luni, 7 februarie 2011

`Si, il cunosteti pe A.I.?` am inceput eu conversatia pe un ton mai degraba indiferent `Da, il cunosc, il cunosc de la hmm...de la o expozitie de unde am cumparat mai multe tablouri.` mi-a raspuns ea vioaie. Pentru mine raspunsul a fost inedit pentru ca fiind prieten cu A. de atata timp, si cunoscandu-i modul haotic de a consuma ceea ce el numea viata, imi era greu sa cred ca picteaza atat de mult incat sa aiba si o expozitie. `Apropo, am uitat sa-i dau ceva pentru durere` si inmandu-mi prosopul cu care ma curata, a scos dintr-o cutie mica de carton doua pastile pe care i le-a strecurat prietenului meu in gura. `Asaa, te doare rau?` a revenit ea la mine `Nu` am afirmat eu simplu `Ai si vanatai mai vechi.` a observat fata calm `Da...` `Sunteti jucator de carti?` m-a intrebat ea curioasa `Nu...` am inceput eu sa rad `De ce, par?` a continuat eu `Sincer, nu, dar din cate banuiesc eu, bataie ati incasat la un bar din apropiere in care sa joaca carti.` `Asa e, cunoasteti localul?` am intrebat eu interesat `Mda, se poate spune si asa...` a evitat ea raspunsul `Gata, sper sa te simti mai bine.` si lunandu-si `articolele sanitare` a disparut din nou in baie. Eu m-am asezat mai comod si am aruncat ochii in jur, servindu-ma de lumina lampii care ramasese langa mine. Camera era destul de mare, inalta, cu doua ferestre mari cu vedere in strada. In afara de fotoliul pe care stateam eu si de canapeaua pe care se odihnea A., se mai aflau in camera o masa si un scaun, o soba de teracota maro langa care se afla un cos cu leme de fag. O usa despartea aceasta camera de un dormitor, probabil. Mobila parea de buna calitate, tapiseria curata, mocheta moale. Gazda noastra a reaparut in camera cu manecile puloverului rasfrante in sus `Nu dormi?` m-a chestionat ea `Nu pot, si apoi...` `Ce este, te doare ceva sau...?` s-a apropiat ea din nou `Nu, nu, dar stiti eu as vrea sa va multummesc...` am inceput eu sincer si incurcat ` ...nici nu stiu cum va numiti si dati-mi voie sa va spun ca sunteti foarte curajoasa...` `Dumneata fumezi?` m-a intrebat zambind distrata `Da.` Vino atunci la bucatarie, nu fumez in camera`. Eu m-am ridicat fara sa mai simt nici o durere si am urmat-o in bucatarie, o camera cam de marimea holisorului, simpul mobilata `Ceai sau cafea?` a intrebat ea `Nu va deranjati...` `Ei haide acum, spune.` `Cafea.` am raspuns eu rusinat pentru ca tanjeam dupa o ceasca de cafea buna, care sa ma revigoreze; a asezat un ibric cu apa pe aragaz si si-a aprins o tigara dintr-un pachet cu aspect si nume dubios si care mirosea rau, acelasi miros din holul de la intrare `Ia o tigara` m-a indemnat ea `Am si eu...` si am scos pachetul din buzunarul panalonilor pe care la lumina unui bec adevarat ii vedeam murdari, sifonati si rupti `Hmm...` a clatinat ea din cap `Fumezi tigari bune...` `Da...va rog...` am indemnat-o eu deschizand pachetul `Mersi, nu...` mi-a raspuns ea si deschizand usa unui dulapior suspendat a luat un pachet de cafea, o lingura dintr-un sertar si a preparat cafeaua tinand tigara in coltul gurii si clipind des din cauza fumului . `Cu zahar?` m-a chestionat in timp ce aseza doua cescute pe masa mica `Nu` `Deci, dumneata esti prieten cu A.I.` `Da, de mai mult timp...` `Si ati venit la bar sa...` continua gazda sa ma indemne sa povestesc. Eu am sorbit o gura de cafea si am inceput `De fapt nu astazi am venit prima data, am mai fost si in seara precedenta..` `Asaaa, ei...` `Am fost in seara precedenta lasandu-ma convins de A. ca trebuie sa vin, sa imi arate el ce este viata asa ca am venit am intrat in cladirea aceea dubioasa, am baut o sticla de absint si am fost agresati de un tip gras si barbos pentru ca ne uitam cum ia bataie altcineva...` am explicat eu fumandu-mi linistit tigara. Ea radea vesela sorbind cafeaua si clatinand din cap `Si azi?` a continuat ea interogatoriul `Si azi...azi am venit din nou si am fost obligat sa joc poker...` `Deci joci carti?` `Nu, nu joc, n-am jucat niciodata, nu stiu regulile, si din cauza prietenului meu am cam invatat si chiar am castigat...` am povestit eu inciudat realizand ca eu castigaseam ultima mana si in loc de bani am primit multa...bataie. `Cu cine ai jucat?` a intrebat fara sa-si poata stapani zambetul `Cu un anume N., un...proxenet si cu diversi...` am raspuns eu dezgustat `Si cu bataia...` `Cu bataia, am intrat intr-un nou conflict cu `prietenul nostru ` si A., dupa cum se vede a iesit cam sifonat asa ca eu l-am carat in spate pana in curtea dumneavoastra si de aici....` `Am inteles` a afirmat ea `Dumneata cu ce te ocupi?` intrebat ea transland discutia intr-un plan mai personal `Sunt asistent, la Universitate, la Filosofie...` `Imhmm` a inganat ea surprinsa `Si ce predai?` Estetica si...` `Esti filosof...` m-a intrerupt ea serioasa `Nu.` am rapuns eu `Trebuie operata o distinctie intre filosof si profesorul de filosofie `Da, da, e...am inteles` mi-a demonstrat ea ca o plictiseam...

8 comentarii:

  1. Poate ar trebui un pic prelungită starea iniţială a dialogului. Parcă se destăinuie prea repede şi, oricum, este un fel de interogatoriu... Ţigarea, cafeaua... reprezintă gesturi menite să întârzie conversaţia, că construiască o acomodare...

    Este deja o stare anormală faptul că cei doi pătrund în casă, sunt îngrijiţi... dar să devină şi "de ai casei" în aşa scurt timp... Plus alternanţa dintre "dumneavoastră şi "tu"...

    Cineva care lasă doi străini în casă are probabil o anumită reţinere, încearcă să se impună, vorbeşte un pic de sus, porunceşte chiar... este o chestie de auto-apărare.

    Cred că discuţia de la "sunteţi jucători de cărţi?" ar fi normal să se întâmple după cafea şi nu înainte.

    Părerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. De mărţişor
    http://giconet.blogspot.com/2011/03/1-martie.html

    RăspundețiȘtergere