`Cine canta?` am intrebat surprins `Orchestra` a raspuns el plictisit `Orchestra?` am izbucnit eu in ras `unde mai incape si orchestra in camera asta?` El a desfacut sticla, a asezat lingurita deasupra paharului si mi-a spus `Pune o bucata de zahar` `Unde?` `Pe lingurita` mi-a raspuns el nerabdator. Am facut ce mi-a cerut si el a dat foc zaharului turnand in acelasi timp lichidul verzui din sticla si sporind astfel flacara; cand zaharul s-a topit si lichidul mai ardea inca mi-a spus `Bea repede` eu am dus paharul la gura si l-am baut dintr-o data. Bautura aveam cel putin 70 de grade si am simtit taria ei pana in talpi. Stomacul imi amortise si ca o reactie inchisesem ochii si ii strangeam ca in fata unui dezastru, in gura aveam un gust aromat de anason, potentat de ceva foarte amar care m-a dus cu gandul la pelin. A. a inceput sa rada amuzat `Ti-a placut?` m-a intrebat pe tonul unui medic care face experimente `Nu` am raspuns eu fara sa-mi fi revenit fizic `Ma asteptam` mi-a raspuns si a repetat ritualul si pentru el, doar ca reactia lui s-a rezumat la un `ahh` scurt. `Ce e?` am intrebat eu aratandu-i din ochi sticla `Absint` mi-a spus el linistit `Zana Verde` am soptit eu `Exact` a spus el si si-a aprins o tigara. `Eee...tare` am remarcat eu sincer `Asa e prima data` m-a asigurat A. profesional `sa o luam incet cu el` a continuat. M-am asezat mai comod pe canapeaua aceea noduroasa `Ce e acest loc?` am intrebat eu curios `Un bar prietene ` mi-a raspuns A. ingaduitor `Al cui, unde?` am continuat eu ` La marginea orasului, al unui fost inginer` mi-a raspuns el laconic `Observ ca eviti sa imi explici` am concluzionat eu cu repros in glas. El s-a asigurat ca nimeni nu ne asculta, gest care m-a facut sa zambesc, dupa care s-a asezat mai aproape de mine si a inceput sa-mi vorbeasca pe un ton misterios `Patronul e inginer, fost membru de partid si informator al Securitatii. L-au prins cu smecherii pe santier si l-au concediat. El a deschis aici si vinde Absint inainte ca el sa fie legalizat. Nu-ti pot spune unde se afla, e regula. Toti clientii o respecta, barul nu exista decat pentru cei care stiu de el asa ca te rog sa nu spui nimanui. ` Si daca cineva incalca regula?` `Daca se intampla....` si a tacut sugestiv  `nu va avea ocazia sa o faca si a doua oara` m-a asigurat el sever. `Tu esti un client fidel, sa inteleg` `Da, vin des.` Mintea mea  stimulata de alcool incepea sa caute solutii, adunam toate amintirile drumului si calculam timpul...in zadar. Intre timp A. reluase procesul si m-a indemnat din priviri sa golesc din nou paharul, ceea ce am si facut incercand sa mai descopar ceva din compozitia lichidului care nu mai avea un efect asa de puternic asupra mea. Am luat in mana sticla si am mirosit bautura; anasonul persista dar sesizam si alte plante, eticheta era in limba germana asa ca nu am reusit sa citesc decat` Artemisia absinthium` denumirea unei plante probabil. `Aceasta e zana verde din pahar` am murmurat eu `cat ai baut din ea?` l-am intrebat `Hmm... nu mai stiu` `E adevarat ca te inspira?` `Multi sustin ca da ,asupra mea nu a avut acest efect` mi-a raspuns el golind din nou paharul `Absintul le-a fost muza unor scriitori ca Rimbaud si Hemingway, unor pictori ca Picasso si Degas, dar si piaza rea pentru Van Gogh.`am inceput eu discursul `Cunosc, cunosc...`m-a intrerupt el plictisit si mi-a mai preparat un pahar, pe care l-am baut fara sa mai fiu poftit.Am lasat capul pe spate, am inchis ochii si...

