Usa care al carei scartait m-a facut sa rosesc, pentru ca speram ca oriunde am intra sa fim discreti, uitasem ca in compania lui A.I. acest lucru e imposibil. Un val de fum de tigara,miros de alcool si mancare mi-a napadit nasul, incat am fost nevoit sa-mi acopar fata cu manusa. Lumina stricata a lampilor cu petrol (?!) care atarnau din tavanul jos, dezvaluia un bar scurt, patronat de un personaj foarte gras, cu plete unsuroase, transpirat, pe care sortul de bucatarie abia il cuprindea si care lustruia un pahar scuipand in el si apoi stergandu-l cu o carpa soioasa. In fata lui pe taburete de diverse inaltimi stateau indivizi dubiosi; in spatele lui pe pe rafturi se insiruiau sticle cu bauturi al caror nume obscur nu-mi spunea nimic. Peretii erau lambrisati cu un lemn al carui culoare nu mai putea fi ghicita intrucat, peste tot atarnau tablouri tablouri proaste, reproduceri nefericite ale lui Rembrandt si caricaturi, patate si afumate. Aceasta camera, fiindca nu putea fi numita sala, era umpluta cu mese din diverse tipuri de mobila, la care stateau barbati si femei care, fie beau din parahare speciale un lichid verzui si vorbeau cu glas scazut intre ei, fie jucau carti si injurau tare si inventiv. `Bun venit in viata!` mi-a urat A. si din doi pasi era langa bar, scuturand mana grasului si indicandu-i o stica de pe raft. Eu, stupefiat de acesta atmosfera specifica secolului XIX, priveam fetele tuturor si incercam sa imi dau seama ce fel de local este acesta. A., cu un pahar in mana mi-a facut semn sa merg la bar. Iesind din conul de umbra al usii, am observat ca toti ochii erau indreptati spre mine, fapt ce m-a facut sa rosec din nou. `Unde suntem?` l-am intrebat eu pe A., enervat de situatie `Intr-un local.` mi-a raspuns el vesel `Lasa glumele A., eu vreau sa plec, nu pot sta intr-un asemena loc.` si m-am prefacut ca plec `Hei, dom ` profesor` m-a tras el inapoi de maneca `Renunti? Stai sa bem un pahar` mi-a soptit astfel incat vecinii nostri sa nu auda `Unde` am intrebat scos din sarite `toate mesele sunt ocupate?` am raspuns eu suficient de tare incat privirile sa-mi fie din nou dedicate. `Iti recomand sa vorbesti mai incet.` mi-a spus el calm `Nu vrem probleme` m-a avertizat `Singura mea problema este ca m-ai adus aici.` am replicat eu indignat de linistea lui. S-a aplecat peste bar si i-a soptit ceva pletosului care, desi il asculta ma analiza atent cu ochi mici si tulburi, incuviintand din cap. `Sa mergem` mi-a spus A. preocupat si el l-am urmat printre mese uitandu-ma curios la fetele clientilor si observand ca erau fie muncitori la fabrica de cherestea (dupa cum indica firma de pe salopetele decolorate si mirosul de rasina), fie borfasi si hoti marunti, cu tatuaje pe maini si lanturi groase de tinichea la gat. In capatul camerei A. a tras o perdea pe care nu o observasem si m-a pomenit intr-o alta camera, mai mica dar la fel de prost luminata. Moblierul, daca poate fi numit asa, era compus dintr-o canapea lunga cu arcurile iesite, acoperita cu o patura murdara si o masa scunda si ingusta. A. si-a dezbracat haina, a aruncat-o pe canapea si m-a indemnat din ochi sa fac la fel. I-am imitat gestul putin nemultumit de tratamentul la care era supusa haina mea. `Bani` mi-a spus el intinzand palma, eu am scos cateva bancnote si i le-am intins fara sa protestez. El a iesit si eu m-am asezat incercand sa caut un loc in care arcurile sa nu-mi intepe coastele. S-a intors peste putin timp cu o sticla de marime medie, doua pahare ciudate, doua lingurite plate si un bol zagriat in care se aflau cuburi de zahar brun. La un moment dat un acordeon a inceput sa cante acompaniat de o voce, buna trebuie sa recunosc:

`Sous le ciel de Paris
S'envole une chanson
Hum Hum.... `