...Si grabita a sumls de pe peretele din hol un tablou micut, foarte bine lucrat si i l-a aratat `Vezi, am tablout tau, l-am cumparat anul trecut. Nu-ti amintesti de mine?` A. insa nu deschisese ochii, gemea incet doar `Ce zapacita sunt, tu esti ranit si eu....Ma rog, vom avea timp, am sa caut ceva sa-ti mai treaca durerea.` Si intorcandu-se catre mine `Nu vrei dumneata sa-l asezi la loc?` mi-a inmanat ea pictura. Eu ma simteam ciudat si contrarierat de faptul ca pe A.I. il tutuia prieteneste in timp ce mie imi spunea un `dumneata` strain si ironic. Ajuns in holul luminat de aceeasi lampa zgarcita am descoperit ca punctul de sprijin al tabloului ( care infatisa un chipes nobil), un cui probabil, disparuse lasand in urma o gaura mica in perete. In compania nobilului mai erau si alte tablouri, toate bine lucrate si expresive, unele semnate cu A.I. tremurat in coltul din dreapta jos altele anonime. Aplecandu-ma sa caut cuiul am simtit durerea in spate si involuntar am scos un `aah` ceea ce a atras atentia gazdei `Ce faci in genunchi?` m-a intrebat stand in tocul usii `Caut cuiul...` `Lasa-l...am uitat ca si dumneata esti lovit...ridica-te` si s-a aplecat sa ma ajute si incet m-a asezat si pe mine pe un fotoliu tare `Ma duc sa aduc apa calda, sa te curati si dumneata, pana atunci...dezbraca-te` mi-a vorbit ea foarte serios. Eu nu indrazneam sa ma dezbrac si nici nu era nevoie, aveam probail o vanataie generoasa pe spate si vreo cateva pe abdomen si atat. A revenit ca aceeasi oala si cu prosoape pe care le-a asezat jos . A scos din priza lampa de la capul lui A. si a reconectat-o langa mine `Asa, acum sa vedem cu ce avem de a face...` si udand prosopul mi-a tamponat usor fruntea.
Lumina lampii, desi slaba, mi-a dezvaluit pentru prima data fata ei, o fata atat de cunoscuta si draga si ochii in care vedeam si atunci miezul pamantului si copilaria soarelui. Ea nu m-a recunoscut iar eu nu stiam daca are rost sa-i reamnitesc sau nu. Vedeam atunci si partea buna a batailor si a barului, faptul de a o fi reintalnit, chiar daca in mod straniu nu aveam nici un sentiment. Ma gandeam la atatea intrebari atunci: care este numele ei? cati ani are? e casa ei? cu cine mai locuieste? Ratiunea mea a triumfat insa, nu era cazul sa ma entuziasmez in van, aveam sa le aflu pe toate si apoi nu aveam saisprezece ani incat sa topai de bucurie...