Usa care al carei scartait m-a facut sa rosesc, pentru ca speram ca oriunde am intra sa fim discreti, uitasem ca in compania lui A.I. acest lucru e imposibil. Un val de fum de tigara,miros de alcool si mancare mi-a napadit nasul, incat am fost nevoit sa-mi acopar fata cu manusa. Lumina stricata a lampilor cu petrol (?!) care atarnau din tavanul jos, dezvaluia un bar scurt, patronat de un personaj foarte gras, cu plete unsuroase, transpirat, pe care sortul de bucatarie abia il cuprindea si care lustruia un pahar scuipand in el si apoi stergandu-l cu o carpa soioasa. In fata lui pe taburete de diverse inaltimi stateau indivizi dubiosi; in spatele lui pe pe rafturi se insiruiau sticle cu bauturi al caror nume obscur nu-mi spunea nimic. Peretii erau lambrisati cu un lemn al carui culoare nu mai putea fi ghicita intrucat, peste tot atarnau tablouri tablouri proaste, reproduceri nefericite ale lui Rembrandt si caricaturi, patate si afumate. Aceasta camera, fiindca nu putea fi numita sala, era umpluta cu mese din diverse tipuri de mobila, la care stateau barbati si femei care, fie beau din parahare speciale un lichid verzui si vorbeau cu glas scazut intre ei, fie jucau carti si injurau tare si inventiv. `Bun venit in viata!` mi-a urat A. si din doi pasi era langa bar, scuturand mana grasului si indicandu-i o stica de pe raft. Eu, stupefiat de acesta atmosfera specifica secolului XIX, priveam fetele tuturor si incercam sa imi dau seama ce fel de local este acesta. A., cu un pahar in mana mi-a facut semn sa merg la bar. Iesind din conul de umbra al usii, am observat ca toti ochii erau indreptati spre mine, fapt ce m-a facut sa rosec din nou. `Unde suntem?` l-am intrebat eu pe A., enervat de situatie `Intr-un local.` mi-a raspuns el vesel `Lasa glumele A., eu vreau sa plec, nu pot sta intr-un asemena loc.` si m-am prefacut ca plec `Hei, dom ` profesor` m-a tras el inapoi de maneca `Renunti? Stai sa bem un pahar` mi-a soptit astfel incat vecinii nostri sa nu auda `Unde` am intrebat scos din sarite `toate mesele sunt ocupate?` am raspuns eu suficient de tare incat privirile sa-mi fie din nou dedicate. `Iti recomand sa vorbesti mai incet.` mi-a spus el calm `Nu vrem probleme` m-a avertizat `Singura mea problema este ca m-ai adus aici.` am replicat eu indignat de linistea lui. S-a aplecat peste bar si i-a soptit ceva pletosului care, desi il asculta ma analiza atent cu ochi mici si tulburi, incuviintand din cap. `Sa mergem` mi-a spus A. preocupat si el l-am urmat printre mese uitandu-ma curios la fetele clientilor si observand ca erau fie muncitori la fabrica de cherestea (dupa cum indica firma de pe salopetele decolorate si mirosul de rasina), fie borfasi si hoti marunti, cu tatuaje pe maini si lanturi groase de tinichea la gat. In capatul camerei A. a tras o perdea pe care nu o observasem si m-a pomenit intr-o alta camera, mai mica dar la fel de prost luminata. Moblierul, daca poate fi numit asa, era compus dintr-o canapea lunga cu arcurile iesite, acoperita cu o patura murdara si o masa scunda si ingusta. A. si-a dezbracat haina, a aruncat-o pe canapea si m-a indemnat din ochi sa fac la fel. I-am imitat gestul putin nemultumit de tratamentul la care era supusa haina mea. `Bani` mi-a spus el intinzand palma, eu am scos cateva bancnote si i le-am intins fara sa protestez. El a iesit si eu m-am asezat incercand sa caut un loc in care arcurile sa nu-mi intepe coastele. S-a intors peste putin timp cu o sticla de marime medie, doua pahare ciudate, doua lingurite plate si un bol zagriat in care se aflau cuburi de zahar brun. La un moment dat un acordeon a inceput sa cante acompaniat de o voce, buna trebuie sa recunosc:

