joi, 27 ianuarie 2011

Am ocolit cladirea si am asteptat cuminti pana ce femeia a scotocit dibace prin geanta si a gasit o cheie cu care , in ciuda intunericului a descuiat o usa mare care scartaia macabru. Eu eram obosit si infrigurat iar A. nici macar nu mai gemea, respira greu si antarna inert de umarul meu. Am intrat primii desi eu insitasem ca gazda noastra sa fie cea care ne deschide drumul, din politete si din neincredere. Experientele din ultimele doua zile imi sugerau ca trebuie sa ma arat precaut in fata oricarei usi care se deschide. Se pare insa ca din colo de usa pe care curajoasa doamna ne-o deschisese, nu se afla decat un intuneric gros si primitor. Ne aflam in ceea ce ghiceam ca e un hol in care mirosea a tutun prost si a parfum de femeie. Femeia a inchis usa in urma noastra si a incuiat-o cu grija, asezand cheile pe o masuta sau cuier.`Ce intuneric e!` a soptit ea cu glas scazut ca si cum s-ar fi temut sa nu trezeasca pe cineva `Ai o bricheta! Eu nu stiu unde am lasat-o pe a mea ` mi s-a adresat ea pe acelasi ton `Ba da, am raspuns eu` si incercand sa o scot din buzunarul paltonului l-am lipit pe A. de perete, si tipatul lui de durere mi-a rasunat in ureche `Ce faci?` m-a apostrofat ea intrigata `Nu pot sa scot bricheta.` i-am raspuns eu enervat `In ce buzunar o tii?` m-a chestionat ea plictisita `In stanga, la palton.` am raspuns eu mirat de indrazneala ei. Femeia insa nu a mai asteptat mult si a inceput sa ma pipaie in cautarea brichetei si trebuie sa recunosc faptul ca a gasit-o repede si aprinzand-o a facut sa apara in fata noastra o scara lata cu balustrade sculptate, pe care a urcat-o voiniceste. `Haide.` m-a indemnat ea si stingand bricheta a inceput iar sa caute ceva in geanta. Eu am ramas insa la usa pentru ca ochii sa mi se poata obisnui din nou cu intunericul si sa urc scara. Scarile erau in mod clar o constanata a existentei mele din ultima perioada. `Vii?` a intrebat ea nerabdatoare. Eu, cu un ultim efort am inceput sa merg incet si m-am impiedicat de prima treapta, fapt ce a atras din partea prietenului meu un `Aaa` slab si din partea gazdei un `Ce faci?` Moment in care am intrebat-o tare si cu glasul gatuit de nervi `Eu, urc pe intuneric o scara cu un om ranit in spate, in timp ce dumneata tii in mana o bricheta, si nu stiu din ce motiv, nu vrei sa imi luminezi si mie drumul.` Reactia s-a concretizat in flacara modesta a brichetei mele urmata de un `Poftim` resemnat care mi-a dat un sentiment de regret legat de modul in care ma adresasem unei persoane care, fara sa ne cunoasca ne primise in casa aceea, a ei sau a altcuiva, si incerca sa ne ajute.
Transpirant si obosit am ajuns in capatul scarilor, timp in care gazada noastra descuiase o alta usa si aprinsese o lampa de perete destul de slaba. Am intrat intr-un nou holisor cochet in care persista mirosul de parfum. `Adu-l aici ` mi-a indicat ea o canapea dintr-o alta camera, mai mare. Eu l-am asezat pe A. acolo si am respirat usurat. Femeia a aprins o noua lampa de pe o noptiera aflata la marginea canapelei si a inceput sa se dezbrace de paltonul ei aruncandu-l jos si aplecandu-se spre A.I., punandu-i mana pe frunte si clatinand ingrijorata din cap. In vremea asta eu, curios, urmaream sa-i vad fata generoase-i doamne. Stand acolo in genunchi se parea ca nu e atat de micuta dupa cum estimasem eu la poarta, era chiar un corp atletic desi nu foarte inalt, parul suparat ii acoperea umerii iar mana fina se caznea sa il dezbrace pe A. `E plin de sange, uita-te la fata lui...` vorbea ea contrariata fara sa se intoarca spre mine. Pierzandu-si rabdarea s-a ridicat si a fugit intr-o alta incapere, care dupa sunetul unor oale si al robinetului parea sa fie bucataria `Dezbarca-l dumneata` a strigat ea ca sa se asigure ca va fi auzita. Eu ma incalzisem asa ca mi-am dat jos paltonul si ridicandu-l pe prietenul meu i-am scos si lui sacoul meu si soptindu-i incet un `O secunda...` l-am asezat inapoi. Peste cateva secunde femeia a aparut cu o oala cu apa si o vraf de prosoape albe `Si camasa.` mi-a ordonat ea inclinand capul spre ranitul nostru. Eu am executat si l-am chinuit din nou pe A. care rezista inclestand dintii. Situatia se arata grava si dureroasa, pe abdomenul lui se aflau o serie de vanatai de diferite dimensiuni `Hmmm` a spus ea ingrijorata `Cine a facut asa ceva?` a intrebat ea ` Pai, niste vagabonzi la un bar din apropiere.` am raportat eu cuminte. bucuros de faptul ca am ocazia sa-i vorbesc din nou `Care bar?` a continuat interogatoriul `Nu...nu stiu.` am raspuns eu stingher `Cum nu stii, frecventezi baruri fara sa stii cum se numesc macar?` a continuat ea preocupata sa tamponeze cu un prososp muiat in apa fata tumefiata a lui A. si sa sufle usor de cate ori el facea cate o grimasa. `Nu stiu, prietenul meu m-a adus aici, nu am mai fost niciodata in zona asta a orasului...` m-am scuzat eu incet `Dar dumneata unde locuiesti ?` m-a chestionat ironic `In P.V..` a raspuns eu prudent `Aaaa, in cartier de oamnei mari` a continut ea `acolo cu spuma...` Intre timp curatase relativ fata amicului meu si prividu-l atent a exclamat `Ia stai! Eu te cunosc,da te cunosc.` si luand lampa in mana i-a luminat si mai tare fata lui A.I. `Da, da, ` a continuat ea `tu esti...imi scapa...numele` `A.I. ` am ajutat-o eu surprins `Asa! Esti pictorul...`

Un comentariu:

  1. Interesantă trimiterea la scara lui Ioan Scărarul şi urcarea rănitului ca un simbol al crucii în urma luminii.

    RăspundețiȘtergere