupa cum spunea...ma rog, nu mai stiu cine...nu intra in fisa postului meu, voi filosofii trebuie sa stiti` declara el cu o rapiditatea obisnuita in vorbire `Nu A., nu mai beau` i-am raspuns scarbit. A fluierat si mi-a aruncat o privire care prevestea o furtuna de reprosuri dar care nu a urmat `I-auzi... de ce?` a intrebat el simplu `Nu vreau` am raspuns incet, oftand ` Pai mai pui de Socrate,` asa obisnuia sa ma numeasca ` nu spuneai tu ca filosofia e in viata si din viata se trage, si ca ea e peste tot si mai multe asemenea?` intreba el suparat `Asa e` am confirmat eu inveselit de tonul lui `Si unde mai ai tu filosofie in casa asta, ca eu nu o vad nicaieri?` intreaba el dramatic 'Pai filosofia nu e ca vinul pe care il bei tu in cantitati inestimabile, si care se mai termina, ea este si atat` am replicat eu aproape razand `Vezi? Vezi ca nu e asa?` declama  A. apocaliptic `Dar cum e?` ` Ei iata ca tu acolo la Universitatea ta` ca si cum ar fi fost a mea dintotdeauna ` nu ai invatat un lucru. Pe langa faptul ca eu nu beau vin in cantitati inestimabile, tu nu stii ceva esential: sa traiesti. Profesorii tai, maestrii tai nu te-au invatat asta fiindca nu stiu nici ei.` mi-a spus el melancolic `Si... ce lucrari imi recomanzi in materie?` am intrebat eu si am izbucnit in ras `Aici e greseala, crezi ca totul se poate invata din carti, nimic mai fals` `Stii doar A., ca eu  nu suport lacunele in cunoastere asa ca, lumniaza-ma ` am continuat eu pe tonul zeflemitor `Pofta vine mancand si viata traind!`declara el mesianic `Evanghelia dupa A.I.!`strig eu incurajator...

Francesca de Rimini spunea undeva ca `Multe imagini din lucrarile mele sunt un fel de jurnal vizual al locurilor in care am fost, al lucurilor pe care le-am vazut, auzit, mirosit`...iubit completez eu. Mereu am avut o slabiciune pentru imagini, pentru admiratul picaturilor de ploaie, pentru privitul cerului si al florilor, al oamenilor si al strazilor. Ani de zile am colindat bibliotecile in cautarea unor albume de arta, care sa infatiseze cat mai fidel capodoperele pictorilor si a unor biografii ale acestora. Am vizitat multe expozitii si nu am plecat fara sa fi  analizat toate lucrarile. Ieseam uneori de la scoala ca sa vizionez filme. In toate cautam autenticul, cautam ceva care sa-mi demonstreze ca imaginea e vie, ca e rupta din viata si ca oricand te poti strecura in ea  si sa te simti real. Acum catava vreme...doi ani poate, am fost invitat de catre bunul meu prieten A.I., la o expozitie de fotografie. El, student la arte, pictor recunoscut, bautor inrait, amuzant si cult era interesat de toate evenimentele mondene prin intermediul carora credea ca isi poate face reclama. Eu asistent la universitate, mai serios si in tot cazul nu atat de afiliat vinului, eram atras de orice era frumos. Trebuia sa ne intalnim in fata galeriilor de arta `Lucius` intr-o zi friguroasa de noiembrie. Si am simtit cat era de friguroasa dupa ce l-am asteptat o jumatate de ora. Tipic lui nu a venit; mi-a explicat dupa aceea ca, unul dintre colegii lui de camera venise de acasa cu un vin `Dumnezeiesc` si tot gustand din el a uitat de intalnire. Eu in schimb,am intrat la expozitie si spre surpriderea mea era multa lume care discuta frenetic despre orice, mai putin despre fotografie. Exponatele, de o claritate uimitoare surprindeau oameni in miscare si strazi aglomerate. Cu mainile in buzunarele paltonului, analizam preocupat o ilustratie a unui batran care fuma o pipa. `Va place fotografia?` ma intreaba o voce de femeie. Treasar, nu ma cunoaste nimeni aici, cred. Langa mine o tanara frumoasa, nu prea inalta, cu o fata proaspata si ochi inteligenti, fixeaza cu privirea pipa batranului `Imi place` raspund eu ursuz  `Ce credeti, e reusita?` intreaba tanara fara sa ma priveasca `Este reusita` confirm eu vizibil iritat `Ati mai fost la expozitii?` insista necunoscuta `Nu, am intrat acum, intamplator` raspund eu ironic `Nu cred ca e adevarat` afirma ea sigura pe sine ` De ce nu ar fi adevarat? ` intreb eu politicos desi sunt enervat de aceasta insistenta `Pentru ca un necunoscator nu insista niciodata asupra lucrarilor` afirma ea si ma priveste de-a dreptul in ochi. Sunt uimit de indrazneala fetei si de frumusetea ei, incat devin interesat si uit de nervi. `Hmm...sunt intr-adevar interesat de arta. ` recunosc eu de aceasta data mai personal. ` Dar despre lucrarile din partea aceea ce credeti?` ma interogheaza ea serioasa `Pai...` zambesc `unele sunt chiar reusite, altele in schimb sunt puerile` raspund eu disciplinat `Puerile spuneti?` continua ea intrigata ` Da, o risipa de hartie` judec eu in continuare `Aveti o perspectiva extrema` ma apostrofeaza tanara `Mi-a facut placere, la revedere` si imi intoarce spatele `Dar nu am avut onoarea...` o intrerup eu  `Si...hmm...autoarea acestor puerile fotografii sunt eu` imi declara ea mandra si se pierde apoi in multime.