`Sous le ciel de Paris
S'envole une chanson
Hum Hum.... `

N-am reusit insa sa gasesc raspunsul fiindca A.I mi-a declarat scurt si mandru `Am sa-ti inapoiez sacoul, sa stii` `Nu e nevoie, pastreaza-l` i-am spus parinteste `Nu, nu. Ti-l inapoiez de indata ce-mi cumpar si eu un palton, trebuie sa primesc bani pentru un tablou` a continuat el sigur `Si chiria?` l-am intrebat eu fara sa iau in seama tonul serios `Si chiria da...uitasem` a soptit el `Am sa platesc si chiria, imi cumpar si palton, si culori, si panza, vreau sa ma apuc de lucru in mod sistematic.` am zambit ingaduitor pentru ca stiam textele pe de rost. Nu se tinea niciodata de cuvant. Sacoul nu mi l-a mai inapoiat, palton nu cred ca are nici acum, in ce priveste culorile, cu siguranta nu si-a cumparat iar pe avizierul de la camin e trecut drept restant. Banii, in caz ca i-a primit de undeva, i-a cheltuit pe vin si tigari, sau pe un chef zgomotos care s-a terminat, ca de obicei, la sectia de politie. `La facultate ai mai fost?` l-am intrebat sever `Nu` mi-a raspuns sec ` Locul meu nu e acolo, ma cert mereu cu profesorul de pictura, e diletant` a continuat manios `N-ai sa treci anul.`l-am anuntat pe un ton oficial `Mi se falfaie` mi-a raspuns si a izbucnit intr-un ras nebunesc. In strada a constatat ca haina ii e mare dar s-a consolat cu faptul ca in felul acesta pare mai voinic `Hai, sa prindem ultimul tramvai` m-a tras de maneca si a inceput sa alerge prin zapada proaspata. Tramvaiul gol ne-a purtat o vreme huruind si clantanind din sine, incat aveam senzatia ca se va rasturna. `Hai` mi-a facut A. semn si a sarit din tramvai inainte ca acesta sa se fi oprit. Am coborat si eu linistit, si cu mainile in buzunare am analizat zona. Case joase si mohorate, care pareau construite direct din mormanele de zapada,se aliniau de-a lungul strazii. Iluminatul public era compus din doua becuri slabe, aflate la mare distanta unul de altul, a caror lumina crea mai degraba confuzie. `Unde mergem?` am intrebat eu nesigur `Ai sa vezi` mi-a spus si a aruncat o privire semaforului defect. Nu mi-a ramas altceva de facut decat sa il urmez pe strazi nepavate, pe langa garduri paraginite din care rasarea cate un caine fioros, care parea atat de flamand incat ne-ar fi mancat pe amandoi. Eu ma feream speriat, dar A. trecea pe langa ei si injura soptit de sfinti.Pentru el stradutele nu mai aveau mistere si aveam chiar impresia ca merge cu ochii inchisi. La o portita s-a oprit, si-a rotit privirea in jur si ma intrebat `Ai bani?` `Am`, am raspuns ingrijorat de zona in care ne aflam `Bine, intra` si fara alta vertisment m-a impins aproape in portita care s-a deschis singura. Am  ramas acolo ascultand, asteptand, pe cineva, ceva.Pe langa mine A. a trecut vijelios si a inceput sa urce, din cate imi dadeam seama, dupa sunetul pasilor o scara de lemn. In capatul scarii mi-a strigat incet, tainic `Unde esti?` aici am raspuns eu pe acelasi ton `Hai urca, e frig.` am urcat si eu, numarand treptele in gand si incercand sa-mi dau seama unde eram. `Mai repede!` ma indemna el frecandu-si palmele inghetate `Unde suntem? l-am mai intrebat odata `Acum afli` mi-a raspuns vesel si a deschis o usa...

