`Cine canta?` am intrebat surprins `Orchestra` a raspuns el plictisit `Orchestra?` am izbucnit eu in ras `unde mai incape si orchestra in camera asta?` El a desfacut sticla, a asezat lingurita deasupra paharului si mi-a spus `Pune o bucata de zahar` `Unde?` `Pe lingurita` mi-a raspuns el nerabdator. Am facut ce mi-a cerut si el a dat foc zaharului turnand in acelasi timp lichidul verzui din sticla si sporind astfel flacara; cand zaharul s-a topit si lichidul mai ardea inca mi-a spus `Bea repede` eu am dus paharul la gura si l-am baut dintr-o data. Bautura aveam cel putin 70 de grade si am simtit taria ei pana in talpi. Stomacul imi amortise si ca o reactie inchisesem ochii si ii strangeam ca in fata unui dezastru, in gura aveam un gust aromat de anason, potentat de ceva foarte amar care m-a dus cu gandul la pelin. A. a inceput sa rada amuzat `Ti-a placut?` m-a intrebat pe tonul unui medic care face experimente `Nu` am raspuns eu fara sa-mi fi revenit fizic `Ma asteptam` mi-a raspuns si a repetat ritualul si pentru el, doar ca reactia lui s-a rezumat la un `ahh` scurt. `Ce e?` am intrebat eu aratandu-i din ochi sticla `Absint` mi-a spus el linistit `Zana Verde` am soptit eu `Exact` a spus el si si-a aprins o tigara. `Eee...tare` am remarcat eu sincer `Asa e prima data` m-a asigurat A. profesional `sa o luam incet cu el` a continuat. M-am asezat mai comod pe canapeaua aceea noduroasa `Ce e acest loc?` am intrebat eu curios `Un bar prietene ` mi-a raspuns A. ingaduitor `Al cui, unde?` am continuat eu ` La marginea orasului, al unui fost inginer` mi-a raspuns el laconic `Observ ca eviti sa imi explici` am concluzionat eu cu repros in glas. El s-a asigurat ca nimeni nu ne asculta, gest care m-a facut sa zambesc, dupa care s-a asezat mai aproape de mine si a inceput sa-mi vorbeasca pe un ton misterios `Patronul e inginer, fost membru de partid si informator al Securitatii. L-au prins cu smecherii pe santier si l-au concediat. El a deschis aici si vinde Absint inainte ca el sa fie legalizat. Nu-ti pot spune unde se afla, e regula. Toti clientii o respecta, barul nu exista decat pentru cei care stiu de el asa ca te rog sa nu spui nimanui. ` Si daca cineva incalca regula?` `Daca se intampla....` si a tacut sugestiv  `nu va avea ocazia sa o faca si a doua oara` m-a asigurat el sever. `Tu esti un client fidel, sa inteleg` `Da, vin des.` Mintea mea  stimulata de alcool incepea sa caute solutii, adunam toate amintirile drumului si calculam timpul...in zadar. Intre timp A. reluase procesul si m-a indemnat din priviri sa golesc din nou paharul, ceea ce am si facut incercand sa mai descopar ceva din compozitia lichidului care nu mai avea un efect asa de puternic asupra mea. Am luat in mana sticla si am mirosit bautura; anasonul persista dar sesizam si alte plante, eticheta era in limba germana asa ca nu am reusit sa citesc decat` Artemisia absinthium` denumirea unei plante probabil. `Aceasta e zana verde din pahar` am murmurat eu `cat ai baut din ea?` l-am intrebat `Hmm... nu mai stiu` `E adevarat ca te inspira?` `Multi sustin ca da ,asupra mea nu a avut acest efect` mi-a raspuns el golind din nou paharul `Absintul le-a fost muza unor scriitori ca Rimbaud si Hemingway, unor pictori ca Picasso si Degas, dar si piaza rea pentru Van Gogh.`am inceput eu discursul `Cunosc, cunosc...`m-a intrerupt el plictisit si mi-a mai preparat un pahar, pe care l-am baut fara sa mai fiu poftit.Am lasat capul pe spate, am inchis ochii si...