N-am reusit insa sa gasesc raspunsul fiindca A.I mi-a declarat scurt si mandru `Am sa-ti inapoiez sacoul, sa stii` `Nu e nevoie, pastreaza-l` i-am spus parinteste `Nu, nu. Ti-l inapoiez de indata ce-mi cumpar si eu un palton, trebuie sa primesc bani pentru un tablou` a continuat el sigur `Si chiria?` l-am intrebat eu fara sa iau in seama tonul serios `Si chiria da...uitasem` a soptit el `Am sa platesc si chiria, imi cumpar si palton, si culori, si panza, vreau sa ma apuc de lucru in mod sistematic.` am zambit ingaduitor pentru ca stiam textele pe de rost. Nu se tinea niciodata de cuvant. Sacoul nu mi l-a mai inapoiat, palton nu cred ca are nici acum, in ce priveste culorile, cu siguranta nu si-a cumparat iar pe avizierul de la camin e trecut drept restant. Banii, in caz ca i-a primit de undeva, i-a cheltuit pe vin si tigari, sau pe un chef zgomotos care s-a terminat, ca de obicei, la sectia de politie. `La facultate ai mai fost?` l-am intrebat sever `Nu` mi-a raspuns sec ` Locul meu nu e acolo, ma cert mereu cu profesorul de pictura, e diletant` a continuat manios `N-ai sa treci anul.`l-am anuntat pe un ton oficial `Mi se falfaie` mi-a raspuns si a izbucnit intr-un ras nebunesc. In strada a constatat ca haina ii e mare dar s-a consolat cu faptul ca in felul acesta pare mai voinic `Hai, sa prindem ultimul tramvai` m-a tras de maneca si a inceput sa alerge prin zapada proaspata. Tramvaiul gol ne-a purtat o vreme huruind si clantanind din sine, incat aveam senzatia ca se va rasturna. `Hai` mi-a facut A. semn si a sarit din tramvai inainte ca acesta sa se fi oprit. Am coborat si eu linistit, si cu mainile in buzunare am analizat zona. Case joase si mohorate, care pareau construite direct din mormanele de zapada,se aliniau de-a lungul strazii. Iluminatul public era compus din doua becuri slabe, aflate la mare distanta unul de altul, a caror lumina crea mai degraba confuzie. `Unde mergem?` am intrebat eu nesigur `Ai sa vezi` mi-a spus si a aruncat o privire semaforului defect. Nu mi-a ramas altceva de facut decat sa il urmez pe strazi nepavate, pe langa garduri paraginite din care rasarea cate un caine fioros, care parea atat de flamand incat ne-ar fi mancat pe amandoi. Eu ma feream speriat, dar A. trecea pe langa ei si injura soptit de sfinti.Pentru el stradutele nu mai aveau mistere si aveam chiar impresia ca merge cu ochii inchisi. La o portita s-a oprit, si-a rotit privirea in jur si ma intrebat `Ai bani?` `Am`, am raspuns ingrijorat de zona in care ne aflam `Bine, intra` si fara alta vertisment m-a impins aproape in portita care s-a deschis singura. Am  ramas acolo ascultand, asteptand, pe cineva, ceva.Pe langa mine A. a trecut vijelios si a inceput sa urce, din cate imi dadeam seama, dupa sunetul pasilor o scara de lemn. In capatul scarii mi-a strigat incet, tainic `Unde esti?` aici am raspuns eu pe acelasi ton `Hai urca, e frig.` am urcat si eu, numarand treptele in gand si incercand sa-mi dau seama unde eram. `Mai repede!` ma indemna el frecandu-si palmele inghetate `Unde suntem? l-am mai intrebat odata `Acum afli` mi-a raspuns vesel si a deschis o usa...