' Razi...` a constatat el amar `razi dar...e adevarat` s-a ridicat atunci si fara sa ma intrebe si-a luat o tigara din pachetul meu `Asa cum ma vezi` continua el contemplativ `fara haina de iarna, cu o singura camasa pe care o am de  mai bine de un an, mancand pe unde apuc si mereu pe datorie, fara bani si fara casa, m-a amenintat administratorul cu evacuarea daca nu platesc chiria, uite asa eu sunt fericit.`  a concluzionat el deschizand larg bratele. A suflat fumul si prin firele lui subtiri m-a privit  sever `Eu, flamand, insetat, infrigurat, dator tuturor, fara sa stiu unde ma culc si unde am sa ma trezesc, eu prietene, sunt fericit! Tu insa...esti...gol.` a continuat A. dramatic. Am avut atunci un sentiment de revolta si de tristete, insa nu am avut timp sa ripostez `Nu, asculta-ma` si dintr-o miscare s-a asezat in genunchi in fata mea `ce faci tu aici singur, ce ai facut tu toata viata? Ai citit, ai invatat, si...pentru ce? Te-ai intalnit vreodata cu Aristotel, cu Locke sau altul...ai dat mana cu ei, le-ai vorbit?` astepta un raspuns, eu nu eram in stare sa il dau; nu a citit o carte niciodata, vorbea incalcit franceza, declama  sub imboldul lui Bacchus versuri dezlanate ale unor poeti obscuri, picta foarte rar  si foarte bine, canta noaptea pe strada variante obscene ale unor romante cunoscute, era peste tot si pe nicaieri si mai presus de toate, era fericit. `Vezi?` mi-a spus `deschide acum o carte si raspunde-mi.` s-a ridicat hotarat si m-a intrebat `Ai ceva de baut?` `Ceai, apa..` am rspuns eu absent `Ceai` a decis el `Serveste-te te rog, uite ceainicul acolo...` a baut linistit o ceasca de ceai, mestecandu-l parca si plesnind din limba. `Sa mergem` mi-a spus intr-un final `Unde, A.?`  si ca si cum s-ar fi asteptat sa il intreb `Sa cautam` mi-a soptit cu un glas nou, nemaiauzit `Lasa misterul, A., ce sa cautam?` am abandonat eu lupta ` Un leac pentru tine` `Tii neaparat sa vorbesti in parabole?` `Nu.Tin neaparat sa vii cu mine.` Glasul lui suna asa de imbietor si cald incat m-am imbracat, i-am dat si lui A. un sacou si am pornit. Si in lift, fixand cu privirea neonul chior ma intrebam `Ce-am facut eu cu viata mea?`

Am rams atunci pierdut, mirat, fermecat de indrazneala necunoscutei, incat am uitat de fotografii si pasii m-au purtat o vreme prin sala, in cautarea ei. Si am iesit din galerie adanc tulburat si poate nebun, si poate indragostit. Nu mi-am dat seama gandindu-ma la ea, cand am ajuns la capatul orasului. Nu simteam frigul, nici oboseala, nici foame, simteam doar o  nefireasca dorinta de o revedea. Urmatoarea zi, tinandu-mi prelegerile la Universitate eram distras si trist, incat starea  mea a starnit mirarea studentilor si a profesorului R.S. care ironic mi-a spus `Dragul meu, arati vrajit?` am ras surprins `Vrajit, domnule profesor?` `Vrajit dragule,citeam povesti cand eram mic si incercam sa imi imaginez cum arata un om vrajit...acum iata tu esti intruchiparea acelei imagini pe care o aveam in minte.` ` Si de cine sunt vrajit?` am intrebat eu `Dragule, Wittgenstein spunea ca despre lucrurile despre care nu se poate vorbi, e mai bine sa se taca, eu spun ca e mai bine ca lucrurile despre care nu se poate vorbi, sa se simta. Gresesc oare?` si m-a batut amical pe umar, si am simtit in bataia aceea o nota de compatimire. Nici acum nu stiu daca gresea sau nu, nici acum nu stiu daca am simtit ceea ce nu putea fi spus, nici acum nu am inteles acea compatimire. Zilele mele se mistuiau greu, uitam sa mananc, fumam si ma gandeam doar la ochii aceia ai ei, si la buzele ispititoare si necunoscute si la fata ei maladiv de frumoasa care imi inunda ochii de fiecare data cand ii inchideam. Si a trecut iarna cu viscolul ei imbufnat, si cu zapada ei moale si plicticoasa, fara ca eu sa simt frig, sau fulgi de nea, sau pomul de iarna. Nimic. Citeam la intamplare orice, devoram pachete de tigari si priveam ore in sir pe fereastra. Cand nu mai rezistam, plecam sa ma plimb prin fata galeriei `Lucius` in care nu mai erau expuse fotografii, nici tablouri si nu era nici ea. Intr-o seara m-am pomenit acasa cu A.I., prost imbracat, cu camasa roasa la guler, fara palton si fara manusi,flamand si fara tigari dar vesel si cu chef cum era el de obicei. `Asculta`imi spune el dupa ce fumase insetat trei tigari `ce faci tu acum?