M-am trezit speriat fiindca mi se parea ca ``prietenul`` nostru de la bar era cu mine in pat. Soarele pal de iarna lumina timid camera, aveam in gura un gust rau si o durere infernala de cap. Oglinda mi-a dezvaluit ca un oracol malefic, o fata tumefiata de peripetiile serii, ochi incercanati si rosii, buze vinete si crapate, urme de sange. Am facut din nou un dus si am cercetat bucataria in cautarea unui lichid acru care sa imi potoleasca setea, in lipsa acestuia m-am limitat la o cafea. Incercarea lui A.I. de a-mi arata ce este viata se dovedise a fi un semiesec, pe de o parte pentru ca, evident avusesem de suferit fizic, pe de alta parte pentru ca evenimentele imi provocasera o scarba ciudata. Singurul beneficiu era acela ca descoperisem o locatie, tainuita de ochii oamenilor obisnuiti, in care se practicau activitati ilegale si care mai avea ceva de oferit sub aspectul cunoasterii naturii umane. In mod cert nu ma puteam prezenta in starea aceea la Universitate, asa ca i-am telefonat profesorului R.S. ``Alo, buna ziua domnule profesor, sunt..`` ``Buna ziua dragul meu, te-am recunoscut.`` m-a intrerupt el vioi ``Am sunat fiindca nu voi putea tine seminariile astazi, daca ati putea sa...`` ``Ai vreo problema dragule?`` ``Dda, eu stiti...`` m-am balbait eu ``Te simti rau, gresesc cumva?`` ``Nu, am o migrena si...`` m-a inrosit la ideea ca il mintisem pe profesor ``Bine, bine dragule, ai grija de tine. Au revoire!`` ``Multu...`` si mi-a inchis.

Am respirat profund, aveam intreaga zi pentru mine.Am sarbatorit cu o tigara si gandul m-a purtat iar la...ea. Aproape ca o uitasem, aproape ca memoria mea o asezate intr-un loc intunecat ca pe o persona non grata, inima mea insa era in continuare rascolita de frumusetea si misterul ei. M-am imbracat si am alergat spre galeriile de arta impiedicandu-ma de mormanele de zapada, ciocnindu-ma de oameni, drumul mi se parea mai lung decat de obicei si nu stiu de ce aveam impresia ca ea ma asteapta si ca poate am intarziat. Ajuns acolo, sufletul meu s-a frant a nu stiu cata oara pentru ca galeriile erau inchise, pentru ca prin geamurile cladirii nu se vedea nimic, pentru ca ea nu ma astepta. M-am asezat pe scari si am asteptat, privind cu atentie fiecare femeie, fiecare fata care trecea pe trotuar, gandindu-ma ca oricare din ele poate fi ea. Se intunecase deja si ea nu aparuse, trecatorii se rarisera, masinile eviteau parca strada. Am renuntat dezolat la aceasta asteptare si am pornit incet pe strazi cu intentia de a merge acasa. Era frig si lovitura din frunte ma ustura, lovitura care nu ma impiedicase sa ies din casa. Ca un copil obraznic evitam cararea de pe trotuar si imi scufundam picioarele in zapada moale ca o prajitura, sperand ca asa voi merge mai incet si ca ea ma va putea striga, in cazul in care m-ar fi vazut. Ceva imi spunea ca, si ea se gandeste la mine, ca si ea ma asteapta ``Sunt un prost`` m-am razgandit eu inciudat. Imediat insa am auzit un strigat ``Hei, dom` profesor...`` Am crezut ca inebunesc de fericire, eram paralizat de bucurie. M-am intors pe jumatate si am vazut pe cineva alergand dupa mine....era A.I.