Oare o iubesc sau...hmm...nu?  Ma amgesc, o amagesc si pe ea? Ploua violent si greu si vantul aduce stropii in casa `Inchide fereastra` imi spune. O inchid si cu manile in buzunare privesc o vreme cerul. `Unde esti? ` ma intreaba melancolic, surad  `Aici` `Ba nu, esti cumva...departe...aiurea..stiu eu` `Sfidez fizicul spui tu` `Fara cuvinte mari !`ma apostrofeaza ea hotarat. Sta acum sprijinita cu mana de biblioteca si studiaza coperta unei carti ` Lumea ca vointa si reprezentare` citeste  ea ironic `si, e vointa sau reprezentare?` intreaba  pe un ton sarcastic. Eu incrucisez mainile pe piept si ii raspund `Asta sa-mi spui tu, dupa ce citesti` rade amuzata `Eu?` `Tu, de ce te miri?` `Pentru ca eu nu vad rostul acestor carti care pretind ca pot sa-ti vorbeasca despre viata, cand viata e ceva atat de personal...Auzi, vointa, reprezentare...prostii` declara ea scarbita. Intotdeauna a avut aceasta atitudine fata de carti si mai ales  fata de filosofie; nici o explicatie pe care am incercat sa o ofer nu a avut efect `Prostii...` concluziona ea dupa ce eu epuizam toate argumentele personale. Asaza cartea inapoi si ofteaza `Mi-e frig...` imi spune. Ma apropii si ii imbratisez  trupul care pare ca se topeste in bratele mele. Ea inchide ochii si ma saruta tandru, dintii ei musca usor din buza mea superioara. Deschid ochii si ii vad fruntea alba, sprancenele si pleoapele care mi se par de o frumusete ciudata. Sarut insetat ochii, nasul, obrazul, lobul fin al urechii si gatul. Pielea ei miroase minunat, nu e parfum, e ceva care ma infioara si ma inebuneste. Ea inclina capul si inteleg ca trebuie sa continui. Imi descheie  discret nasturii de la camasa si imi cuprinde spatele, palmele ei calde ma mangaie incet. Buzele mele le cauta nerabdatoare pe ale ei si intalnirea se sfarsete intr-un sarut.Ea merge cu spatele spre pat, eu o urmez vrajit fara sa  imi dezlipesc gura de gatul ei;  buzele ei imi  saruta marunt pieptul,   inca un pas si... 

Ma trezesc si ma uit la ceas: 19:00. Nu mai ploua, ma ridic, ma imbrac si asezat in fotoliu aprind o tigara. Ea doarme linistita, cu umarul dezvelit sicu parul rasfirat pe perna alba, ma duce cu gandul la iele si mai ales la jocul lor. Poti inebuni daca le vezi dansand, se spune. In ce o priveste,  simpla  prezenta e suficienta. Suflu puternic fumul si imi amintesc cum ne-am cunoscut...