` l-am privit ciudat `Nimic, stau cu tine de vorba` `Nu, ei, ce e asta?` a ripostat el `Ce faci tu  in seara asta te intreb` am zambit trist ` Citesc, poate sa si scriu ceva, de ce ma intrebi?` `Hai cu mine cautatorule` imi sopti el misterios `Unde?` am intrebat eu apropiindu-mi gura de urechea lui `In vino veritas, dupa cum spunea...ma rog, nu mai stiu cine...nu intra in fisa postului meu, voi filosofii trebuie sa stiti` declara el cu o rapiditatea obisnuita in vorbire `Nu A., nu mai beau` i-am raspuns scarbit. A fluierat si mi-a aruncat o privire care prevestea o furtuna de reprosuri dar care nu a urmat `I-auzi... de ce?` a intrebat el simplu `Nu vreau` am raspuns incet, oftand ` Pai mai pui de Socrate,` asa obisnuia sa ma numeasca ` nu spuneai tu ca filosofia e in viata si din viata se trage, si ca ea e peste tot si mai multe asemenea?` intreba el suparat `Asa e` am confirmat eu inveselit de tonul lui `Si unde mai ai tu filosofie in casa asta, ca eu nu o vad nicaieri?` intreaba el dramatic 'Pai filosofia nu e ca vinul pe care il bei tu in cantitati inestimabile, si care se mai termina, ea este si atat` am replicat eu aproape razand `Vezi? Vezi ca nu e asa?` declama  A. apocaliptic `Dar cum e?` ` Ei iata ca tu acolo la Universitatea ta` ca si cum ar fi fost a mea dintotdeauna ` nu ai invatat un lucru. Pe langa faptul ca eu nu beau vin in cantitati inestimabile, tu nu stii ceva esential: sa traiesti. Profesorii tai, maestrii tai nu te-au invatat asta fiindca nu stiu nici ei.` mi-a spus el melancolic `Si... ce lucrari imi recomanzi in materie?` am intrebat eu si am izbucnit in ras `Aici e greseala, crezi ca totul se poate invata din carti, nimic mai fals` `Stii doar A., ca eu  nu suport lacunele in cunoastere asa ca, lumniaza-ma ` am continuat eu pe tonul zeflemitor `Pofta vine mancand si viata traind!`declara el mesianic `Evanghelia dupa A.I.!`strig eu incurajator...

Francesca de Rimini spunea undeva ca `Multe imagini din lucrarile mele sunt un fel de jurnal vizual al locurilor in care am fost, al lucurilor pe care le-am vazut, auzit, mirosit`...iubit completez eu. Mereu am avut o slabiciune pentru imagini, pentru admiratul picaturilor de ploaie, pentru privitul cerului si al florilor, al oamenilor si al strazilor. Ani de zile am colindat bibliotecile in cautarea unor albume de arta, care sa infatiseze cat mai fidel capodoperele pictorilor si a unor biografii ale acestora. Am vizitat multe expozitii si nu am plecat fara sa fi  analizat toate lucrarile. Ieseam uneori de la scoala ca sa vizionez filme. In toate cautam autenticul, cautam ceva care sa-mi demonstreze ca imaginea e vie, ca e rupta din viata si ca oricand te poti strecura in ea  si sa te simti real. Acum catava vreme...doi ani poate, am fost invitat de catre bunul meu prieten A.I., la o expozitie de fotografie. El, student la arte, pictor recunoscut, bautor inrait, amuzant si cult era interesat de toate evenimentele mondene prin intermediul carora credea ca isi poate face reclama. Eu asistent la universitate, mai serios si in tot cazul nu atat de afiliat vinului, eram atras de orice era frumos. Trebuia sa ne intalnim in fata galeriilor de arta `Lucius` intr-o zi friguroasa de noiembrie. Si am simtit cat era de friguroasa dupa ce l-am asteptat o jumatate de ora. Tipic lui nu a venit; mi-a explicat dupa aceea ca, unul dintre colegii lui de camera venise de acasa cu un vin `Dumnezeiesc` si tot gustand din el a uitat de intalnire. Eu in schimb,am intrat la expozitie si spre surpriderea mea era multa lume care discuta frenetic despre orice, mai putin despre fotografie. Exponatele, de o claritate uimitoare surprindeau oameni in miscare si strazi aglomerate. Cu mainile in buzunarele paltonului, analizam preocupat o ilustratie a unui batran care fuma o pipa. `Va place fotografia?