Dezamagire,ciuda, mirare, s-au perindat prin inima mea. `` Tare te mai grabesti domnule profesor.`` mi-a spus el gafaind si intinzandu-mi mana pe care abia am atinso.``Nu arati prea bine...`` m-a examinat el cu un aer preocupat ``Multumesc, la fel!`` i-am raspuns eu intrigat ``Unde mergem?`` m-a intrebat ``Mergem? Nu mergem nicaieri impreuna.`` ``Doar n-o sa-mi spui ca mai esti suparat pentru ce-a fost aseara?``` Nuuu, chiar iti multumesc...`` i-am raspuns eu ironic ``Haide, n-a fost vina mea, nu stiam ca se va intampla asa...crezi ca mie imi place cum arat? Asta e viata, nu ce te invata pe tine Aristotel.`` ``Asta e viata ta, nu a mea. Viata e ceva personal prietene, si nu toata lumea o traieste asa cum faci tu.`` A meditat cateva secunde fixand cu privirea culorile semaforului ``Foarte rau,pierd ce-i mai bun din ea``. Mi-am dat seama atunci ca pentru A.I. viata este ceva facil,gratutit si eventual infinit. Am zambit ``Ce faci pe aici? Unde mergeai?`` l-am intrebat in timp ce ne deplasam pe trotuarul scaldat in zapada ``Euuuu, nu stiu sigur ce caut pe aici, azi dimineata m-a trezit vatmanul si am mers in camin, sa dorm, sa ma spal...de unde? Baietii avusesera o seara mai `boema` si nu era loc asa ca am mers la Universitate si am dormit in magazia de sevalete.`` am inceput sa rad in hohote de inocenta cu care povestea ``Unde?`` ``In magazia de sevalete, cel putin e mai cald decat in camin si destul de comod si...nu e prima data.`` in mod bizar ma inveselea puterea lui de a uita si de a trata orice intamplare cu o lejeritate rar intalnita.``Adica ai mai dormit in magazie?`` un nou acces de ras ``Sigur ca da, am dezvoltat un sistem de intrare infailibil`` mi-a declarat mandru ``si am si un pat minunat, o masa, ma acopar cu invelitoarele panzelor, nu ma deranjeaza nimeni.`` ``Si ai dormit pana la ora asta?`` mi-am verificat ceasul si am constatat ca era ora 21 si m-am gandit instantaneu la orele petrecute in fata galeriei, la asteptarea mea prosteasca si infantila, la timpul pierdut, la cursurile pe care trebuia sa le recuperez la Universitate, la minciuna spusa profesorului.``Pai..da`` mi-a raspuns el simplu ``tu ce faceai aici?`` m-a intrebat cu o curiozitate nedisimultata. Ce as fi putut sa-i raspund, ca sunt un prost, ca astept ceva ce nu va veni niciodata, ca in loc sa ma preocup de lucruri importante pierd vremea ca o domnisoara de pension visand himere? Ca vanez vant? ``Eu...am iesit, sa...ma plimb?`` am raspuns eu evaziv, `` Ciudat...sa traversezi orasul ca sa te plimbi.`` a remarcat A.I. M-am simtit rusinat de lipsa de veridicitate a motivului meu si ma asteptam la un adevarat interogatoriu, prietenul meu insa s-a multumit cu raspunsul meu si am parcurs o parte din drum impreuna, in tacere. El cu sacoul meu cu care se pare ca si dormise, sifonat si plin de praf, nebarbierit si cu urme de sange pe fata; eu neodihnit desi dormisem, infrigurat si facandu-mi reprosuri pentru atitudinea mea nejustificate si pentru imaginatia mea care ma adusese intr-o asemenea situatie ridicola. ``Nu filosofa acum`` m-a apostrofat A.I. binevoitor `` mergem sa bem ceva?`` a continuat el simplu, fara ezitari si nu stiu de ce eu i-am raspuns in aceeasi maniera ``Da...``. Ceva imi spunea ca voi regreta aceasta decizie pripita.