` ma intreaba o voce de femeie. Treasar, nu ma cunoaste nimeni aici, cred. Langa mine o tanara frumoasa, nu prea inalta, cu o fata proaspata si ochi inteligenti, fixeaza cu privirea pipa batranului `Imi place` raspund eu ursuz  `Ce credeti, e reusita?` intreaba tanara fara sa ma priveasca `Este reusita` confirm eu vizibil iritat `Ati mai fost la expozitii?` insista necunoscuta `Nu, am intrat acum, intamplator` raspund eu ironic `Nu cred ca e adevarat` afirma ea sigura pe sine ` De ce nu ar fi adevarat? ` intreb eu politicos desi sunt enervat de aceasta insistenta `Pentru ca un necunoscator nu insista niciodata asupra lucrarilor` afirma ea si ma priveste de-a dreptul in ochi. Sunt uimit de indrazneala fetei si de frumusetea ei, incat devin interesat si uit de nervi. `Hmm...sunt intr-adevar interesat de arta. ` recunosc eu de aceasta data mai personal. ` Dar despre lucrarile din partea aceea ce credeti?` ma interogheaza ea serioasa `Pai...` zambesc `unele sunt chiar reusite, altele in schimb sunt puerile` raspund eu disciplinat `Puerile spuneti?` continua ea intrigata ` Da, o risipa de hartie` judec eu in continuare `Aveti o perspectiva extrema` ma apostrofeaza tanara `Mi-a facut placere, la revedere` si imi intoarce spatele `Dar nu am avut onoarea...` o intrerup eu  `Si...hmm...autoarea acestor puerile fotografii sunt eu` imi declara ea mandra si se pierde apoi in multime.

Oare o iubesc sau...hmm...nu?  Ma amgesc, o amagesc si pe ea? Ploua violent si greu si vantul aduce stropii in casa `Inchide fereastra` imi spune. O inchid si cu manile in buzunare privesc o vreme cerul. `Unde esti? ` ma intreaba melancolic, surad  `Aici` `Ba nu, esti cumva...departe...aiurea..stiu eu` `Sfidez fizicul spui tu` `Fara cuvinte mari !`ma apostrofeaza ea hotarat. Sta acum sprijinita cu mana de biblioteca si studiaza coperta unei carti ` Lumea ca vointa si reprezentare` citeste  ea ironic `si, e vointa sau reprezentare?` intreaba  pe un ton sarcastic. Eu incrucisez mainile pe piept si ii raspund `Asta sa-mi spui tu, dupa ce citesti` rade amuzata `Eu?` `Tu, de ce te miri?` `Pentru ca eu nu vad rostul acestor carti care pretind ca pot sa-ti vorbeasca despre viata, cand viata e ceva atat de personal...Auzi, vointa, reprezentare...prostii` declara ea scarbita. Intotdeauna a avut aceasta atitudine fata de carti si mai ales  fata de filosofie; nici o explicatie pe care am incercat sa o ofer nu a avut efect `Prostii...` concluziona ea dupa ce eu epuizam toate argumentele personale. Asaza cartea inapoi si ofteaza `Mi-e frig...` imi spune. Ma apropii si ii imbratisez  trupul care pare ca se topeste in bratele mele. Ea inchide ochii si ma saruta tandru, dintii ei musca usor din buza mea superioara. Deschid ochii si ii vad fruntea alba, sprancenele si pleoapele care mi se par de o frumusete ciudata. Sarut insetat ochii, nasul, obrazul, lobul fin al urechii si gatul. Pielea ei miroase minunat, nu e parfum, e ceva care ma infioara si ma inebuneste. Ea inclina capul si inteleg ca trebuie sa continui. Imi descheie  discret nasturii de la camasa si imi cuprinde spatele, palmele ei calde ma mangaie incet. Buzele mele le cauta nerabdatoare pe ale ei si intalnirea se sfarsete intr-un sarut.Ea merge cu spatele spre pat, eu o urmez vrajit fara sa  imi dezlipesc gura de gatul ei;  buzele ei imi  saruta marunt pieptul,   inca un pas si... 

Ma trezesc si ma uit la ceas: 19:00. Nu mai ploua, ma ridic, ma imbrac si asezat in fotoliu aprind o tigara. Ea doarme linistita, cu umarul dezvelit sicu parul rasfirat pe perna alba, ma duce cu gandul la iele si mai ales la jocul lor. Poti inebuni daca le vezi dansand, se spune. In ce o priveste,  simpla  prezenta e suficienta. Suflu puternic fumul si imi amintesc cum ne-am cunoscut...